Ovidiu Eftimie

Cartierul General

Menu Close

Page 4 of 281

Robu Cuceritorul. Stăpânul lumii (II)

Cezar Tomescu coborî îngândurat spre subsolul -7 al clădirii, unde era parcat C-25 pentru descărcare de date. Robotul stătea nemișcat într-una din nișele speciale și privea în gol. Un spray fin îi spăla carcasa din plasticarbon și îți puteai da seama că era activ doar uitându-te la ochii care clipeau intermitent.

Read more

Robu Cuceritorul. Stăpânul lumii (I)

Aerosatelitul care urmărea cortegiul funerar furniza, comunicând cu difuzoarele hidro de la sol, o vreme tristă pe o rază de 500 de metri în jurul acestuia. Mai exact fusese setat pe 67% tristețe, 33% melancolie și astfel o ploaie mocănească urma sicriul și pe oamenii îndurerați din spatele lui. Corpul neînsuflețit al primarului Nicolae Robu era cărat, regulamentar, de patru roboți de curierat și doi oameni de clasa IV, care puteau emota mai bine pe orice fel de eveniment de gen.

Read more

De la Mizil la Lună. Epub, pdf și Q&A

Salutare dragi colegi și bine v-am găsit. Ne aflăm la finalul acestui experiment interesant și nu știu cum vi s-a părut vouă, dar mie mi-a plăcut, mai că aș mai face. Ca să eliminăm speculațiile, am adunat toate capitolele în volum și vă voi oferi cartea gratis la citit. Mereți pe pagina asta și luați de-acolo. Cine vrea să mai rămână, câteva întrebări și răspunsuri mai jos.

Read more

De la Mizil la Lună (XV)

(capitolele anterioare) Mno, am primit de-a lungul timpului reproșuri de genul că aceste povești nu prezintă prea multă acuratețe științifică, motiv pentru care țin să mă repet, dacă nu ai fost atent de la început: eu nu sunt savant, eu m-am apucat să scriu de-astea că m-a chemat ăla și mi-a zis „băi, scrie aventura noastră, cum a fost și ce-a ieșit”.

Read more

De la Mizil la lună (XIV)

(capitolele anterioare) Probabil că te întrebi ce-a fost cu avaria aia de-i băgase în inconștiență pe colegii mei și în boală pe mine, că mă trezisem la 130.000 de kilometri de Pământ singur și neajutorat. Nimic grav, ceva la „life suport”, dispăruse oxigenul din cabina în care erau Iulian și Ela în timpul unei proceduri de sterilizare a mediului. Fără oxigen, oamenii au leșinat. Cu ajutorul lui Anchor-MRP, AI-ul care preluase toate conexiunile neuronale ale fostului nostru patron am rezolvat-o rapid, am ieșit afară, i-am dat două ciocane și gata.

Read more

De la Mizil la Lună (XIII)

(capitolele anterioare) În ziua lansării, de dimineață, Consiliul Suprem de Apărare al Țării s-a reunit de urgență, în urma rapoartelor că dinspre Mizil vine un fum puternic, negru și înecăcios. S-au înroșit telefoanele, s-au pus pompierii în alertă generală pe țară și zvonul că racheta a explodat în testele prelansare s-a răspândit rapid. A fost un moment de panică generală, dar trebuie să înțelegi că e normal, era prima oară când lansam ceva în spațiu cu echipaj uman.

Read more

De la Mizil la Lună (XII)

(capitolele anterioare) Nu stăm niciodată să ne gândim, că dacă am sta s-o facem ne-am da seama că pentru a trimite un satelit în orbită au fost sacrificați cel puțin 100.000 de oameni de-a lungul timpului. Oameni de lângă noi, care au plecat din același loc ca și noi și care, la un moment dat, au zis că nu mai stau să alerge după fuste, șpriț, droguri și caterincă și că vor să se dedice științei și întrebărilor serioase din univers.

Read more

De la Mizil la Lună (XI)

(capitolele anterioare) Doamne, pentru prima oară era să agăț și eu ceva ca astronaut, paștele mă-sii. Eram la coadă la Mega, după moartea MRP-ului s-a mai relaxat regimul de cazarmă, și-mi cumpăram niște cârnăciori de bere cu bonuri de masă. Tipa de la casă, una drăguță, zic, a citit un pic bonul de masă cât aștepta să se printeze bonul. „Ah, chiar lucrați la Cosmodromul Mizil?”. „Da, eu sunt chiar cosmonautul Ovidiu”, i-am zâmbit. Mi-a zâmbit și ea și-am știut că aș fi avut o șansă de-un amor ghebos în zilele următoare.

Read more

De la Mizil la Lună (X)

(capitolele anterioare) E important de știut că Mihai Rusu Popa a fost, înainte de toate, om. Înainte să fie acest astrorobot de luptă de doi metri, înainte să fie un simbiot om-computer acuzat de nenumărate mârșăvii și căutat pe cinci planete, înainte de toate a fost un om, și omul ăla era cam moș și-i cam plăceau ședințele. Parexamplu, cum am venit de la Berlin, după dubioasa întâlnire cu președintele SUA, n-a băgat rapid în altă ședință.

Read more

De la Mizil la Lună (IX)

(capitolele anterioare) Eram cel mai departe om dintre oameni. Voi nu știți acolo, pe Pământ, că nu vă vedeți, dar sunteți aproape unii de alții. Vezi oameni în fiecare zi, știi că sunt aproape, că mișună prin blocuri, prin mall-uri și prin casele ascunse de verdeață. Și nu știi cum e când toți ăia dispar brusc. Sau sunt atât de departe de tine că nu-i mai poți simți. Simți că-ți lipsește ceva nasol de tot.

Read more

De la Mizil la lună (VIII)

(capitolele anterioare) Stăteam pe peluza din fața unui vechi castel din apropierea Berlinului și urmăream cu atenție cum patronul meu tocmai îl băgase în mă-sa pe președintele SUA. Până și Liu Phen, care de obicei avea o față de-aia fals jovială de asiatic a tresărit un pic. Doar președintele a rămas calm și s-a uitat cu atenție la MRP.

Read more

© 2020 Ovidiu Eftimie. All rights reserved.

Theme by Anders Norén.