Poporul român nu e un interlocutor de încredere

Weekendul acesta a circulat pe internet un lăcrămos adio la adresa regelui Mihai, altul decât prostiile prețioase spuse de Tolo. Zeci de mii de oameni și-au asumat acel mesaj plin de compasiune, iubire, tristețe și regret pentru ceva ce n-a fost să fie deși ne doream asta de ne căcam pe noi.

Și ăsta e doar un ultim exemplu dintr-un lung șir de exemple care arată cât de greu este să guvernezi țara asta, în condițiile în care poporul ei minte de cum respiră la fiecare eveniment mai important. Hei, mai țineți minte cum acu’ o lună tot poporul era rupt la nădragi de compasiune pentru situația din Catalonia? Sau acu’ două luni când toți știau că sursa răului iredentist este o tarabă cu mici din Odorhei? Dar astea-s doar exemple specifice, de eveniment. Cam a aia cu hărțuirea sexuală, #metoo, în care toată lumea a povestit cazuri, multe cu nume, prenume și adresă și, la final, l-am dat pe Rimaru afară de la job. Sutele de profesori care dau la studente ca și cum ar pescui în butoi cu grenada, sunt ok, la locul lor, nederanjați, cu erecția complet și corect definită.

Dar, hei, cum sunt lucrurile alea de bază, care ne definesc ca popor? Păi cu creștinismul am cam rezolvat-o, deși când vine Gigi la tine acasă și te întreabă de religie zici că ești creștin-ortodox, când PF Dani zice „hai, bă, să facem și-o catedrală”, îi sar ortodocșii în cap cu „ceeeee, băăăăă, catedrală ne trebuie nouă? Dați bani la școli”. Băi, dar poate ne pasă de politică. Așa pare, dacă te uiți din exterior, se vorbește numai de politică, avem 5+ televiziuni de știri despre politică, numai asta discută lumea la bere. Atâta doar că atunci când e s-o punem în practică, meh, nu, sub 40%. Adică doar 2 din 5 precupeți care discută politică chiar sunt dispuși să se deplaseze câteva sute de metri o dată la doi-trei ani să-și spună părerea cu ștampila. Sau nu, stai, de fapt ne pasă de educație. Atât de mult încât când omul cu căutătura ciudată, Funeriu, a pus camere de supraveghere la examene mai aveam puțin și-l spânzuram în piața Universității. Deci practic ne interesează să ia copiii examenele, nu altceva. Sau să ia notă bună la școală, nu să fie educat. Țipi că se numește politic directorul la școală, dar pe de altă parte nu vrea nimeni un director de-ăla sobru, puțin nebun, care să ia școala în serios și repetenția ca pe o posibilitate reală.

Ok, ce altceva ne place? Curățenia? Doar dacă o fac alții, orice discuție despre datul cu lopata zăpada din fața blocului se oprește în „băăăă, păi să facă primăria”. Anticorupția și legea? Păi hai să discutăm un pic și cu polițiștii, să vedem de câte ori li se spune că nu fac nimic și să împărțim la numărul de sesizări reale. Au răgușit ăștia de câte ori au tot zis „sesizați-ne dacă vedeți o problemă”. Unitatea națională? Da, dacă se poate face fără moldoveni, că-s bețivi și proști, fără ardeleni, că-s lenți și proști, fără olteni, că-s hoțomani și proști, fără bucureșteni, că-s golani și proști. Uniunea de neam și de țară înseamnă pentru mulți eu, tu și Djuvara. Sau Mihai Șora, care om secular e acum la modă. Mâncarea tradițională? Doar în mod ironic sau gourme, micii nu se mai pot mânca cu chifle și muștar decât dacă te dai nebunatic pe Facebook, în realitate se servesc cu un sote de ciuperci, sare de Hymalaya și muștar de Dijon, ca domnii. A, v-am spus că poporul ăsta iubește cozonacul? Doar când trebuie să-l arate altuia și să-l dea altuia. Altfel, să faci cozonac cam cum faci clătite, din când în când că ți-e poftă de o prăjuturică, mai domoluț, că nu suntem la armată. Ne mai place litoralul românesc, de-aia la finalul sezonului are o plapumă de gunoi pe el, să nu se strice iarna când vine frigul. Ne place fotbalul, dar, de fapt, ne place să-i încurcăm pe ăia care iau sportul ăsta în serios. Ne plac autostrăzile, în special circulatul pe banda de urgență, că avem o treabă. A, și am vrea să fie revoluție în trafic și să se dea amenzi, dar nu chiar acum când am lăsat mașina pe avarii, că eu am o treabă urgentă în centru, mă înțelegi, transport public lux pentru capitală, dar să coste biletul 0,5 covrigi, taximetriști amabil, spălați, cultivați, responsabili, dar care s-o calce când ai o grabă, să pună ce muzică vrei tu și să coste mai puțin decât metroul. Cultură, daaaa, băi, ne place cultura, gen, hai să întârziem la teatru. Și bunicii noștri de la țară, care-s pâinea lui Dumnezeu, deștepți și frumoși, mai ales în intervalul de timp între cele două scrutinuri, când nu votează cu toți bandiții.

Și ar fi nenumărate exemple. Ce voiam să zic, acum, că sunt foarte mulți care au ieșit în stradă să spună că nu le plac legile justiției și că reprezintă un pericol major (pe bună dreptate), s-ar putea să nu ne creadă lumea. Nici ăia de la putere de-acum, nici ăia care vor veni, nici ăia din exterior. „Auzi bă, românii sunt supărați. – Dă-i în plm, ăia sunt tot timpul supărați”. Trebuie să fie nasol și frustrant să creadă cam toată planeta despre tine că ești neserios.

„Bă, dar tura asta chiar #nusemaipoate”
„Da, da, așa e”

Salut, cea de-a doua carte a mea, Bacalaureat, a apărut deja prin librării. O găsești online la Emag, Nemira, Cărturești sau Libris.

6 thoughts on “Poporul român nu e un interlocutor de încredere

  1. Lup

    o picatura de apa curata in marea nepasare a romanilor de pretutindeni. Pentru mine e o enigma cum de s-au strans pe campie la 1 decembrie 1918, poate era rost de vreo “promotie”, ceva mocaciune, cine stie…In rest tara lui Ali Baba

    Reply
  2. Atti

    Ipocrizie se numeste.

    Ieri seara demonstratie in centru Cluj. Ies din birou (na si ce dacă era duminica, aveam de lucru că doar sunt ardelean lent și prost). Btw, primești mici numai dacă îi ceri în swahili, iar în loc de muștar e Erös Pista. Ce draci, am o reputație de apărat.

    Trec pe langa ei. Ma oprește un prichindel, cu flyere in care explica ce si cum cu justitia. Se apuca omul de povestit cu mare patos, că implicare civică, soțietate, concepte din astea citite în timp ce făcea mucegai prin sălile de curs la științe-politice.

    Îl întreb: dar la vot ai fost? Instant, a tăcut, s-a întors și și-a căutat altă victimă.

    M-am uitat la turma aia de oameni, lozinci, pancarde, avânt. Așa bine se simțeau în bula lor și chiar credeau că plimbatul mimozei prin centrul Clujului deranjează pe cineva prin Guvern. Câteodată e comod să trăiești convins de importanța ta.

    Reply
    1. omulbun

      Apropo de bule si de chestii; zicea si Radu de la Pitici Gratis ca astia care înca mai manifesta sînt o bula, si nu foarte mare. E usor sa ai impresia ca toti îs ca tine fiindca ai o mie de prieteni pe facebook care ti-au dat like. Dar fiti atenti. Ciolos, speranta bulei, are 340 de mii de likeuri, si asta e pe facebook, un loc la care are acces si activitate cu preponderenta publicu înclinat spre Ciolos. Tot pe facebook, este grupul privat (!) “Postari frumoase si decente 2”, descris ca “FONDATORUL ACESTUI GRUP ESTE DOMNUL JENICĂ MILCU SI ESTE UN GRUP DE SOCIALIZARE . CEI CARE POSTEAZĂ , ÎI ROG SĂ SI COMENTEZE . CEI CARE POSTEAZĂ INDECENT , VOR FI SCOSI DIN GRUP .” E, grupu asta, la care tre sa primesti accept, are 92 de mii de oameni în el.

      De aia.

      Reply
  3. Dex

    Astea cu justitie, libertate, independenta, educatie, sunt chestii mult prea avansate pentru poporul roman. Eu militez pentru ceva realizabil, sa nu mai stea ca vacile in usa la autobuz, atat. Cine e cu mine? (Sa-i lase intai sa coboare pe aia care nu sunt cu mine, va rog)

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *