Ovidiu Eftimie

Cartierul General

Menu Close

Page 4 of 269

„Presa” internațională. Azi, Deutsche Welle

Unul din oamenii care scrie și veghează la Deutsche Welle cu privire la soarta României este Petre M. Iancu. Într-un editorial intitulat „Pe cine să credem? Și de ce?”, dl. Iancu spune că e cam mult fake news printre noi și că e cazul „să se documenteze cu acribie, cu ajutorul unui nou CNSAS, toate actele contemporane şi viitoare de securism dezinformator”.

„E necesar, în acest proces, să se înţeleagă şi faptul că oamenii se pot schimba. Că importanţă veritabilă nu are originea, familia sau trecutul îndepărtat al unui om care, ca oricine, are putea să fi comis greşeli pardonabile în tinereţe. Ci oroarea nestăvilită stârnită acum şi în viitor societăţii de către noii securişti, cei care participă actualmente, sau de ani, impenitenţi, la aceste linşaje.

Căci în absenţa acestei orori şi a forţei pe care o descătuşează, nu se va putea debloca accesul ţării la modernitate. Important e, spre a-l parafraza pe Karl Poppper să nu se mai tolereze intolerabilul. Să se refuze dreptul de a fi iertaţi celor care, maeştri ajunşi la maturitate în a deturna atenţia, dezinformează şi hărţuiesc voluntar nevinovaţi şi distrug metodic statul de drept, în timp ce pretind că-l edifică”.

Înțeleg că trebuie să privim cu oroare dezinformările super-nasoale și doar aceasta va fi calea prin care vom debloca accesul României la modernitate. Hey, eu sunt român și chiar îmi doresc acest lucru, mulțumesc Petre M. Iancu pentru această idee! Hai s-o facem.

Am reținut și partea cu „importanţă veritabilă nu are originea, familia sau trecutul îndepărtat al unui om”, deci nu are rost să vorbim despre cum tatăl d-lui Iancu a fost un sinistru stalinist. Sau că a fost acuzat în repetate rânduri că propagă falsuri, și prins în nenumărate rânduri cu asta. Doar un exemplu, prin 1999 a copiat un interviu dintr-un ziar elvețian al unui poet, în varianta lui poetul îl făcea anti-semit pe Nicolae Manolescu, ăsta s-a supărat un pic, l-a sunat pe poet, ăla i-a zis că n-a zis niciodată așa ceva și i-a dat drept dovadă ziarul. Și nu zisese, augumentase maestrul Iancu povestea.

Sau când l-a lins pe Radu Moraru într-un spectaculos interviu în care relata o ciondăneală între acționarii de la Nașul TV, un obscur canal de youtube, drept o încălcare flagrantă a drepturilor omului și o periclitare a libertății presei românești. Sau când s-a luat de Iohannis că l-a decorat pe Octav Bjoza, un moș care a suferit ceva pușcărie politică nasoală pe vremea comuniștilor, pe motiv că omul, în tinerețe, a participat la o ședință a unei organizații studențești ce părea cam legionară și pentru asta a fost deportat de 14 ori la muncă silnică, urmărit de securitate toată viața și multe alte beneficii.

În fine, ideea e că tot găsești de-astea de-ale lui Petre M. Iancu dar n-ar trebui să le luăm în seamă pentru „oamenii se pot schimba” și au făcut greșeli pardonabile în tinerețe. Cu câteva excepții, gen Bjoza, care merită băgat din nou la bulău, probabil.

Bine, și cum am ajuns totuși la Deutsche Welle? Păi eu căutam niște poze să-mi confirm o teorie, cum că Viorica Dăncilă se îmbracă mișto. Una din poze era la un text de pe news.ro, care e o agenție de presă ce mai publică știri după ureche, știu asta pentru că eu am fost subiectul uneia și le-am cerut s-o modifice și abia după ce am zis că vin cu poliția pe ei au făcut-o. Titlul era de la numirea doamnei VVD în funcția de premier. Titlul, „Presa internaţională, despre desemnarea ca premier a Vioricăi Dăncilă. Reuters: Este al treilea prim-ministru al Românei din ultimul an. Deutsche Welle: A susţinut cu vehemenţă modificarea legilor justiţiei”. Articolul cuprinde reacții ale presei internaționale, care toate au informații corecte, că Dăncilă e primul prim-ministru femeie, că e o apropiată a lui Dragnea, că e al treilea premier în ultimul an, de-astea. Cu excepția DW, care spune „anul trecut europarlamentarul a susţinut cu vehemenţă modificarea legilor justiţiei”.

Zic, haoleu, a zis DW așa ceva? Să verificăm, pe google, că newsro nu dă link-uri, să nu le facă trafic germanilor, că știți ce ne-au făcut în ultimele două războaie, nu? Unele chestii nu se uită și nu se iartă. Și găsesc articolul și așa e, fratele meu, chiar așa a zis DW despre Dăncilă. Sau, ca să fiu exact, așa susține DW despre ea într-un articol nesemnat, ceea ce-i ciudat, că de obicei articolele alea sunt semnate. Asta, și folosirea cuvântului „premier” în engleză m-au pus să dau click pe link-ul cu pricina, că expresia era link-uită, să văd când a apărat Dăncila ca membru al PE legile justiției lui Dragnea la modul vehement. Și-ajung la alt articol, care spune de protestele din stradă și de cât de nasoale sunt legile alea, corect și acest articol, doar că nu conține nimic despre afirmația Dăncilei. Sau despre Dăncilă în general.

Și știi ce-i curios? Că dacă vrei să afli ce-a declarat Dăncilă cât a fost membru al Parlamentului European poți să afli. Toate declarațiile ei sunt indexate, puse în română, link-uibile vreau să zic. Inclusiv declarația referitoare la ordonanța 13. În care Dăncilă se ceartă cu șefii UE pe o chestie de principiu: de ce nu au comentat ăștia când celelalte guverne au făcut modificări într-o veselie a codurilor penale? Și cum naiba printr-o ordonanță dată de Ciolo procurorul a primit dreptul a a schimba decizia judecătorului, de când procurorul are voie să facă așa ceva? Și s-a certat cu Macovei, că ea tot aruncă de-astea prin PE (iarăși, declarațiile pot fi verificate, link-uri, chestii). Gen, le-a zis și ălora că ascultă doar de Macovei și nu și varianta lor.

Păi dacă dai asta afli niște chestii neplăcute. Că miza ordonanței ăleia nu era doar să-l salveze pe Dragnea, ci să și oprească un prost obicei de poliție politică instituit de Băsescu/Boc și continuat de Iohannis/Cioloș, prin care procurorii arestau câte un politician ce nu plăcea ăstora, îl țineau un pic la răcoare și-l eliberau după câteva luni, fără să avem o decizie a instanței la faza asta, doar prelungirii de mandate de procurori. Un fel de pescuit sportiv, dar cu politicieni și cum să vă zic, ne-a plăcut enorm spectacolul ăsta. Ca exemplu, Udrea a pățit faza asta, de-aia și era turbat Băsescul, dar mai sunt și alții. Și-am aplaudat că e mișto ideea de a vedea politicieni la pușcărie.

Și dacă vreți un exemplu clasic de scamatorie politică cu control judiciar, să ne aducem aminte de Ludovic Orban. Monosprâncenatul era candidatul PNL la primăria Capitalei când, pac, DNA îl prinde că a cerut 50.000 de euro unui om de afaceri pentru campanie. Adică l-a rugat pe ăla să-i plătească niște apariții la TV. Avea nevoie de cash, că așa se plătește la unele televiziuni, mai ales la alea care sunt în insolvență, gen Realitatea TV, că dacă intră banii în contabilitate se duc naibii la creditori și nu vedem nimic din ei (partea asta nu i-a interesat pe procurori). E mișto și cum a cerut banii „te gândești dacă poți sau îmi dai un șut în fund”.

Orban s-a retras rapid din toate funcțiile și candidatură, PNL-ul a dat-o în bară nasol la alegerile din Capitală, a ieșit pe locul 3 după o suită de măscărici și după ce totul s-a terminat, când s-a ajuns efectiv la proces, a fost achitat. A fost achitat de toate instanțele, până a fost achitat definitiv. Puteți verifica cum toată presa de bine a scris preponderent ce era în rechizitoriul DNA, nu motivarea instanței, că nu ne pasă de justiție chiar atât de mult. Da’ se poate găsi, efectiv motivația a fost că Orban a cerut bani ca un milog unui prieten, nu că s-a folosit de funcția politică. Am impresia că blegul de Orban nu înțelese că există o legătură între omul care numea în același timp șeful DNA și miniștri PSD și faptul că adversarul său principal era tot din PSD. Cam multă putere în mâna unui singur om, nu crezi?

Asta a apărat Dăncilă în PE, nu articolele alea mișto care-l salvau pe Dragnea. Două principii, de ce comentați doar acum și de când e ok să facem justiție de-asta, cu procurori ca pe vremea când era procuror Monica Macovei. De-aia în bula cealaltă e considerată deșteaptă, curajoasă și eroină, că o parte din chestiile pe care le zice comportă sens, cum ar spune poetul.

Acuma, ce să zic, cred că am documentat cu acribie faza asta, cum a recomandat dl. Petre M. Iancu, și mi-am format o opinie: cred că rochia purtată de Dăncilă în timpul apărării ordonanței 13 în parlamentul European era una mișto. Pentru documentări fără acribie recomand oricând Cetepeul.

Da’ mulți pensionari sunt așa că le-a murit mama

Citisem o chestie într-o carte a Doinei Ruști (Manuscrisul Fanariot) o fază excelentă, cum că înjurătura aia prin care îl trimiți înapoi în maică-sa este una din cele mai puternice și complete înjurături de pe pământ. Practic spui că absolut tot ce a făcut omul până acum de când s-a născut este greșit, nu mai poate fi reparat și singura soluție ca efectiv să se nască din nou, să mai încerce o dată la viață. Plus că nu-i dorești moartea, îi dorești să-și păstreze esența de om, să revină în mă-sa. Te-așteptai la asemenea profunzime din partea poporului nostru?

Faza e că dacă asculți cu atenție chestiile astea simple, îți dai seama că știm niște lucruri, e o înțelepciune străveche păstrată în limbă, pe care n-o pot extrage analiștii literaturii, că sunt în mare parte semi-analfabeți, nu doar inculți. Înțelepciunea din cuvinte e minunată. Ne înjurăm foarte mult de mamă, că mama contează, mama e cea care are grijă de om cât e mic, ea-l formează, îl educă, îl pregătește pentru viață. Tatăl nu e atât de important pe cât cred revistele de parenting. Treaba lui ar trebui să fie să aducă papa pe masă, în orice formă posibilă și să protejeze căminul de pericole. Mama în schimb e cea care transmite informațiile utile, de bază, copilului, cum să se comporte între oameni, cum să facă să fie acceptat de trib și apreciat. (Tribul > Familie, așa a fost de când lumea, Coaliția mănâncă rahat, dar asta nu e nimic nou). 99% din istoria umanității asta a făcut mama, tatăl nici măcar nu avea voie să se apropie de minor până la o vârstă, că nu putea să-l învețe decât prostii sau să-l omoare. Abia după un timp venea mama și-l prezenta: „Uite, am făcut un om, l-am crescut, l-am dresat, eu zic că e pregătit pentru treabă. Puneți-l la muncă, my job here is done”. Și știam și știm că aia contează, de-aia când e unul care se comportă aiurea îl ataci la mamă, practic îl scoți din conversație și-i spui doar să transmită mamei lui că nu și-a făcut treaba pentru omenire. Când faci pe mama cuiva curvă nu reproșezi că doamna face sex cu mulți bărbați, că nu asta ne deranjează, dimpotrivă, e chiar bine că așa mai avem și noi o șansă. Îi reproșezi că s-a axat doar pe partea cu sexul și nu pe partea cealaltă, de responsabilitate ca mamă, de educare.

De-aia și avem deliruri de tip Olivia Steer din partea multor mame, alea sunt disperate să producă un om excelent și sănătos pentru societate și câteodată, sub presiunea asta biologică și socială, cedează psihic și nu mai raționează corect. De-aia avem și feminism isteric, că e devastator ca femeie să ți se trasmită asemenea informație, că responsabilitatea ta pentru umanitate e enormă. Ai prefera să ai responsabilități de bărbați, adică spre zero la capitolul ăsta. Vrei să faci ce fac bărbații, ignorând că ăia au alte belele pe cap, și-ălea nasoale, de-aia practic taximetriștii nu sunt bărbați ci niște puțoi neevoluați, că nu-și asumă absolut nicio povară specifică sexului, nici măcar o cursă mai lungă. Altă discuție cu ăia, o lăsăm pentru altă dată.

Am mers două stații cu autobuzul gândindu-mă la asta, autobuzul e un loc perfect să vezi ce oameni avem printre noi. Când să urc cobora o babă, prima chestie a fost să se oprească efectiv în ușă să povestească altui moș „știi că nenea ăsta a fost coleg de școală cu Florin?”. O altă babă a luat-o la șuturi „dă-te fă jos din autobuz, vorbești mai încolo”. Babele sunt cele care pot face asta, că dacă noi, ăștia mai tineri, ne luăm de ele ni se zice că n-avem respect. Bine, nesimțita din ușă avea o explicație imbecilă, n-a recepționat mesajul. O stație mai încolo se urcă doi inși, un om de vreo 35 de ani, care nu arăta a țigan, deci s-a dus să valideze, și-un moș care arăta cam ca Petre Daea. Moșul l-a îmbrâncit rapid să se pună pe scaun și să caute ceva pe telefon, fără să măcăne vreun „pardon” sau „scuze”.

Și de ce sunt ăștia atât de nesimțiți? E, pentru că nu mai au mame, și-i înjuri inutil. Mamele lor sunt moarte. De mult timp, nici măcar nu mai sunt afectați de înjurătură. Mamele lor ar fi putut să le spună că nu stai ca boul în drum, zici pardon, de-astea. Plus că validarea cardului e obligatorie inclusiv dacă ești un împuțit de pensionar, nu doar legal ci și pentru că așa știu ăia câte lichele ca tine circulă, pot să-și facă un plan, să mai pună niște autobuze în plus pe linia aia dacă e nevoie și să fii tu mulțumit. Tot mă-sa ar fi trebuit să-i spună că e bine să ajuți oameni, că te-ajută și ei, că e bine să nu-i îmbrâncești, că poate unul îți mută dantura din gură pe caldarâm și tot așa.

Mamele acestor jigodii sunt moarte și mamale noastre ne-au spus să nu-i înjurăm pe bătrâni, că nu e ok, și de-aia sunt ăia javre. Suntem într-un joc de șah social și n-avem cum să găsim soluția la ăsta, că ține de mame problema, e ceva pentru mindsetul lor, au capacitatea de rezolva problema, au creierul modificat în așa fel să abordeze astfel de situații. De-aia și trăiesc mai mult, efectiv au foarte mult de lucru pe acest domeniu.

P.S. Jumătate de oră după ce am publicat textul ăsta, mă duc la Penny, un pensionar meclist iar se certa cu una la casă. El o lua la pertu, aia vorbea cu „dumneavoastră”, el urla, femeia încerca să discute normal. Am urlat la el direct cu „bă nesimțitule, așa te-a învățat mă-ta să vorbești, vorbește bă politicos, țăran împuțit”. Știi care-i faza mișto? Moșul s-a calmat rapid, nu mi-a zis nimic, dar a oprit claxonul imediat. Nu știu dacă a înțeles ceva și dacă asta e soluția, să-i luăm la mamă pe ăștia, dar pe moment a funcționat.

După 20 de ani

Prin 1996 la Grup Școlar Industrial Tractorul Brașov (azi colegiu Național Nicolae Titulescu) vine profesor de informatică un domn pe nume Nicolae Nedelcu. Să povestim un pic despre acest colegiu, o instituție de „învățământ” pe care am absolvit-o în 1998.

Anul trecut ne-am reunit câțiva colegi la întâlnirea de 20 de ani, a fost simpatic, ne-au dus în sala de protocol sau ceva, o chestie sinistră plină de covoare pe pereți, de care erau agățate câteva foi de A4 ce formau sloganul „mândru că sunt român”. Fosta noastră clasă ar fi fost în renovări sau poate doar au vrut să ne impresioneze. Au reușit. Directoarea liceului a venit cu un Kuga nou nouț și a parcat lângă Passatul vechi din 2001 al unui coleg. Colegul e co-patron cu încă unul la o firmă de topografie din Brașov și ai crede că e un biznis bun. Ei bine, nu așa de bun ca cel de director de liceu, aparent. Doamna directoare ne-a recomandat, printre altele, dacă tot suntem tați să ne dăm copiii la liceul ăla, că sunt o instituție serioasă, care face învățământ de performanță. Fonduri europene, programe șmechere, treburi premium. I-am spus explicit că nu ne băgăm, că inclusiv prezentarea liceului pare făcută de un om care pare ori beat muci, ori pur și simplu analfabet. Și că aș vrea dacă vrea să ne impresioneze să corecteze măcar aia.

A trecut aproape un an de-atunci și uite ce e pe site-ul liceului:

Acuma, că am stabilit cam ce școală a absolvit Eftimie, asta ca să știți când vă luați de el de ce mai scapă agramatisme, să revenim în 1996, când a venit dl. Nicolae Nedelcu printre golanii din șpe eF. Dom’ profesor avea obiceiul să cam doarmă pe la ore adică efectiv adormea în sala de clasă la catedră. Eu, aveam o mică dezamăgire față de ora de info, participasem la Olimpiada de Informatică, rezultat uluitor pentru valoarea liceului, nașpa pentru mine, nu luasem 10 curat, că-mi picase un algoritm iar rezolvarea mea nu fusese pe placul comisiei, că nu dădusem exact răspunsul pe care-l știau ei și ăia au decis că nu e corect, deși făcea același lucru, ba chiar mai rapid din punctul meu de vedere, cu mai puțini pași. Da, am fost olimpic, la asta și la mate eram ca Simona Halep, singurii de care-mi era frică erau ăia de la Radu Negru din Făgăraș și pe bună dreptate. De-acolo veniseră oameni ca Nicușor Dan, dublu medaliat cu aur la Olimpiada Internațională de Informatică, practic ăla era la mate ca Ilie Năstase. De-aia când aud de licee de elită prin București, mă uit la ăștia cu milă și surprindere, gen, ce înțelegeți exact prin „elită” piticilor?

Dar hai să revenim în 1996, când a venit profesor de info dl. Nicolae Nedelcu. Mă duc la el cu subiectele de la Olimpiada de Info și-l iau la întrebări, ce s-a întâmplat dom’le, care-i faza cu olimpiadele, de ce n-am luat super-zece dacă am rezolvat corect, ce se întâmplă pe-aici? Ăla a citit subiectele, a adormit un pic, pe bune, nu te mint, adormise în timp ce citea ălea, s-a trezit un pic, a bîjbâit ceva și m-a lăsat în aer. Țin minte că-i zisesem măcar să intervină la inspectorat să mi se dea voie în laboratorul de info de la Șaguna, liceu de elită din oraș, să mai am niște meciuri în picioare că eram, cum să vă spun, super-sărac și n-aveam PC acasă, olimpicul lui pește prăjit. A adormit din nou.

Așa că intrucât mi-am dat seama că insistam degeaba cu învățatul foloseam caietul de info să fac o bandă desenată de aventuri, în care acest Nicolae Nedelcu era „MadNed – Fiul Stelelor”, un erou care călătorește prin univers și împarte dreptatea ca un retardat cu super-puterile lui Space Ghost. Și ce crezi, mă, m-a prins fraierul, s-a bășicat un pic, că n-am respect pentru corpul profesoral, de-astea. Ar fi vrut să-mi facă ceva dar n-avea ce, dacă ești bun la învățătură poți să faci orice la școală, că n-au ce-ți face profesorii. Pot să te asculte, dar e super-simplu să știi materia mai bine ca ei. Dai lucrare sau teză și iei zece, dacă are ciudă pe tine faci schimb cu un coleg și semnezi cu numele lui lucrarea ta, faci și niște bani de berică.

Povestea cu MadNed nu se termină aici, la această mică prosteală în care-și bătea joc de niște copii. Prin 2006 lucram la Gazeta de Transilvania, mă trimite șeful de la Economic să fac o știre cu șeful Cooperativei „Universul Familiei”. Era o perioadă mișto, băncile falimentau și dădeau țepe într-o veselie dispăruseră, lumea uitase deja guvernatorul Băncii Naționale, Mugur Isărescu, care trebuia să-i supravegheze pe ăștia fusese pus prim-ministru. Iar dom’ profesor Nicolae Nedelcu era directorul acestei cooperative de tip C.A.R. Am vorbit cu el relaxat, nu-i mai purtam pică, aproape că ne împrietenisem. Președintele CA-ului era un tip pe nume Florea Dudiță, și el profesor, fost ambasador al României la Bonn, fost rector al Universității Transilvania din Brașov, un eminent scriitor de aforisme super-cretine, care a pretins ulterior că nu știa că are acest job.

Doi ani mai târziu a început urmărirea penală, omul dăduse niște pagubă la clienți de vreo două de milioane de dolari. În 2014 a fost condamnat definitiv la 12 ani pușcărie pentru super-fraude, înșelase sute de oameni, le-a furat banii și i-a folosit pentru diverse alte afaceri în care era implicat, palat pentru el, vilă pentru fi-sa, luat spații comerciale pe banii fraierilor și închiriat către firma lui fi-su, sponsorizat cărțile lui Dudiță, dat dobânzi de 60% pe an la creditele lui Dudiță, de-astea.

A durat mai puțin de 20 de ani să fie prins, totuși, titlul e înșelător. Nu mai știu ce s-a întâmplat cu el, am impresia că a murit între timp. Habar n-am dacă banii s-au mai recuperat și dacă vei căuta informații pe internet despre subiectul ăsta o să găsești prea puține spre deloc. De-aia am zis să las asta aici, poate mai caută cineva detalii despre acest minunat coleg de româneală al nostru. 

Am putea s-o lăsăm mai moale cu „hai tinerii la vot”?

E un fetiș bizar printre noi, românii pasionați de democrație, cu adusul tinerilor la vot. Că tinerii nu votează și că ar trebui să voteze, că ei vor schimba țara și, mai ales, că nu prea au obiceiul să voteze partidele vechi de tip FSN (PSD+PNL+UDMR). Ultima discuție de genul ăsta la care am participat a fost după ultima tură de alegeri, eram la o ediție specială de la TVR, pe un podium au fost puși câțiva moși prăfuiți, în tribune tineri de-ăia cărora le-au dat 50 de lei să fie în emisiune și eu, că nu mă știe nimeni din publicul TVR, că eu am alt tip de public, gen salariați, oameni cu peste 12 clase, de-ăștia.

Mă uitam din gradena aia la Petre Barbu, care arăta ca de obicei de parcă ar fi fost pregătit să fie înmormântat, și-mi părea că e o medie bună pentru analiștii politico-sociali ce-și dădeau cu părerea despre tineri. I-am și întrebat, când mi-au dat microfonul, „domnilor, mă scuzați, cum naiba de vorbiți pe subiectul ăsta că sunteți toți peste 40 de ani și n-ați prea vorbit cu tinerii, habar n-aveți cum păreți în ochii lor, și vă dați cu părerea? Aveți cumva vreo jenă?”. Evident că moșii n-au răspuns și-au revenit la trăncăneala lor, că chiar n-aveau nicio jenă. Ca să ai așa ceva trebuie să fii un pic treaz.

Bine, ăia moși de TVR, dar restul ce scuză au? Ce naiba, toarnă Apa Nova Alzheimer în apa de chiuvetă, nu mai ține minte nimeni cum e să ai 18 ani? De ce naiba i-ai cere unuia de 18 ani să voteze, te-ai tâmpit la cap? Ăia nu au habar pe ce lume trăiesc, am băut gaz, ce, e vreun liceu în România care să te învețe cu ce se mănâncă politica, cine cu care, cine minte, cine e bun, cine e rău?

Dar hai să fim din nou de 18 ani și să calculăm cam care sunt prioritățile noastre în viață la vârsta asta. Primo, bomboneală, că fierb hormonii în noi. Sunt fată vreau să ard un frumușel de-ăla cu freză vâlvoi, sunt băiat, vreau s-o chinui pe una de-aia cu țâțele tari și prospete ca niște mere gata culese. Secundo, Bacu’ și faculta’, nu de altceva dar în ultimii 4 ani adulții numai de asta mi-au vorbit, învață bă, să iei Bacalaureatu’, să dai la facultate, să faci și tu ceva în viață. Terțio, un job să moară mama, am 18 ani, vreau bani, ce să fac să cer bani de la părinți pentru o bere și prezervative? Ce dracu, vreți s-ajung ca Mircea Badea sau Remus Cernea? E penibil, toată țara știe că e penibil, nu vreau să fiu penibil, ce nu vă e clar? Lăsați-mă dracului cu politica, am alte priorități.

Mai departe, presupunând că, totuși, ar rezolva toate astea și s-a gândi la votat, suntem sigur că vren să ne bazăm pe judecata unuia care abia a devenit major? Hai să încep eu, poate dau curaj și altora să-și aducă aminte chestii: băi, eu la 18 ani eram uluitor de prost. Știu că sunt oameni care cred că acum sunt prost, nu-i contrazic, dar prostul pe care-l vedeți acum e un prost rafinat, care a renunțat la multe obiceiuri proaste, a învățat multe. Față de cât de prost eram la 18 ani sunt un geniu. Ați auzit de Vadim? Ăla care e o memă acum? Ăla era să fie președintele României în 2000, știi de ce? Că nouă, celor care eram tineri atunci ni se părea amuzant și părea genul de om care măcar ar face circ. Omul promitea execuții pe stadioane și a fost votat de foarte mulți tineri. Oricât de funny e acum, la rece analizând, Corneliu Vadim Tudor a fost un lingău al dictatorului criminal Nicolae Ceaușescu (care era un fel de Ion Iliescu dar mai nasol), un susținător al comunismului, prieten cu securiștii și torționarii ăia, un gunoi uman de calitate rară.

Bine, hai să presupunem că ești tânăr și nu ești foarte prost, de unde naiba te informezi despre ce se întâmplă prin țară și care-i ăla bun și ăla rău? De la Digi? De pe Facebook de la Florin Cîțu? De la Rareș Bogdan? De la Oana Bogdan? Gâdea? Să-ți dai seama că toți ăștia mint sau spun tâmpenii cât casa durează ceva.

Eu, personal, n-aș insista să iasă tinerii la vot. Stați bă liniștiți, urmăriți un pic situația și așteptați un ciclu electoral, două, să vedeți cam care-i treaba. Poate nu vreți să faceți prostiile noastre, știți de ce sunt ăștia acum la putere? Că i-am votat noi când eram tineri, cine crezi că a votat partidul ăla de slugi trădătoare cunoscut ca PNL de e important în România? Pensionarii?

Ăia care zic să voteze tinerii au o problemă de percepție. Ori nu-și aduc aminte/nu-și dau seama că erau proști când erau tineri, caz în care nu prea putem pune bază pe raționamentul lor, ori efectiv erau super-deștepți încă de când erau tineri, caz în care stai și te întrebi cum am ajuns în situația asta, de e plin de deștepți pe stradă și lucrurile nu sunt cam cum am vrea să fie. Iar dacă se invocă faptul că sunt foarte mulți proști în România, și de-aia nu ne iese figura la vot, atunci nu văd de ce ar trebui să vină masiv tinerii la vot, că și proștii fac copii, ba chiar mai mulți decât deștepții.

Chestii despre care nu prea pot vorbi

Sunt chestii despre care e foarte ușor să vorbești. Parexamplu, prin bula presei e un mic răzbel între Adelin Petrișor de la TVR și ziaristul PAH, primul acuzându-l pe al doilea că a luat bani de la televiziunea națională de pupat în cur fără să treacă prin curtea instituției.

Foarte ușor să vorbesc de asta. PAH era invitat la emisiunea România 9 a lui Cristache, unde avea opinii pe bani. Am dat și eu de el pe-acolo, că am fost și eu invitat de vreo două ori, fără bani, că după cum se poate vedea am prostul obicei de a spune ce-mi trece prin cap, de-aia nici nu am mai fost chemat, nu e ok să spui la TVR lucruri care deranjează puterea. Nu că-l pot acuza pe PAH că făcea ceva diferit, sigur, era plătit pentru ceea ce spunea, dar spunea aceleași lucruri pe care le spune de obicei, lucruri cu care eu nu sunt de acord, dar asta e altă poveste. Adelin în schimb, mare ziarist, nu se uită nici măcar la produsele uzinei la care lucrează, bre, ce-ai, PTSD de la teatre de război, cum ești surprins că e ăla plătit? Da ce credeai, că la emisiunea cu Cristoiu, poetul-portofel Dinescu și Doru Bușcu se face talk-show din patriotism? Da’ ce, tu lucrezi acolo că-ți pasă foarte mult de țară?

Cum spuneam, ușor. Pe de altă parte, mult mai greu să povestesc despre evenimente de-astea, mai mundane, care mie mi se pare extrem de interesante. Că dacă m-apuc să spun ce văd voi fi ciufulit temeinic și poate pe bună dreptate.

Bunăoară, eram într-o zi prin București prin zona Teatrului Foarte Mic. De pe o străduță apare o mașinuță, un fel de kart făcut să arate ca un bolid de curse din anii ’30. Închipuie-ți un Bugatti 35 lung de un metru. Există de-astea, sunt legale pentru mers pe stradă, asta avea numere roșii, probabil omul o cumpărase recent și o testa. Iar șoferul era un pitic, un om de dimensiunile unui jocheu de cai, un fel de Peter Dinklage bine proporționat, fără cap mare. Și n-am avut prezența de spirit să fac o poză și-acum nu mă va mai crede nimeni că am văzut un pitic testând o mașinuță în fața Teatrului Foarte Mic.

Mai mult decât atât, eu mă învârt prin zonă că am niște colaborări cu o firmă ce are birourile pe-acolo. Firma aia are vreo 50 de angajați, problema e că unul din ei e o fată extrem de mititică, tot așa, bine proporționată dar pe la un metru treizeci. Și de fiecare dată când trec prin zonă sunt pregătit s-o văd pe asta mică plecând spre casă, cu un coșuleț cu merinde și s-ajungă prin preajma Teatrului Foarte Mic. Și-acolo, câteva secunde trebuie, nu mai mult, să stea să-și verifice telefonul sau ceva, cât să apară piticul ăla cu mașinuța, să oprească la trecere și s-o ia pe asta „Hei,ce faci micuțo, singurică, singurică?”. Și, serios, la felul cum e organizat universul, sigur se va întâmpla, problema e că atunci când se va întâmpla nu voi avea prezența de spirit să filmez scena cu telefonul și n-o să mă creadă nimeni că s-a întâmplat dacă o povestesc.

Toată lumea o să spună că-s spart sau ceva, de la droguri sau poate m-a bătut unul în cap căruia nu i-a plăcut vreo glumă de-a mea, în fine, ideea e că n-o să mă creadă nimeni. De-aia zic, sunt lucruri despre care, efectiv, nu prea poți scrie.

Cam cum e în epoca post-truth

Mă uitam pe reddit pe grupul(?) de meme românești să văd ce mai zic copiii și printre chestii furate (și de la mine) tag-uite cu OC de la original content, foarte multe meme cu articolul 13 și directia aia europeană de copyright. Toate bazate pe ideea că UE va interzice memele, care e o minciună. În mod ironic, textul directivei linkuiește spre alte directive care stabilesc destul de clar inclusiv chestia cu parodiile și prelucările, dar ăia ce mințeau cu taxa pe link n-au mers după link, logic. Impresia generală era una greșită, nu că ar conta foarte mult ce cred puștii de pe reddit. Ce cred acum, că asta e important.

Pe subiectul ăsta am măcănit vreo câțiva fraieri, restul țării s-a complăcut să facă creadă companiile care le fură datele și le vând profilul psihologic la alte companii. Vorbesc de subiectul ăsta, că la ăsta m-am uitat atent. Dup-aia, dacă te uiți atent la majoritatea subiectelor din țară, vezi că se practică dezinformarea la scară largă. Nici măcar nu se face bine, că oricum nimeni nu depune efortul să verifice informația.

Și trec câțiva ani și ajungi într-o situație neplăcută, și ai vrea să o rezolvi. Primul șoc va fi să afli că e o diferență între ce crezi tu despre legi și ce scrie în ele. Dacă știi exact ce scrie în ele, poți să eviți să te pui într-o situație neplăcută. Parexamplu, dacă știi că aruncatul chiștocului pe jos înseamnă o amendă minimă de 2000 de lei, care sunt o grămadă de bani oricum ai lua-o, o să eviți asta. Că nu știi când e un agent secret de-al lui Negoiță în civil și te arde. Sau vreun polițai agramat ca ăla de la Brașov care te rupe cu amenzi că ai parcat aiurea în timp ce tu faci glume cu el. Că legea e de partea lui.

Al doilea șoc va fi când vei încerca să discuți cu un factor de decizie, care ar putea schimba situația, și-o să descoperi că ăla nu te bagă în seamă. Că una e să spui colegilor de internet ce impresii ai tu despre legi, alta e să discuți cu unul care chiar le-a citit și poate le-a și făcut. Dacă ăla vede că începi să fantazezi începe să te facă prost și nu te mai ascultă. Ca în orice situație, dacă nu știi exact ce ceri, nu vei primi ce îți dorești.

Veselia asta cu post-truth, că nu prea mai contează adevărul ci interpretarea personală a lui e mișto până la un punct. Anumite lucruri încă sunt reale, cum ar fi legile, regulile sociale și biologice, matematica etc, că dacă n-ar fi ne-am întoarce în haos. E suficient să te uiți la faza cu vaccinurile să înțelegi cam ce efect poate avea interpretarea adevărului după ureche și după ce „am citi eu pe net”. Știu și de ce se întâmplă, marea problemă cu adevărul e că nu e deloc plăcut. Alternativa e să găsești o soluție falsă, dar plăcută, și să te învârți în cercul ăla vicios într-o veselie. De fapt într-o tristețe, că nu e deloc fain.

Parexamplu, soluția simplă și plăcută e că pesedeul e de vină pentru lucrurile nașpa din țara asta. Adevărul, ăla urât, e că în fiecare din noi e un mic pesedist, unul fură cu bordura, altul fură de pe internet, esența e aceeași, în rest discutăm doar de cantitate. Unul minte cu pensiile, altul minte cu motivul pentru care a întârziat la job, unul nu te ascultă când spui că nu e bine ce face cu pensiile speciale că face pagubă în buget, altul nu ascultă când i se recomandă să valideze cardul în autobuz, că ce pagubă e aia de un leu, și tot așa. Într-o țară în care toată lumea joacă fotbal, ca să urci pe scara socială trebuie să fii cel mai bun la fotbal. Într-o țară în care toată lumea fură, minte și înșeală, ăl mai sus de pe scara socială e cel mai hoț și mai mincinos dintre toți. Interpretările noastre cu privire la acest adevăr nu schimbă situația generală. Sigur, e greu, dar știm care e alternativa la „greu” că o trăim cu toții.

Și, la final, un citat din Nikita Mihalkov, pe care l-am găsit într-un serial de-al lui despre pictură (că mă bag tot mai adânc în această gaură de iepure). Cică „Viitorul de care se teme omul devine prezentul pe care-l urăște”. Omul e un susținător turbat al lui Putin și l-ar face rege dacă ar fi după capul lui dar, uite, mai are și idei de-astea interesante. Totul e să asculți.

Are și publicitatea smart limitele ei

Chiar și fără să frecventez rețele sociale mi-a ajuns la nas mare victorie publicitară aia cu ăia de la 5togo care au pus un afiș glumeț lângă Starbucks, iar chestia asta a fost sărbătorită de parcă am câștigat campionatul mondial de fotbal. Cumva, cineva și mai luminat dintr-o agenție de publicitate a zis să trimită și la mine la birou niște cafele de-alea de la 5togo că oamenii au crezut că nu mai avem sau ceva.

Acuma cam știu care-i relația românului cu cafeaua, tot ce știe despre ea e că e maro. În urmă cu vreo câțiva ani am fost la Bistro del’Arte în Brașov și-am încercat să beau o cafea de-acolo, era un pișat nasol. Când am scris asta unul din partenerii afacerii, un deștept pe nume Marian Tița a urlat câteva ore încontinuu pe internet explicând că e imposibil ca produsul lui să fie prost, că e al lui. Culmea, și ăla avea firmă de PR prin Brașov și era cam semi-analfabet, nu înțelegea un text scris.

Revenind la birou, cafeaua de la noi e ceva decent. E de-aia de automat cu pahare de carton, nimic luxos. Dar comparativ cu aia de la 5togo e caviar. Nu zic că e un pișat, că se enervează piariștii iar, dar e vreo cinci clase sub una de automat. Nu doar părerea mea, cam toți colegii am rămas surprinși de cât de proastă e. De-aia zic, e mișto să faci BTL de-ăsta inedit, dar să nu mergi prea departe cu ea, că poate ajung ăia să-ți folosească produsul și-și readuc aminte de ce ăia de care făceai mișto sunt, totuși, lider mondial. Hint, nu e doar marketing.

Și voi, tot Al Jazeera?

Mno, știi cum e să te trezești dimineață și după ce faci tot mindfullnesul, meditația, yoga, alergarea și mai trebuie să stai o oră pe-acasă cât faci o omletă și ai vrea să vorbească cineva prin preajmă, doar așa, să-ți zică ce mai e prin lume ca să nu te simți cel mai singur om de pe pământ. Sau cei mai singuri, pentru cei care au pe cineva? Și-atunci, de obicei, deschizi TV-ul pe ceva știri? Mulți facem asta. E normal. Că suntem generația aia care stă la bloc și TV-ul îi spune că mai sunt și alți oameni pe lume.

Mno, și dacă suntem cu adevărat treji, nu poți să te uiți la TV românesc. România TV e pentru retardați, Antena 3 tot așa, Realitatea TV e pentru retardați premium, Digi 24 e pentru autiști, iar la televiziunile generaliste e sânge. Sigur undeva noaptea asta a avut loc ceva sângeros, un accident, o crimă, un incendiu. Nu e ceva cu ce ai vrea să-ți începi ziua.

Așa că dau pe Al Jazeera, care e un canal ce apare pe aproape orice Smart TV. Acolo găsesc niște oameni care arată decent, care au un accent englezesc de=ăla fain, ce-mi spun despre ce se mai întâmplă prin lume. Cred că cel mai mult mă satisface prognoza meteo, îmi spun cum vor fi temperaturile prin Orientul Apropiat, sudul Africii și peninsula Arabică. Numai vești bune, sunt de-alea între 21 și 29 de grade. Altfel, că nu-i televiziune occidentală, cantitatea de Trump și Brexit e redusă la minimum și mai aflu chestii care mă interesează parțial, dat atât de puțin încât nu mă afectează. Între ele, ceva reportaje, într-o zi am urmărit despre cât de greu este să fii pilot de raliu ca femeie în Palestina. Era o poveste mișto, tatăl uneia dintre fete cam pariase totul să-i ia ăleia un Reno Clio, aia fusese descalificată dintr-o chițibușeală penibilă de regulament, dar până la urmă s-a terminat cu bine, ea și cu alte două prietene care concurau într-un fel de ligă locală au mers mai departe.

A, și oameii de-acolo sunt cumva frumoși, nu poți să-ți dai seama cât de urâți sunt ai noștri până nu vezi alți oameni. Gen, trolul ăla borât de Tudorel, e scârbos, arată foarte nasol, măcar ăia prin Asia Mică încearcă să nu apară obscen de urât. Am văzut oameni super-săraci care nu arătau atât de deteriorat ca trei sferturi din politicienii din România. Studiourile sunt luminate, frumoase, banda de jos nu are BREKIN NEWS constant ca la tâmpiți, ce s-o mai lungesc, e fain.

Și cel mai fain e că am auzit și de alții care își încep ziua așa, cu știrile de la Al Jazeera. Adică un amic, nu chiar, un fel de prieten al prietenei mele care știa cam aceleaeși subiecte la care ne uitasem și noi, noi navigând în „bule” diferite. De-asta întreb și eu, mai suntem și alții? Suntem mai mulți? Și dacă da, credeți că am putea vedea așa ceva și aici, la primitivi?

Eu nu cred că țevile RADET s-au spart că sunt vechi

Propaganda de stat și de primărie susține că desele întreruperi de agent termic din București sunt cauzate de vechimea țevilor, care au peste 50 de ani și tot crapă. Sunt uimit că nimeni nu a demontat această străvezie minciună până acum.

Păi bine, bre, țevile alea nu sunt din fier? Crapă ferul așa ușor, ce naiba, avem o epocă a fierului pentru că ferul rezistă, avem obiecte de fer vechi de sute de ani, țevi prin pământ vechi de mii de ani, de unde atâta țevi sparte.

Teoria mea e alta. De exemplu am un vecin care bocăne, găurește și mută mobilă de cel puțin zilnic. Ziua lui de ieri a fost cam așa: dimineața bocăneală, seara burghiu și bocăneală, pe la 12 mutat mobila. Toți avem un astfel de vecin. Apoi avem și vecinul cu muzica tare, poate sunt manele, poate sunt manele de căcat (trap), poate e rock, tot aia. Toate astea produc vibrații, constant. Vibrațiile alea intră în țevi, din țevi în țevile mari și zbârnâie alea și se lovesc de vibrațiile cauzate de ăia de deasupra care merg cu cojile alea fără ITP dar cu boxe mari și uite-așa crapă țevile.

Adică, serios, dă zilnic cu rotopercutorul într-o cutie și vezi dacă mai rămâne ceva întreg prin el după trei ani.

Tot ce-i românesc va piere

Conform unui act normativ promulgat recent de președinte, până în 2030 învățământul obligatoriu în România va fi de 15 clase, adică trei de grădiniță și încă 12. Ceea ce pică la țanc, după previziunile futurologului Ray Kurtzveil, până în 2029 toți vom avea un asistent personal de tip Jarvis, adică ca ăla din Iron Man. Într-o țară în care 80% din instituțiile de învățământ nu au autorizație sanitară de funcționare, ambițiile ministrului semi-retardat semi-senil al Educației, numit în funcție fără un pâs de profesorașul medicru care e președinte sunt de-a dreptul hazlii.

Până atunci, eu propun un 2022, jumătate din diplomele de Bacalaureat vor fi false. Și nu false la nivelul de „am dat șpagă să iau Bac-ul”, false în sensul că vor fi hârtii făcute în Photoshop. Eu puteam face asta prin 2000, imprimarea m-ar fi costat mai mult. Acum nu mai e cazul, se pot scoate diplome care să arate mai bine decât ălea originale. Mai mult, nu există niciun impediment pentru a face asta ci numai avantaje. În primul rând nu este ilegal să faci așa ceva, dacă e n-am auzit pe nimeni să fie pedepsit vreodată. În al doilea rând, copiii știu deja de pe la vreo 10 ani că școala e inutilă, în al treilea rând, nicio universitate n-o să verifice dacă diploma ta de la liceul „Dimitrie Cantemir” din Fetești este reală sau nu. Oricum jumătate din facultăți emit diplome false de pe acum. Nu-s tâmpiți să mai piardă și bruma de studenți care le-a rămas.

Mai mult, nici măcar diploma de facultate nu contează, că poți s-o cumperi ieftin sau s-o falsifici, nu există pedeapsă pentru așa ceva. Am avut un prim-ministru cu masterat fals, acum candidează bine-merci la europarlamentare. Sigur, poate dacă te faci doctor mai cârâie cineva, dar dacă te faci absolvent de Științe Politice, cui îi pasă?

Bine, și ce legătură are asta cu românismul? Păi, de bine de rău, școlile alea mai explicau copiilor lumea din perspectivă românească. În paralel cu dezinteresul lor față de școală există imensa avalanșă de informații despre lumea înconjurătoare de pe internet. Citadelele de cunoștințe în română sunt exact asta, niște citadele, bine păzite, nu poți accesa informații despre țara ta din arhivele Academiei Române sau cele ale Bibliotecii Naționale, nu online, cum fac toți ăia care sunt născuți după 2000.

În plus, limba română nu a mai fost updatată (fii atent) de vreo 70 de ani, efectiv există o prăpastie între limba vorbită de locuitorii țării și aia din cărți. Și de fiecare dată când corectezi pe unul că spune „face sens” ăla va evita să folosească expresia românească pentru așa ceva, care-i este străină, că n-o mai aude și vede nicăieri și va folosi romgleza pe care o aude toată ziua. Comunicarea e o chestie bidirecțională, ai tendința să vorbești în limba în care ți se comunică lucruri și să te adaptezi culturii ăluia. De-aia vorbim o formă de latină vulgară și nu limba dacă, pentru că vreo 300 de ani ăia care comunicau cel mai mult în preajma noastră vorbeau latina.

Și în timp ce limba oficială e veche de 70 de ani, iar sistemul școlar vechi de 150, restul planetei cu care suntem tot mai conectați evoluează rapid. Copiii cu buda-n fundul curții au Ok Google pe telefon. Ce crezi, stau mai mult cu nasul în telefon sau în manuale? Generația mea suntem niște moși care nu știm pe ce lume trăim, ne uităm la ProTV și avem impresia că e ok ce-i pe-acolo, gen Florin Călinescu, pare cunoscut. Petnru unul născut în 2010 Florin Călinescu pare mai bătrân decât Gandalf. I se pare că vorbește în elfă. Știi cum părea Ray Cook de la MTV Most Wanted cel mai bătrân de-acolo? Ăla avea 34 de ani când noi aveam 14 ani și părea un super-moș. Și dacă ai impresia că se reorientează pe Youtube, ok, dar nu uita că ăia care fac conținut pe Youtube iau informațiile tot din surse străine, tot dintr-o perspectivă străină, că nu stă niciunul cu nasul prin arhive. Ăia care au mai extras ceva pe ici pe colo au pus pe niște bloguri cu tehnologie de-aia obosită, fontul mititel și vorbesc în limba aia bizară care aproape că nu se mai folosește.

Și asta sunt doar limba română și istoria care sunt varză. Dar muzica e copiată în proporție de 90% de-afară, pictura românească aia de bază e formată din o gagică cu ulcior, un car cu boi și niște anemone, sculptura e măreață dar e franceză, iar eu stau în apropierea bulevardului Camil Ressu. La o intersecție e un bust cu un tip: pe bust scrie că ăla e Camil Ressu. Și-acum am aflat cine e omul care a dat numele bulevardului și cum arăta la față. Dar putem lua pe toți locuitorii de pe bulevard, pe rând, și dacă găsim trei inși care să numească un tablou făcut de gagiul ăsta dau eu o șampanie scumpă.

În ultimul an s-au schimbat bordurile pe bulevard de două ori, n-a avut nimeni ideea sau o rămășită de bănuți să pună și un panou de vreo 20 de metri pătrați cu un tablou de-al ăstuia. „Uită-te la el, ăsta e un tablou românesc, a fost făcut de gagiul ăsta!”. Sunt, în schimb, zeci de panouri cu Victor Ponta și Rareș Bogdan, amândoi patrioți care n-au pictat nimic dar vor merge în Parlamentul European să le spună ălora cine suntem noi.

Drogu’ Zombi

Majoritatea publicațiilor românești care se pretind „presă” scriu de droguri de parcă redactorii ar fi constant sub influența lor. Dar nu pentru că-s drogați, ci pentru că-s proști, că e cercul ăla vicios: scrii tot mai multe prostii, tot mai puțină lume te citește și plătești tot mai puțin pe studenții care bagă știri. Prin sudul țării e la modă marijuana, prin est, la Moldova cea îmbălsămată în spirt, la orice om care ajunge mut la spital se spune că „consumase entobotanice”, în nord-vestul țării se tot dă cu drogul Zombi.

Conform ziarului Dejeanul, drogul Zombi are exact aceleași efecte ca drogul pălincă, dar să nu le spui la ardeleni că spirtul ăla puturos pe care-l beau ei e o mizerie că-ți dau foc la casă. Iată faptele:

Fenomenul „Zombie” nu pare sa scada din intensitate. Tot mai multi tineri ajung sa consume substantele psiho-active, care ii aduc pe tinerii consumatori intr-o stare jalnica.

Vineri, in jurul amiezii, un tanar zacea impietrit, cu privirea atintita inspre asfalt. Tanarul a fost surprins de cativa trecatori in fata Inspectoratului Scolar Cluj, peste drum de o scoala, unde elevii erau in pauza. Trei persoane s-au apropiat de barbatul inlemnit si i-au inmanat o sticla de suc pentru a-si mai reveni din starea de euforie. Cand si-a ridicat privirea din pamant, baiatul era vizibil dezorientat si avea dificultati de exprimare.

Specialistii spun ca substantele chimice din etnobotanicele consumate de tineri, îi face euforici pe acestia, dar îi aduce într-o stare degradanta, ajungand sa ramana incremeniti chiar si cateva ore intregi.

Deci, un tip stătea mut, în picioare, într-o stare de euforie. Fiind ardeleni tâmpiți, i-au dat cu suc să „să-și revină din starea de euforie”. Conform autorului articolului, statul degeaba în mod euforic e o stare degradantă, probabil fiind mult mai nasol decât să fii beat, pișat pe pantaloni și într-o stare de violență deosebită.

În fine, zilele trecute eram pe la metrou între stațiile Dristor 1 și Dristor 2 și văd un om într-o stare degradantă, aproape în patru labe. Zic, hai să nu fiu hain, mă duc la tip să-l întreb dacă îl pot ajuta cu ceva. Omul, un nene la vreo 50 de ani, se uită la mine cu ochii bulbucați și fața roșie și-mi zice că nu, se descurcă. Dacă aș fi ziarist, și dacă ăla ar fi avut 19 ani, aș fi zis că e de la drogu’ Zombi, a ajuns și aici. Dar pentru că nu se îndeplineau condițiile astea, mi-am dat seama că omul era beat muci, dar cât de cât funcțional, așa că l-am lăsat în pace.

© 2019 Ovidiu Eftimie. All rights reserved.

Theme by Anders Norén.