Ovidiu Eftimie

Cartierul General

Menu Close

Problema cu cei 500.000 de pakistanezi (e despre sclavie)

Circula o știre, că am convenit cu Pakistanul să aducem 500.000 de de-ăia de-ai lor aici, pentru muncă. S-a inflamat poporul, partidul a venit să nege informația, ceea ce înseamnă că e adevărată. Statistica arată că în ultimii 3 ani, orice 99% din ce a negat partidul s-a întâmplat mai devreme sau mai târziu. Ce facem cu ăia, ce caută aici? O să fie bine, rău? O să fie ambele.

Cred că profit.ro au dat primii știrea, și ăia au explicat niște chestii acolo. Că România are nevoie de muncitori, că ăștia de pe aici au dispărut sau nu vor să muncească. Sunt câteva motive, unul din ele e legislația românească care permite înșelarea la salariu a muncitorului și nimeni n-are interesul s-o schimbe. Altul că efectiv nu sunt, e foarte multă treabă de făcut pe-aici, că am stat degeaba vreo 30 de ani, și numărul celor care sunt efectivi dispuși să facă muncă fizică e limitat.

Ne place sau nu să acceptăm, în mod real există clase sociale în România. Există sclavi. Sclavii sunt ăia plătiți pe salariul minim, și nu de motiv de evaziune ci că atât valorează munca lor, setul lor de abilități cu care vin în societate. Am avut tot timpul sclavi, dar nu le ziceam așa în mod oficial. Ba erau robi, ba erau șerbi, ba erau țărani legați de glie, tot au fost. Beneficiile de sclavi au fost cele minime stabilite de societatea de atunci, pe vremuri printre beneficii erau că nu erai ucis pe loc și ți se dădea ceva de mâncare. Acum nu ești ucis pe loc și teoretic ai bani de ceva mâncare. Legarea de glie nu e vizibilă, dar cam cât poți să economisești din salariul ăla să te muți cu chirie în alt sat dacă nu-ți place primarul de-aici?

Și-acum să-ți zic o teorie de-a mea, foarte urâtă. Noi, ca umanitate, n-am eliminat sclavia că ne-am dat seama brusc că ăia sunt oameni și poate n-ar trebui să-i exploatăm. Am eliminat-o că nu se justifica economic, era mai scump în termeni de folosință îndelungată să cumperi un sclav, să amenajezi ceva locuință pentru el, să-i dai de mâncare, decât să „angajezi” un „om liber” de pe piață. De-aia când i-au eliberat americanii pe negri au făcut-o doar teoretic, practic nu i-au considerat oameni până la finalul anilor 1960, și după mult scandal. Știm că nu aveau voie să stea în autobuz, să meargă la aceleași școli cu albii, să bea apă din același loc și multe de-astea. Aceeași părere o avem despre câini, și ăia nu sunt considerați oameni.

Și-acum avem sclavi, inclusiv noi, în România. Că e plină piața de tricouri făcute de unul „plătit” cu un dolar pe lună, undeva prin Asia. Nu stăm să ne gândim prea mult la faza asta, că dacă ne gândim nu ne place ce găsim, nu ne place deloc. Serios, nu există om în România care să poată trăi cu un dolar pe zi, d-apăi pe lună. Sclavii noștri sunt în cealaltă parte a planetei, dar tot sclavi sunt. Plus că suntem mega-rasiști, dacă scoate vreun chinez capul în lume repede sărim la gâtul lui, „păi băi, ai grijă cum te comporți, că iar ți-o iei”. China, India, Bangladesh-ul, Pakistanul produc pentru noi că și-a luat-o grav de la albi, efectiv i-am cucerit și i-am pus în lanțuri. Nu trebuie ca lanțurile ălea să fie fizice, am rafinat metoda. Faptul că sunt mulți e un indiciu în plus, tot timpul în istorie sclavii au fost mai mulți decât stăpânii, exact așa funcționează sclavagismul.

Uite aici un reportaj excelent despre muncitorii vietnamezi, ignoră că e pe Vice, e lung și foarte bine făcut. Pot să confirm multe lucruri de-acolo, că mă vedeam cu ei la Penny-ul din zonă când veneau să-și ia bere. Pot să-ți spun, de exemplu, cum se uita lumea la ei și cum erau tratați, ceva sub maidanezi și un pic mai sus față de șobolani.

Acuma, pakistanezii ăștia. Am cel puțin 5 lucruri în casă făcute de sclavi din Pakistan care-s probabil plătiți cu cât dau eu pe țigări într-un weekend. Nu știu exact care sunt, dar le pot bănui, probabil țoale, o minge de fotbal, niște adidași „de firmă”. Sunt sclavi buni, avem nevoie de ei. Ca orice țară civilizată, trebuie să ne ridicăm prin sclavi, au făcut-o și alții înaintea noastră. Sunt două variante de sclavi. Ori ne facem noi, de bună voie, există și o teorie sociologică prin Occident că una din soluții pentru eliberare este o sclavie auto-asumată, un fel de munca ne va face liberi despre care nu putem vorbi că au făcut-o naziștii slogan asociat cu una din cele mai mari crime din istoria recentă. A doua variantă, pentru cei care-și permit, e să ne cumpărăm niște sclavi. Că de muncă e pe-aici fratele meu, e de muncă pentru încă 50 de ani și n-avem cum să recuperăm decalajul dacă nu creștem cantitatea de muncă băgată în economie.

Știu, corupția e o problemă, aia n-o s-o rezolvăm peste noapte. E o problemă sistemică, e în fiecare dintre noi, în sângele nostru. E la fel ca puturoșenia. Efectiv la 50 de ani după ce am inventat și noi literatură în țara asta aveam deja două cărți super-populare despre lene. Sunt patru mari clasici ai literaturii române, doi au scris despre lene, Creangă, cu „Povestea unui om deprimat” și Slavici, cu excelenta „Popa Tanda”. N-am rezolvat asta în 150 de ani, nu e ceva ce rezolvi ușor. Așa că, cu toate riscurile, dacă vrem progres, o să ne cumpărăm sclavi.

Ăia vor fi o injecție interesantă în România, vor schimba în 10 ani componența etnică a țării, va fi uluitor. Dacă ai impresia că milionul de unguri e o problemă, stai să vezi milionul de asiatici care se vor cvintupla în 20 de ani, că săracii fac mulți copii și e normal așa. Închipuie-ți că în 2040, dacă mai trăim până atunci, la viteza cu care ne restrângem noi, cum unu din patru români o să fie din Asia. Să vezi Naționala României plină de Ahmeți și Abduli atunci, n-o să mai facem glumele cu Naționala Franței ca intelectualul Bobo Stoica de la Ploiești. Când 90% din șoferii de taxi o să fie negri de-ăia. Și curierii. Și oamenii de la Mec. O să trăim o schimbare de paradigmă fantastică și cel mai important e să nu ne panicăm.

Avantajul e că avem în fața noastră experiența altor popoare care au făcut asta înaintea noastră. Ne putem uita la ei, vedem unde au greșit, unde au făcut bine și avem șansa să evităm niște nefericire gravă. Feminismul profund dăunător nu prea prinde în România că multe din cerințele din alte țări, corecte acolo, nu se aplică aici. De exemplu wage-gap-ul e aproape neglijabil aici. Sigur, avem câteva probleme de reglat și rezolvat (vezi violența împotriva femeilor, misoginismul real nu cel inventat), dar altfel stăm bine. Cu partea ailaltă, cu rasimul și sclavagismul nu stăm deloc bine. Avem cazuri reale, dovedite de sclavagism 100% medieval, care nu au fost pedepsite. Traficul de persoane e în floare, mai ales prin rețele de prostituție. Iar cu țiganii încă nu am rezolvat problema, am avut doar un mega-succes la ipocrizie când am sărit să luăm imigranți din Siria în gazdă, că o duc rău, dar unul nu s-a gândit să ia un țigan din Pata Rat acasă, că nici ăia n-o duc bine, efectiv locuiesc în groapa de gunoi în timp ce albii își dau salarii mărețe pe spatele lor.

TL:DR. Partea bună e că o să mai construim ceva pe-acilea, partea nasoală e că o să avem de muncit mult cu noi înșine mai ales, să modificăm efectiv ideea a ceea ce înseamnă să fii român în România. Și e super-greu, avem țara asta de abia 100 de ani și încă nu știm exact ce înseamnă să fii român și la ce folosește.

Share links: |

© 2019 Ovidiu Eftimie. All rights reserved.

Theme by Anders Norén.