Ovidiu Eftimie

Cartierul General

Menu Close

Page 3 of 269

De ce a fost expulzat Julian Assange

Julien Assange este unul din idolii celor care vorbesc despre libertatea de expresie. Că fac confuzie între libertatea de expresie și „absolut toate informațiile la liber” e altă discuție. Ce reținem e că un tip care s-a luptat pentru a desecretizat multe chestii neplăcute pe care nu le știam/nu doream să le știm a fost dat pe mâna poterei, după ce a stat ani de zile în ambasada Ecuadorului, țară în care obținuse azil politic.

Read more

De ce n-am donat nici un euro pentru Inclusiv

M-am reîntors pe Facbook după o pauză de vreo câteva luni, autoimpusă, și am constatat că nu s-a schimbat mare lucru. Luptători anti-PSD care cred că furtul făcut de ăia e nasol, furtul făcut de ei e scuzabil, check. Ca Emilia Șercan care a furat o poză de pe o altă pagină, că are Facebook de săraci fără buton de share, și-a pus sursa mai încolo. Și dup-aia scrie de cum plagiază alții și nu citează corect. Eroi ai luptei împotriva anti-vaxxeriței Olivia Steer care apoi se pozează cu bărbac-so, care crede cam același lucru, check. Poză cu bunica pe care ai umplut-o de respect acum pe facebook, după ce te-ai plâns acu’ un an că e meclistă și votează cu PSD, check.

Read more

Este moartea

Prima „fotografie” a unei găuri negre ne-a arătat că oamenii care au teoretizat despre cum arată o gaură neagră au avut dreptate. Arată așa cum și-au închipuit. De-aici au urmat glume, discuții, laude și tot ce urmează în mod normal când se anunță așa ceva.

Dar ce este acea gaură neagră? Păi știm ce e, e un loc unde se adună toată materia și se comprimă la loc, că nașterea universului a fost un moment de expansiune a materiei. Obiectul e la 55 de milioane de ani lumină distanță, ceea ce înseamnă că imaginea pe care o vedem e veche de 55 de milioane de ani. Plus doi, că datele s-au adunat acum doi ani.

Și este moartea. Este prima imagine a morții pe care o avem. Oricât ne învârtim pe-aici, orice am face, chiar dacă descoperim nemurirea biologică, tot acolo ajungem. Nu este nimic dincolo de ea. Pe principiul „din țărână am venit, în țărână ne întoarcem”, din aia am venit și acolo vom ajunge. Nu exact în aia, poate în aia din centrul galaxiei noastre. Nu acum, peste un timp, dar tot acolo vom fi. N-avem nicio variantă de scăpare deocamdată, nu știm ce este dincolo de materie, avem doar presupuneri. Găurile negre se unesc cu alte găuri negre și creează super-găuri negre și vor atrage în ele, la un moment dat, toată materia din univers.

Asta dacă nu reușim, ca astronautul John Blackstar, să trecem printr-o gaură neagră și să aterizăm pe planeta Sagar, unde am putea fi salvați de micul popor Trobbit. Înarmați cu Sabia Stelei, care unită cu sabia puterii creează Steaua Puterii, o super-sabie, va trebui să ne opunem lui Overlord să nu pună mâna pe planetă. O să fie complicat, dar din ce țin eu minte, vom câștiga.

Adevăratele limite ale libertății de expresie

Știți cum orice fleț se dă viteaz după ce a înjurat pe cineva pe internet și apoi a fost blocat/suspendat/dat în judecată și începe să discute despre libertatea de expresie? Oameni ca mine, de exemplu, sau ca tine, dacă ai pățit asta.

Băi și trăncănim încontinuu despre libertatea de expresie, de principii și curaj și alte prostii, dar ignorăm elefantul din încăpere. Băbăieți, dacă am trecut peste o anumită vârstă avem mai multe șanse să vedem copii urâți în feed decât femei mișto. Și nu doar în feed, oriunde pe internet. Că asta fac femeile, fac copii și ni-i arată, „uite ce-am făcut. Nu-i așa că-i frumos?” Nu, nu e. Cât sunt nou născuți sunt nașpa. Durează cel puțin 10 de ani să arate cât de cât acceptabil.

Iar dacă am avea curaj și am crede cu adevărat în libertatea de expresie, am spune asta. Am spune-o constant. „Vai, doamnă, ce copil urât! Pe unde l-ați scos, pe cur? L-ați scăpat pe jos, de ce naiba arată așa?”. Sigur, e super-simplu să râzi de coafura prim-ministrului, mare chestie. „Mvai, ce sarmale, ce bucle aiurea”. Sau de fața de ciuhap a lui Tudorel. Da are cineva curaj să zică unei prietene pe Facebook „haoleu, ce urât e copilul ăla!”. „Cu cine credeți că seamănă, cu mama sau cu tata?” – „Cu Dracula cu sindrom down, cu ăla seamănă”.

Și e ciudat dacă o gândești la rece. Dacă-i spui uneia că e copilul ei urât, mare chestie, se supără pe tine. Prim-ministru e ceva infinit mai puternic, poate să pună ciudă pe tine, să pună ministrul de interne, să pună potera, procurorii, SRI-ul, armata să te ardă. Poate să ceară să fii asasinat sau sau arestat să mori în pușcării. Băi, sunt mai mulți oameni care i-au spus lui Ceaușescu că-i nașpa decâți i-au spus unei foste colege de liceu că a făcut un copil urât.

Bine, dar de copii nu te iei. E-adevărat, n-au nicio vină. Dar să spui că e urât nu e o acuzație, e un adevăr. Statistic 90% din copii sunt urâți, uită-te un pic ce adulți urâți avem în România. Ăia frumoși sunt rari. Și știu că gândesc ca un bărbat, sunt convins că femeile au alt fel de creier care le permite să vadă ceva frumusețe acolo, poate de-aia se alintă constant cu „oaaai, ce frumos e, frumos foc”. Slavă Domnului că nu dăm atenție la ce spun femeile, că dacă am face-o am ajunge terminați acasă. Îți arată câțiva ciumeți extrem de urâți și-ți spune ce faini sunt, începi să te întrebi dacă nu cumva femeia nu are simț estetic. Și dup-aia îți aduci aminte că și de tine a zis că arăți bine.

Poți să te uiți, dacă vrei, cum e reprezentat Iisus copil în iconografia creștină, în special cea ortodoxă. În cel mai fericit caz arată bizar și pare să aibă o problemă cu gâtul. De obicei e un copil extrem de urât și pare retardat. Că ăia care pictau icoane erau bărbați, 99,99% din cazuri, și trebuiau să deseneze o mamă cu un copil. Mama ieșea mișto, decent, puține icoane în care i se vede decolteul fecioarei Maria, extrem de puține în care are țâțe mari. Decent, zic. Dar fi-su este prezentat, aproape de fiecare dată, ca un plod extrem de urât. Este efectiv în fața noastră, am făcut-o de mii de ani, trebuia să pictăm o mamă cu fiul ei și nu ne ieșea decât urât. Că un copil frumos e mai rar decât un gram de astatin.

Deci cam pe-aici se termină libertatea de expresie. Suntem dispuși să murim în stradă, să ne batem cu jandarmii, să ieșim cu piepturile goale în fața gloanțelor, să ne suim într-o cutie de tablă și să plecăm în Cosmos, să ucidem cel mai periculos dragon din lume, dar prea puțin să zicem „doamnă, felicitări că ați născut și v-a ieșit copilul sănătos, Doamne-Ajută, dar e foarte urât. Eu zic să-l aruncați. Sau să-i puneți o pungă de hârtie pe cap o perioadă când vă afișați cu el în public, măcar până când face vreo 10 ani”.

3 chestii despre RAT Brașov despre care nu prea se vorbește

Acum că influencerul Marian Godină a făcut celebră și RAT Brașov, compania de transport public din localitate, profit și eu de ocazie să vă povestesc niște chestii mișto care se întâmplă acolo, că hipsterimea e preocupată să se închine doar la ce mai vede în Cluj, pe Facebook. Cum blogărul principal al orașului e prea bogat să mai meargă cu autobuzul, să vă povestesc niște faze mișto de-acolo, că Brașovul e cu vreo 10 ani în fața României și la capitolul ăsta.

Timpi, traseu

Brașovul a fost primul oraș din România care a avut transportul public pe Google Transit. Știi că și-a lansat și Bucureștiul o aplicație, care merge mai prost decât asta, că trebuie să dăm o pâine și la programatori. Dar la Brașov asta e veche și de vreo câțiva ani ai în stații și panouri cu LCD care-ți spun cu aproximație când vine autobuzul pe care-l aștepți. Nu e perfect, dar e ok. În fiecare stație sunt și niște hărți cu traseele tuturor autobuzelor, dacă nu ai carnet.

Poți să-ți iei orice fel de bilet

Dacă n-ai „card de călătorie” nu-i bai. Poți să-ți iei bilet de-ăla de hârtie. Și dacă n-ai nici automat de-ăla de bilete în stație sau chioșc de bilete, există o aplicație! O conectezi la card și scanezi un cod QR, poți să-ți iei bilet așa. Nu e țeapa ca la București, unde poți să iei doar abonament pe o zi, nu, poți să iei un bilet, la același preț ca la chioșc. 2,5 lei călătoria.

Biletul e valabil pe toate liniile

Biletul de RAT Bv e valabil 50 de minute, indiferent în ce autobuz te sui, dacă schimbi, dacă cobori să bei o bere sau ceva. E o practică comună în Occident, la Brașov e asta de vreun cincinal. Practic n-ai nicio scuză să nu mergi cu autobuzul.

Bine, asta nu înseamnă că e totul perfect. Tot români transporți cu autobuzele alea, deci pensionari nesimțiți găsești, cocalari care se semnează pe ele, găsești, imbecili care se pișă, da, retardați care stau în ușă, da. Nemulțumiri au fost o grămadă, mare parte dintre ele legate de nesimțirea șoferilor, că și ăia erau tot români. Au fost niște arestări pe-acolo, că șefimea a cam furat, ca la orice companie de stat. Dar, per ansamblu, dacă te uiți la vreo 10 ani, RAT Bv a evoluat decent spre o companie cu adevărat utilă.

Drogul Gigel face ravagii printre jurnaliștii români

Există un sâmbure de adevăr în știrile alea cu „drogul zombi”. Da, tot apar pe stradă tineri sparți, cam ăsta e singurul fapt adevărat. Când apare un adult spart, nu ne minunăm, dar tinerii sunt buni pentru click-bait, și de-aia iese o știre. Dar de unde se-ajunge de la niște tineri care abia se țin pe picioare la „drogul zombi face ravagii”? Păi este o combinație de churnalism și românism, iar pentru asta trebuie să ne băgăm iarăși adânc în „gaura de iepure” o expresie care sună foarte straniu în română, că noi nu avem obiceiul să studiem lucrurile în profunzime. Cu ce să începem? Hai să începem cu „churnalism”.

Ce e „churnalism”?

Ăsta e un termen peiorativ pentru jurnalismul pe care îl vedeți mai în toată presa. Pe scurt, jurnalismul e o meserie complicată, practic un jurnalist ar trebui să fie un detectiv. Iar asta costă bani, banii sunt tot mai puțini într-un domeniu care nu a reușit să facă trecerea de la metodele clasice la online. Secretul lui Polichinelle e că din online scoate bani doar Zuckerberg, nu și ăilalți care-i fac conținut. Dacă nu ai bani, plătești un om nu prea inteligent – sunt ușor de identificat, ăia care dau la facultatățile de jurnalism din România – și-l pui să scrie 15 știri pe zi, că trebuie să facem trafic. Ăla, și deștept de-ar fi, n-are timp să documenteze nimic, așa că rescrie știri de pe fluxuri de agenții, care la rândul lor sunt scrise de colegi de-ai lui. Jumătate din ele sunt, oricum, comunicate de presă produse de diverse organizații cu diverse interese.

De-aia tot apar știri cu „un pahar de vin pe zi te face mai bun”. Știrile alea sunt plătite de cartelurile de producători de vin, la fel cum știrile despre o berică pe zi sunt plătite de ăia cu berea și tot așa. E o cărticică, se găsește la liber pe internet, se numește „Cristalizarea opiniei publice” în care autorul povestește, de exemplu, cum a convins o națiune întreagă că e bine să mănânce ouă cu șuncă dimineața. A întrebat o mie de medici, pe bune, dacă e ok să mănânci asta dimineața, sincer. Iar medicii au spus, în marea lor majoritate, că da, e bine să mănânci dimineața. Eggs and bacon? Da, bune și-alea. Tipul era plătit de un cartel de producători de carne. Era un nepot de-al lui Freud pe nume Edward L. Bernays.

Asta se petrecea acu’ 100 de ani, în zilele noastre churnalistul primește zeci de comunicate de presă de-astea, din care reies tot felul de chestii. N-are timp să le citească, poate nici capacitatea să înțeleagă ce și cum.

Păi bine, și ce legătură are cu drogurile?

Păi are, că trebuie să știi cine scrie despre ele. Trebuie să știi că jurnalistul nu prea scrie știrile în zilele noastre, mai mult le rescrie. Este dresat, practic, să nu gândească. Eu am prins anii de apus ai presei clasice, pe-atunci era o vorbă, „băi, ai grijă să nu scrii mai mult decât ai citit”. Pe orice prostie trebuia să te documentezi enorm, altfel nu avea rost să scrii știrea. Știi care-i munca unui ziarist „pă parchete”? Se duce la parchet, întreabă pe cineva de-acolo ce s-a întâmplat, ăla zice că da, mai vine un avocat mai bagă un pont și gata știrea. La poliție e la fel.

Adaugă la asta și o crasă incultură. Tudor Mușat, care acum e serios la „Piața Victoriei” nu poate recunoaște un Caragiale când i se citează din el. Era una pe la Digi care l-a întrebat pe Marian Munteanu, studentul simbol al bătăilor efectuate de mineri în Piața Universității dacă a fost vreodată pe-acolo. Asta după ce, când a început emisiunea, i-a citit CV-ul. Sorina Matei trimitea la un moment dat întrebări la americani dacă ambasadorul SUA are voie să-și dea cu părerea ce se întâmplă prin țară și a aflat cu stupoare că Departamentul de Stat e mână-n mână cu ambasada Americii la București. Val Vâlcu, de la dcnews se contrazicea cu șeful poliției rutiere cu privire la viteza legală.

Să ți-l prezint pe Lazăr Gigel

Acest om are un nume amuzant, iar ăsta e ultimul lucru amuzant la el. Tipul conduce un ONG numit Centrul Interanțional Antidrog și pentru Drepturile Omului, despre care avem informații doar din presa românească, doar dintr-o singură sursă: Lazăr Gigel. Mai ții minte faza aia cu jurnalism făcut din comunicate de presă? Ei, Gigel e președinte executiv, că președinte plin este reputatul academician Constantin Bălăceanu-Stolnici. Pe vremuri ăsta era un liberal respectat dar, ca orice liberal respectat, s-a aflat că omul a fost turnător la securitate. Cât de turnător? Well, aparent a fost acuzat inclusiv de complicitate în atentatele de la Europa Liberă, radio-ul CIA.

Stolnici are numai cuvinte de laudă pentru Lazăr Gigel. Aparent, la un moment dat, Gigel a vrut să-și dea demisia din fruntea CIADO, dar moșu a insistat cu următoarele cuvinte: „Lazăre, CIADO a ajuns în Comisia Europeană și în Națiunile Unite datorită ție. În aceeași măsură, 17% din politica europeană în materie de strategie îți aparține. Mă refer la strategia europeană Antidrog. CIADO a determinat schimbarea politicilor Antidrog în materie de prevenire”.

Te doare bila de parcă ai fi luat un polonic de drog zombi, uite bre ce tare e ăsta. Omul e exemplul perfect, a și făcut ceva pușcărie patru ani pentru înșelăciune, practic e un infractor reformat care vrea să facă numai bine în continuare. Despre CIADO spune, tot în comunicate de presă, că e „cea mai titrată organizație neguvernamentală”. „CIADO România este membru înregistrat în: United Nations Office on Drugs and Crime (UNODC) – NGO’s, The European Commission and Interest Representatives, United Nation Departament of Economic and Social Affairs ( ECOSOC ) – branch Ngo s”.

Lazăr Gigel s-a recomandat în nenumărate rânduri ca reprezentant al CIADO la Comisia Europeană. Organizația a colaborat cu Agenția Națională Antidrog prima dată prin 2007, apoi s-au certat, apoi în decembrie 2018, după ce au cerut schimbarea șefului agenției, au reluat colaborarea.

Atâta doar că dacă te uiți mai atent…

Victoriile lui Lazăr Gigel se regăsesc aproape exclusiv în publicația de fakenews și furt dcnews.ro. Pe site-ul Comisiei Europene n-apare nimic despre Lazăr Gigel sau CIADO. Nimic despre el în Strategia Europeană Antidrog. Nimic despre Gigel nici pe site-ul UNDOC. Și e greu să nu găsești ceva, că are numele ăsta simpatic.

Unde este foarte prezent maestrul Gigel însă este presa românească, unde ciclic anunță câte un drog care face ravagii. În 2011 drogul „Krokodil” distrugea viețile tinerilor, în 2014 „Fantoma”, și GHB, în 2019 e drogul „Zombi”. Nu prea găsesc un CV al maestrului să aflu ce specializări are în afară de a citi ce drog mai e la modă pe dailymail și a scrie comunicatul cum drogul ăla face ravagii și la noi. Băi, și dacă te uiți până la capăt descoperi că aproape la fiecare chestie de-asta apare sursa zero acest om cu organizația lui fantomă.

De-aia sunt curios de CV-ul lui, că la un moment dat organiza concerte anti-drog cu Florin Salam. Presarii, mai ales ăștia de pe la Libertatea (cărora le-am mai atras atenția odată că fac yellow jurnalism, cu tot cu managmentul lui Tolo) și la Digi, care oricum sunt retardați, îl tot citează fără să se oprească un pic să gândească.

Uite, Libertatea a dat cazul unui tip care cică a devenit atât de retardat de la drogul krocodil că s-a putea angaja acolo fără interviu. Știrea e exclusivă, adică le-a servit-o Gigel. Cumva în text se menționează că are encefalită, dar Gigel i-a pus diagnosticul de om care a luat krocodil, bazându-se pe …?
În urma a trei articole pe temă, din care unul spune că ANA investighează cazul, dar nu confirmă că ar fi vorba de așa ceva, ziarul Libertatea e premiat pentru lupta anti-drog. Ghici de cine? De Bălăceanu Stolnici.

Concluzii

Băi, există droguri pe piață nasoale, există chestii sintetice, multe din astea sunt aiurea, că dacă nu le controlezi nu știi ce pun ăia acolo. Până și marijuana e nașpa, că e ilegală, și nu știi ce-ți pun ăia în ea să te spargi mai tare. De-aia în statele normale discuția se poartă spre o legalizare și controlare a fenomenului, că așa mai poți verifica cât de cât dacă aprozarul îți vinde iarbă naturală sau cine știe ce prostie. În Europa se poartă discuții pe tema asta, se tot analizează variante, în fine, e complicat. Dar nu discută nimeni cu Gigel, în afară de câțiva imbecili din presă.

Și o strategie anti-drog bazată pe teoriile lui Gigel nu va duce decât la probleme grave. Tolo, ai legătura.

De ce atâta Selly

Dacă ați avut internet zilele astea e aproape imposibil să nu fi dat de un interviu cu Selly, un vlogger din Craiova care face vlogging. A apărut în Decât o plictiseală revistă, a apărut la Digi, la emisiune la Buhnici, apare peste tot, inclusiv în videoclipuri cu prietenii săi care escrochează minori.

Nimeni din bula noastră n-a ascultat cu atenție ce spune ăsta, ceea ce e bine. Pentru că, dacă asculți cu atenție ce spune, vei vedea că nu spune nimic. E ca în faza aia din Fundația, când Salvor Hardin a pus lingviștii să asculte ce spune marele lord al imperiului venit să-i apere de Anacreon și au descoperit că în trei zile de vorbăraie, dacă scoți politețurile și generalitățile nu mai rămâne nimic.

Selly are în spate Global, care e o firmă foarte deșteaptă de produs vedete, fără mișto spun asta. Bromania, Bendeac, Flick domnu’ Rimă sunt influencerii reprezentați de această firmă. Probabil excesul de Selly din ultima vreme e o campanie de promovare a produsului și dacă e așa, foarte bine, au știut unde să dea, exact publicul care trebuie, neinformat dar cu pretenții de deștepți, cunoscut ca publicul de tip Digi24.

Bine, și de ce un om care spune nimic este promovat cu atâta intensitate? Pentru că, dacă ne uităm cu atenție, mii de oameni care nu spun nimic umplu canalele media zi de zi. Opinii generice, păreri de „e bine să fie bine și nu e ok să fie rău”, haideți să haidem, absolut nicio idee originală, #hastagnoulstarwars etc. E nevoie de un suflu nou, de cineva tânăr, mai cu zvâc, mai cu charismă, care să spună nimic și pentru noua generație. Iar Selly este cel mai bun dintre acești oameni. Sunt convins că în câțiva ani va domina piața și o va face binemeritat. Tipul nu e prost, pare bine crescut, e ca apa sfințită cum se spune.

A, și e penibil ca adult să dai „cine e X” de fiecare dată când auzi de cineva care e intens promovat. Ai mâini, internet, dă pe google.

Ba, nu suntem hard-wired să credem în fake-news

A apărut recent pe internet un video făcut de Sorin Ioniță de la Expert Forum, ceva analist politic transformat acum în expert fake news. E plin de de-ăștia pe piață, că se dau bani de la UE, mai toate publicațiile bulei sug bani în proiecte de gen. Neavând ce face l-am ascultat în metrou în drum spre casă și am și eu câteva observații.

Primo, că n-a renunțat ca om și român la obiceiul furatului, acum a luat un film de pe internet și l-a pus complet în video-ul lui, i-a dat link ăluia în căsuța aia de sub video, l-a umplut de bani. Există o regulă de link-uit/citat și pe youtube, n-o știe. Apoi, omul e destul de incoerent și bagă la grămadă fake news cu manipulare cu propagandă de stat și are impresia că sunt una și același lucru deși nu e chiar așa. Bunăoară exemplul dat de el, că Rusia numește cel de-al doilea război mondial „Marele război de apărare a patriei” nu este un fake news, este propagandă de stat. Și orice analist politic ar trebui să știe că propaganda de stat e un element esențial în apărarea statului, trebuie să zici chestii mișto despre tine și prostiile pe care le-ai făcut, e esențial pentru ca ăia care stau pe-acolo să aibă încredere în tine. Mesajul general este că statul, așa cum e el, este cam cea mai bună chestie pentru tine ca cetățean al lui, că fără el ne-am fi dus naibii. Toate statele fac asta, chiar și România are o propagandă oficială, se predă în școli, și noi numim scamatoriile făcute în 1877-78 „Război de Independență”, deși dacă e să ne uităm la rece a fost ceva mult mai complex, cu multiple trădări și trageri în piept. Ne-a ieșit, cum i-a spus și Blackthorne lui Toranaga, e corect să faci asta dacă câștigi, dar la rece gândind am fost cam nașpa.

Da’ pe ce bate el monedă, amestecând fapte, teorii și presupuneri de tip Harari e că suntem hard-wired să credem prostii, că în felul ăsta ne înțelegem mai bine cu tribul. Că de-aia accepți tâmpenii și prostii din bula ta, de-aia aderi la religia locală, că în felul ăsta arăți că ești de-al lor, e și e bine să fii de-al lor.

Doar că nu e așa, că dacă era așa ne închinam și acum la copaci. Oamenii au evoluat și au ajuns unde au ajuns că n-au respectat cultura dominantă. Exact acel bâzdâc ancenstral a făcut pe primul cimpanzeu să zică „bă băeți, m-am săturat, eu cred că cobor. – De ce Bobo, nu vezi ce bine e aici? Nu mai vrei să fii al nostru? – Băi, ba da, dar cred că o să fie mai bine jos, mai multă mâncare, mai multe chestii, uite ce cald e lângă chestia aia roșie, mi-e frig de mă cac pe mine aici”. Păi nu zicea ăla „Dubito ergo cogit”? Esența gândirii, ce mama dracului. Tot Vechiul Testament e plin de oameni care s-au cărat de-acasă, că tot le apărea Dumnezeu din tufișuri și le zice „Pssst, psst, ce faci? Ești bine? Ia, du-te în direcția aia că e mai mișto acolo. Îți zic eu ce să faci, n-ai tu treabă”. Ăia luau un deț de țuică și plecau prin lume, ba ajungeau sclavi, ba se băteau între ei, ba una-alta. Dacă nu-ți place religia, nu-i bai, așa e și istoria imperiului Roman. „Băi, hai să ne ducem de-aici că m-am săturat de măsline. – Stai mă aici că e bine, avem cetate, ziduri, treabă. – Nu vreau mă, mai bine mă bat cu galii decât să mai stau cu voi”.

Motivul pentru care oamenii cred în fake news-uri e exact opusul acestei idei, cred în prostii că e confortabil. Și-acum e tot mai ușor să faci să fie confortabil. Nu mai citești o carte, citești un status. Dă unu’ un link pe internet, păi e greu să dai click pe el, să citești totul cu atenție, nu mai bine derulezi un pic mai jos, vezi ce-au zis și ceilalți și te culci liniștit? Majoritatea fake news-urilor oferă o soluție ușoară: Cine-i de vină că e mizerie pe străzi? Soros! Sau PSD, alege-ți bula. Gata, am rezolvat problema, ne putem văicări în continuare. Că dacă stai și te-apuci să verifici aia presupune efort, păi de-aia ne-am luat telefoane super-rapide, pentru efort?

Mai e o fază: cititul e una din ultimele activități solitare din lume. La film te uiți cu cineva, de mâncat o poți face la grămadă, de băut la fel, alergatul numai în grupuri de câte 10.000 etc etc. Noi nu mai avem obiceiul ăsta al solitudinii, toată lumea bagă „social” din toate pozițiile. Solitudinea e teribilă și presupune un efort incredibil dacă nu ești autist. E o lungă discuție despre cât de sinistru e să faci ceva singur. Da, în fine, ideal ar fi să faci acest efort, să te documentezi un pic mai mult. Așa afli că s-ar putea ca Soros să nu se ocupe special de necazurile tale. Că nu el te obligă să arunci țigări pe jos, și nici PSD-ul. Te uiți un pic cu atenție la horoscop, vezi că e bazat pe planete, te documentezi de planete afli că ălea sunt mici în comparație cu ditai soarele și că dacă ar fi să influențeze ceva viața ta, ăla ar fi. O fi Jupiter mare, dar e un pârț pe lângă Soare care, BTW, e mult mai aproape de noi.

Și să afli detaliile astea presupune muncă. De-aia fake news-urile afectează inclusiv pe cei mai deștepți dintre noi, că ești savantul lui pește, ai citit un miliard de cărți de fizică, nu mai ai timp și chef să mai dai două click-uri în plus să afli dacă nu cumva Cioloș vorbește nimic de un an de zile.

Uite, PSD, nenorocitul de PSD, trimite pliante direct la pensionari cu propaganda lor mincinoasă. Ce urât, câh PSD, nu așa se face. Dar dacă stai un pic și te documentezi vezi că Poșta oferă astfel de servicii tuturor. Apoi te uiți un pic la tine-n ograda de publicitar socialist media și observi că și tu dai reclamă targetată cu minciunile tale, dar pe interneții americani. Tu nu trimiți la pensionari, trimiți la publicul urban 25-47, cu venituri medii spre mari și le spui că Dan Barna, omul care a lucrat doar cu bani publici e om de dreapta or smth. Nu zic că e rău că tipul e expert în luat fonduri de-astea, avem nevoie și de asemenea oameni, doar zic că alternativa USR/PLUS e condusă practic de doi bugetari. Dăncilă a lucrat mai mult în firme private decât ăștia doi la un loc. Dragnea, nasolul, satana națiunii avea birturi sătești și aprozare, și ăla a lucrat mai mult la privat. Da’ să afli toate astea presupune un efort de documentare, și e greu să ceri așa ceva unuia care nu poate depune efortul de a merge pe jos câțiva metri să arunce chiștocul la gunoi. Sau care țipă că vrea loc de parcare în buza cafenelei unde se duce să discute politică.

În realitate suntem hard-wired să fim leneși. Fake news-urile sunt doar un efect secundar. Aia cu „echo chamber” e tot o scuză de leneși, că umbli după varianta confortabilă și simplă, să fie cineva de acord cu tine și-i ok. Ăla e tot un efect al unei lipse de efort.

Și dup-aia afli că pe Veorica Dăncilă o cheama de fapt Rodica.

Procurorul general Augustin Lazăr e cam măgar

Zilele acestea a apărut informația că procurorul general Augustin Lazăr ar fi făcut ceva acu’ 30 de ani. Că făcea parte din sistemul comunist care cam ținea la pușcărie oameni ce-l înjurau pe Ceaușescu. Inutilă discuția, toți oamenii de o anumită vârstă au făcut parte din sistemul ăla. Și Monica Macovei a fost procuror comunist, și Norica Nicolai, o grămadă de oameni.

Important e ce face acum, și ce face acum este să fie mega-măgar. A anunțat că a finalizat dosarul Revoluției și-l trimite în judecată. Deja e plin de fraieri pe internet care aplaudă, cum au aplaudat de fiecare dată când s-a anunțat ceva de dosarul Revoluției sau Mineriadei sau alte de-astea. Și știi care-i detaliul care contează? Dosarul conține 3330 de volume. Omul zice că responsabilitatea pentru evenimentele de atunci este individuală, un instituțională, și el trimite un dosar cu 3330 de fucking volume.

Cât ar dura să citești toate astea? Păi dacă citești un volum pe oră, la opt ore de muncă pe zi ar însemna 420 de zile. Și vrei să citească judecătorul cu atenție dosarul, nu?, că vrei justiție corectă, altfel avem motive de contestare. Un an și ceva de citit doar actele. Dup-aia dă-i și dă-i, recursuri, contestații, chestii. Are Iliescu timp să moară, să se nască din nou și să mai moară odată.

Dacă n-ar fi fost măgar ar fi mers „individual”, că despre asta era vorba, răspundere individuală. Doar lui Gelu Voican, dosar lui Iliescu, aveai la cine. Dar în cazul ăsta riscam să condamnăm pe cineva, și nu e nimeni tâmpit să facem asta, interesul lui este să lălăim asta până o să moară de la sine.

Iar cu Parchetul Militar rămâne cum am stabilit.

Droguri

Chiar și mort să fi fost zilele astea e imposibil să nu fi auzit de belșugul de cocaină de pe malul mării. De vreo câteva zile e mai multă cocaină pe plajă decât alge, probabil toți delfinii din zonă sunt super-sparți deja. Poliția face pe viteaza acum, deși e clar că ei au închis ochii la trafic, e unul care povestește cum sistemul ăla de monitorizat traficul de stupefiante nu a fost folosit deși funcționează. Adică l-au stins, tocmai ca să poată să meargă totul calumea. Potera face balet, dar n-am auzit de vreo anchetă pe tema asta.

E momentul ca presa să mai dea 10 știri despre câte un spart care a ajuns la spital după ce a consumat „substanțe interzise”, cel mai probabil teribilul drog marijuana, care face ravagii printre tineri. Dar, dacă tot vorbim de droguri și de cocaină, hai să vorbim de toate drogurile care se găsesc în România.

Primul ar fi chiar zahărul, de care multiple studii spun că ar produce dependență la fel de cocaina. Nu ăla din mere, zahărul din absolut toate alimentele de pe piață, cred că e și-n pâine. Zahărul s-a băgat cu forța în mâncare ca să aibă gust mai bun, după ce în anii ’70 cineva i-a prostit pe americani că grăsimea îngrașă, deci trebuie scoasă din alimente. Așa au apărut mâncărurile „low-fat” dar fără gust, că grăsimea dă gust bun. Și-au pus zahăr. În fiecare supermarket sunt cam 8-10 rânduri de rafturi cu zahăr. Șoarecele ăla de la Kaufland e mai tripat ca Ozzy în zilele lui bune.

Nu poți să zici că zahărul nu-i bun, cel puțin la gust, dar știm cam ce efecte negative are. Distruge ficatul și pancreasul, bagă diabet în populație. În România, 11% din populația majoră are o formă sau alta de diabet, unul din 10 inși. Suntem pe locul 1 în UE la faza asta. Ca și la fumat, dealtfel, dar măcar despre fumat știm că e nașpa, că e pe toate pachetele. Despre zahăr însă se vorbește prea puțin, spre deloc.

Dacă n-am fi beți tot timpul am putea verifica cum e viața fără zahăr, gen să mâncăm o săptămână doar mici și cartofi prăjiți, fără muștar, că și ăla conține zahăr, să vedem cum e. A, și că tot am ajuns la băuturică, aici România se mândrește cu un loc fruntaș la nivel mondial (primul), suntem super-bețivi. Iar, mergi în super-market, încă 3 rânduri de rafturi pline cu băuturică.

Nu poți să zici că băutura nu-i bună, că te bate Dumnezeu sau un comesean, cu parul smuls din gard. Dar, dacă e să ne uităm cu atenție, băutura e principalul criminal din România, majoritatea crimelor și violurilor alea mișto de care râdem sunt „pe fondul consumului de alcool”. Pe lângă omor, alcoolul distruge ficatul, afectează inima și creierul, în general te face mai prost. Mai mult, alcoolul e servit fără probleme oamenilor cu retard mintal sever, ceea ce, în mod normal, n-ar trebui să facem. Ăia de pe la țară de-i vezi sparți pe uliță, s-ar putea să nu fi fost megadeștepți nici treji. Nu știm câți sunt, că nu facem teste de IQ, dar e ușor de presupus că atunci când te cotârlești în familie nu produci genii, dimpotrivă. Și le dăm drogul ăsta care produce dependență la liber.

La oraș treaba e mult mai bună, în fiecare dimineață poți vedea minor cu energizantul în mână sau la coadă la cafea. Și cofeina e un drog, e suficient să asculți câți oameni zic că nu sunt în stare de nimic până nu bagă o cafea. Ce efect are asupra minorilor nu prea știm, că e dificil să faci studii de genul ăsta din motive etice. Putem doar presupune că agresivitatea și lipsa de putere de concentrare ar fi câteva din probleme iscate de chestia asta. Cafeaua era mișto când apăruse că băgai o ceașcă și te duceai la muncă de uzină de-aia nasoală, nu știu dacă e la fel de bună când stai 8 ore cu fundul pe scaun.

Ar mai fi jocurile pe calculator, acum toate sunt făcute exclusiv ca să dea dependență, cu acel sistem de „variable reward”. S-au dus vremurile când jucai un joc doar ca să te distrezi, bunăoară Warcraft 3 mi s-a părut un joc excelent, dar nu s-a mai făcut nimic la el, că terminai campania și gata, mai jucai ceva în rețea când aveai chef. Nu săptămâni și luni întregi ca WOW. Sunt oameni care și-au petrecut ani din viață adunând biți.

În fine, mă gândeam că ar fi un moment prielnic să discutăm, dacă tot se vorbește de droguri, de toate astea și să vedem dacă nu cumva, dacă le gândim și le controlăm un pic mai bine o să avem parte de o nație mai premium. Că ne tot uităm la nordici că-s excelenți dar nu facem legătura cu faptul că la ei băuturica, de exemplu, e ultra-scumpă și greu de obținut, nu ca la noi unde o găsești pe orice gard la prețuri de dumping.

GDPR: Parlamentul European m-a învățat

Nu știu dacă mai ții minte, a fost o discuție la un moment dat, cum facem avertismentul ăla de Cookies. E bine să fie o pagină întreagă să acopere tot sau dai o bară discretă jos? Ei bine, după cum se poate vedea în imaginea de mai sus, e suficient o bară jos.

Site-ul Parlamentului European, ăla care a dat directiva cu GDPR n-are are implementat protocolul de securitate https, dar n-are redirect pe el. Mai mult, dacă dai da sau nu, nu contează, tot la fel arată site-ul. Și mai mișto, dacă la blogul ăsta amărât tot rămâne link-ul pe orice pagină, jos, vizibil, să te consulți cu el de fiecare dată când ai nevoie, că poate te-am enervat și te răzgândești și-ți vrei datele personale înapoi, Parlamentul European nu se încurcă cu astfel de detalii. Pagina de cookies e și ea simpatică, îți spune dacă nu-ți convine să-ți modifici setările browserului.

În fine, ideea e că nu trebuie să fim mai catolici decât papa și, în caz de se ajunge în situația să discutăm cu instanța, putem oricând invoca buna practică pusă chiar de Parlamentul European. Faza aia cu „spiritul, nu litera legii”, că de-aia avem judecători oameni și nu roboți care să decidă automat pe algoritmi ce infracțiune s-a făcut.

© 2019 Ovidiu Eftimie. All rights reserved.

Theme by Anders Norén.