Ovidiu Eftimie

Cartierul General

Menu Close

Page 266 of 269

Cale scurtă spre inima lui Aristotel Căncescu

Dacă o să vreau vreodată să ajung politician în partidul condus la Braşov de A.C. o să am grijă ca înainte de asta să scriu un pamflet devastator, în care nu numai că o să-l acuz de corupţie şi hoţie… o nu. O să scriu că umblă noaptea în cimitir şi se pişă pe mormântul lui Titulescu şi al lui Andrei Mureşianu. O să povestesc tuturora că fură din bugetul public ca să-şi întreţină cele 18 amante răspândite pe toate contintentele şi că plăteşte pensie alimentară celor 7 copii din flori, dintre care cel puţin patru sunt în Brazilia. Că mănâncă fetuşi ca să se menţină în formă. Că are o camarilă de infractori în jurul lui. Că e urmărit de DNA, DIICOT şi Tribunalul pentru Crime de Război de la Haga.

Cred că după asta Căncescu o să mă cheme la el la birou şi mă face minim prefect.

Porumb fiert

În această societate capitalistă trasă-n ţiplă şi vândută la Carrefour şi pe okazii.ro, mă bucur că a mai rămas ceva relativ autentic de mâncare pe străzile micuţului şi cochetului nostru oraş. E vorba de porumbul fiert vândut cam pe şustache, cu 3 lei bucata. Ştiu că e pe şustache pentru că am văzut doi poliţai comunitari escortând o persoană de etnie rromă ce a fost ridicată, împreună cu tot cazanul de porumb, şi dusă “la sediu”. Apoi pentru că mă îndoiesc că vreo ţigancă ce vinde aşa ceva a făcut vreun curs de alimentaţie publică. În plus, ia banii cu aceeaşi mână cu care îţi dă coceanul. Nu are avertisment cu privire la excesul de sare. Nu scrie câte calorii are coceanul. E clar, ilegal până în măduva oaselor acest comerţ cu porumb fiert.

Dar porumbarii mai scapă spre finalul verii şi strada se umple de mirosul ăla de mâncare nereglementată de normele Uniunii Europene. Şi-i aproape imposibil să trec pe lângă vreunul d-ăsta şi să nu mă bag şi eu. Şi-ar fi şi păcat să dispară, aşa cum au dispărut chioşcurile de tablă cu vată de zahăr şi tecurile. N-aveau ele mai multe chimicale sau substanţe periculoase faţă de cola şi iaurtul cu bifidus.

Jumate din PRM merge la PNL

Mai mult de jumătate din membrii PRM Braşov au dezertat înspre PNL Braşov, unde s-au înscris cu acte în regulă. Aceştia sunt conduşi de un fost lider mic din partid, nu neapărat fan al lui Nicolae Iorga, care a muncit pentru partid şi a rămas cu nimic. Bănuiesc că acei jumătate care au plecat din PRM sunt aceia care au rămas şi nu iubesc PDL. De-a lungul timpului, din PRM au plecat, cu direcţia PD, o mulţime de oameni, de la Emanoil Preda şi Costel Petrişor Berlin şi terminând cu Florin Staicu. Ăilalţi, cei care nu îl suportă pe Scripcaru, au fugit spre PNL, unde Căncescu e permisiv al dracu.
În partid a mai rămas senatorul Nicolae Iorga, care o să moară cu Vadim de gât, şi soţia lui. Plus secretara şi vreo doi moşi semi-senili.

În altă ordine de ideri, pe lângă Puchianu, se mai vorbeşte că se vor “retrage” din PDL Sorin Grigorescu şi Paul Gonţea.

MEX, o rampă de lansare în politică

Marius Stoianovici, proaspăt candidat PDL şi proaspăt reîntors în ţară mă sună să-mi spună că i s-a părut o afirmaţie răutăcioasă aia cum că a scăpat neamprentat. După ce l-am lămurit că eu doar l-am făcut pedelist şi mare doritor de glorie politică, altul a fost bloggărul rău, mi-am adus aminte, prea târziu, că, totuşi, dacă te bagi în butoiul cu lături al politicii tre’ să te aştepţi nu numai la răutăţi ci şi la mizerii. Acuma, alde Eduard Huidan de exemplu, nu a dorit să apară în ziarul lui ştirea cu candidatura ziaristului de la PDL tocmai pentru că acesta l-a făcut securist la un moment dat pe şeful Gazetei. Ce ţi-e şi cu presa asta, numai oameni răi.

Revenind la MEX, o recapitulare făcută împreună cu nişte colegi bloggări şi nişte impresari de fotbal, ne-a scos la iveală faptul că de la Monitorul multă lume a plecat înspre politică. E cazul Georgetei Terciu, care e un fel de şefă de cabinet la Borbely, lui Răzvan Popa, la cabinet la Constantin Niţă şi acum purtător de cuvânt al organizaţiei locale PSD sau a Mihaelei Chicomban care a plecat la Căncescu, tot la cabinet. Trebuie să fie ceva în aerul din redacţie. De exemplu, la Gazetă, toate femeile din redacţie au rămas însărcinate în ultimii doi ani. Fiecare ziar cu ale lui.

Cioacă apărat cu jandarmii de presă

Poliţistul Cristian Cioacă a fost protejat de presă cu jandarmii, cu ocazia primei înfăţişări în procesul divorţului de Elodia. După ce a ieşit din sala de judecată, şedinţa purtându-se cu uşile închise, Cioacă s-a grăbit spre ieşirea principală cu presa pe urmele lui. Jandarmii care păzesc clădirea Tribunalului Braşov i-au împiedicat pe jurnalişti să ajungă la poliţistul-vedetă. Singurii care „s-au scos” au fost cei de la Realitatea care aveau şi un om înăuntru şi unul în afara tribunalului. 😀

Sigur aş avea un şoc dacă Jandarmeria Braşov ar explica de unde sula-n chiuvetă atâta exces de zel de la “noi suntem jandarmeria apărăm democraţia”. Sau scuze. Sau ceva.

Vă plăcea Romantic FM? Pa!

Trustul Intact a solicitat licenţă către CNA pentru postul de radio ZuFM sau ceva de genul ăsta(teaserele din media sunt cu Who is Zu?). Noul radio al Intact va reuni News Fm cu Romantic Fm. La mijloc, Buzdugan şi Morar, care vor prezenta matinalul.

Sunt printre cei care asculta Romantic FM pentru că aveau muzică bună, comentarii puţine, şi o anumită decenţă jurnalistică rar întâlnită în ziua de azi. La Braşov se prinde doar Romanticul, cât o mai fi, pentru că dup-aia o să ne bage pe frecvenţă pe Buzdugan şi Morar, cu glumele lor expirate. Dacă cineva poate să-mi spună o fază haioasă cu cei doi, rog să posteze la comenturi, dau o bere.

P.S. Promotia nu este adresată lui Simley, Dragoş Moştenescu, Cătălin Măruţă, Dan Bitman şi alte persoane de acest gen, care încă mai cred că glumele lor din pleistocen sunt valabile şi în zilele noastre.

Atenţie: Vasile Şelaru urmează să fie băgat în seamă de cineva

Publicistul Vasile Şelaru a scos o carte intitulată “Dicţionarul scriitorilor braşoveni şi al veleitarilor de la 1450 şi până azi”. În respectiva cărţulie, intitulată destul de pompos dicţionar, e mai degrabă un fel de culegere, Şelaru profită de ocazie şi se răzbună pe vreo câţiva colegi de breaslă (este vorba de tagma scriitorilor şi poeţilor braşoveni, la fel de neimportanţi în cotext naţional sau european ca şi dânsul). Pe unii-i face mediocri, pe alţii activişti de partid, pe alţii pupincurişti. Ăştia s-au supărat.

Purtător de mesaj de răzbunare a devenit Eduard Huidan, prin Gazeta de Transilvania, pe care Şelaru l-a făcut activist de partid. Ziarul său a găzduit comentarii vitriolante la adresa agatârşului semnate de poetul Stoe (Stoe, who the fuck is Stoe – nu contează e celebru la ei în gaşcă), scriitorul Brenciu şi bibliotecarul Cătălui. Plus alţii la fel de necunoscuţi şi neinteresanţi ca şi Şelaru. Pe mine mă distrează cum poate să se revolte scriitorul Brenciu, care în urmă cu vreo 10 ani a scos şi el o carte, “Cu masca pe figură” în care a făcut acelaşi lucru: s-a luat de nişte confraţi pe care avea ciudă şi i-a pictat în roman (cu numele modificate – of course). Scriitorul Petre Istrate îl acuză de plagiat deşi este universal cunoscut că Şelaru a fost dat afară de la România Liberă şi pentru faptul că plagia articolele coleigilor săi. Actualul corespondent, Iulian Rinder, e la fel de leneş ca şi Şelaru în ceea ce priveşte jurnalismul, dar măcar trimite materiale originale.

Deja numărul necunoscuţilor din acest text a atins cote impresioante. Uniunea Scriitorilor Braşov vrea să convoace Consiliulul de Onoare(!!!) în care să discute darea afară a agatârşului. Culmea e că infamul are o explicaţie logică la trăznăile care le-a scris despre ceilalţi minimediocri: “Păi eu am dat datele bigrafice corecte. Restul sunt comentariile mele. Nici o lucrare de acest gen nu este obiectivă, ce Călinescu a tratat ştiinţific istoria literaturii române? Şi el şi-a dat cu părerea în ea”.

Arrrh, n-am timp să particip la şedinţa USR Braşov când vor încerca să-l dea afară pe infam ca să-l văd pe Pristanda al Scriitorilor cum zice către chiracii săi. “Umflaţi-l”. Iar Şelarul va ţipa “Eeeeuuu, care de la 1982, care am fost cu domiciliul forţaaaat, pentru prinţipiuri domnule!”

Mamaia a câştigat Cerbul de Aur

Răzvan Krivach va fi motivul pentru care Brian May o să încerce să pună o bombă la TVR. Există un motiv pentru care lumea nu prea lălăie melodii Queen şi nu prea se înghesuie artiştii la preluări. După cum a cântat în finală Răzvan Kirvach (fost Crivaci la ediţia precedentă a Cerbului la care a participat) se pare că nu a descoperit acest motiv. Probabil că este o răbunare peste timp a membrilor juriului: acum Moculescu îşi spune fericit în barbă, na mă Queen, unde sunteţi voi acum?

Biondo ar fi fericiţi să le lălăia cineva melodia. Deşi cântă mai fain decât Krivach şi Mugur Mihaiescu la un loc n-au avut prea mari şanse în faa noului Paula Selling al Cerbului. Tony Poptămaş (locul trei), acest ilustru necunoscut a avut decenţa să cânte ce ştie şi cum ştie el mai bine. Sigur, neinteresant şi banal dar cred că ar avea ceva succes daca în următorii 30 de ani îi compune Marius Moga o melodie mişto. De fapt ce aşteptări poate avea cineva de la un juriu care a considerat că un Dragoş Chircu, personaj care ştie teoretic să cînte dar nu poate fizic să facă aşa ceva în mod decent, merită să fie în finală.

Annamari Dancs a câştigat premiul de popularitate pentru că are bulane mişto. Cei trei negri de la “Nicole Jane” au fost mult mai apreciaţi de public decât alţii şi au ceva şanse să auzim de ei. În cazul în care ajung la un Grammy să nu uite niciodată că, la fel ca pe Iglesias şi Aguillera, Horia Moculescu a fost cel care i-a pus în lumina reflectoarelor.

CJ ia ţeapa cea mare la Cerb

După ce iniţial a pierdut trenul cu festivalul “Cerbul de Aur”, preşedintele CJBv Aristotel Căncescu încearcă acum din răsputeri să ia şi el ceva din gloria celui mai neinteresant eveniment cultural din Braşov. A alocat vreo patru miliarde de lei vechi, îi plimbă pe artişti cu autocare decapotabile şi trenuri de epocă, le dă masă, chestiuni de genul ăsta.
Baiul e că duşmanul tradiţional, George Scripcaru, cu ani de experienţă în spate în materie de expunere media, i-a luat caimacul. La “Cerb” se dau materiale promoţionale cu Primăria Braşov şi poza lui Scripcaru G., care-i trecut, prin instituţie, ca şi co-organizator. Nimic despre CJ în schimb, ceea ce înseamnă că instituţia a reuşit să plătească una din cele mai scumpe campanii de nepromovare. În afară de noi, ăştia, localii, nimeni din media nu ştie că e şi CJ-ul băgat în povestea asta.

Într-un fel Căncescu are trust de presă degeaba, n-a învăţat nimic din toate poveştile astea cu PR-ul iar Scripcaru ar putea oricând să le dea lecţii celor din RTT despre cum se face o promovare deşteaptă.

TVR plăteşte la negru

O veste interesantă provinde din mediul interlop, adică de la Televiziunea Naţională. Cartierul general al Cerbului de Aur (mă rog, partea tehnică butoane şi cabluri) e în sediul PNŢCD. Între cele două entităţi nu există un contract, chestiune ce ţine de o treabă contabilicească ce spune că o instituţie publică nu poate să dea bani legal unui partid politic. Dar bani tot trebuie să dea aşa că toată povestea se face la negru. Asta apropo de cheltuielile confidenţiale ale TVR. Şi mai trebuie undeva menţionat pe aici că un alt centru de comandă e prin sediul PSD. PSD se laudă că el a adus festivalul la Braşov, Sassu e din PSD, mă rog, se scurge ceva caşcaval prin suveica asta.

Viaţa la ţară: Azi cartierul Răcădău

Impresionat de articolul unei colege intitulat “Schei – satul din oraş”, am decis să sparg şi eu tăcerea şi să povestesc de altă zonă rurală din oraş, cartierul Răcădău. N-are rost să mai dau definiţii complicate cu privire la ce înseamnă zona urbană, ce-i aia oraş, răbdarea cititorilor nu trebuie pusă la încercare la infinit.

O zi de duminică în Răcădău o încep pe balconul unui bloc de unde văd şanţul tras de nişte muncitori necunoscuţi de-a latul bulevardului Muncii, şi lăsat aşa, să dospească. Am zis necunoscuţi pentru că, deşi există legi şi condiţii de acordare a autorizaţiilor de construcţie la oraş, una dintre ele precizând că trebuie pus şi un panou pe care să se scrie cine face lucrarea, cât durează, ce se face acolo, etc, în cazul de faţă , nu există. Această tradiţie urbană s-a pierdut în negura veacurilor. Îmi aduc aminte că, prin campania electorală o serie de candidaţi (eu prefer să îi alint “nişte tâmpiţi”) propuseseră ca lucrările de forare în asfalt să se facă noaptea, să nu se mai încurce circulaţia. Am avut parte cu ocazia acestui şant de un scandal atât de mare începând cu orele 21 seara încât mi-era dor de zilele când îi auzeam doar pe beţivii de la Decebal cum dezbăteau probleme de filozofie populară. Era un zgomot atât de puternic şi de persistent încât, practic, nici nu te mai ptuea certa cu nevasta.

Acum strada e pe jumate asfaltată, au rămas găuri doar pe trotuar cât să mai facă şi netrebnicii ăştia de pensionari un pic de mişcare. Şi duminica asta au avut ce mişcare să facă întrucât un geniu al urbanismului s-a gândit să organizeze ceva raliu printre blocurile din zonă. Toată dimineaţa au trecut în trombă maşinile de raliu spre parcarea de întâlnire, la complexul comercial Magnolia. Care până acum se comportase decent faţă de vecinii de la blocuri, în afară de câteva concerte în aer liber cu nişte copii cărora părinţii şi profesorii lor surzi le spuseseră că au talent la cântat, nu deranjase foarte mult.

Pe lângă băieţii cu maşinile de curse, care nu puteau să meargă pe stradă decât la 90 la oră, au venit şi animalele lor de companie, în cazul de faţă maimuţa urlătoare cu Loganul tunat. Există oameni care nu au reuşit nimic în viaţă, există beţivi ordinari, boschetari, retardaţi mintal şi violatori de copii iar la final, pe lanţul trofic în jos, există proprietarul de Logan tunat, care şi-a schimbat genţile la maşină, i-a rupt toba şi acum speră că femelele de aceeaşi specie se vor împerechea cu el, pentru că maşina lui face vrum vrum de tremură termopanele.

În tot acest răstimp nu am văzut vreo maşină de poliţie dotată cu miliţian, chitanţier şi codul rutier (ăla în care scrie că viteza maximă în oraş este 50 de km pe oră), un poliţai comunitar care să poată fugi în caz că se întâmplă vreo tâmpenie şi o vreo televiziune, care să relateze de la faţa locului despre megaevenimentul sportiv şi cum Dumnezeu ne-a binecuvântat cu cei mai tari piloţi de raliu din ţară – o doamne, la sportul ăsta nu suntem nici măcar mediocri, deci nu are rost.
În încheire aş dori să menţionez că sunt băiat de oraş (Braşov), din tată în fiu şi, cu toate că nu m-am mutat niciodată din oraşul acesta m-am trezit într-o zi stând într-un fel de locuinţă fără apă menajeră (de la băieţii cu şanţul), fără apă caldă şi cu boi trecând prin faţa mea pe uliţă şi mugind. Ca la ţară, nu?

© 2019 Ovidiu Eftimie. All rights reserved.

Theme by Anders Norén.