Ovidiu Eftimie

Cartierul General

Menu Close

Page 2 of 278

De la Mizil la Lună (XIII)

(capitolele anterioare) În ziua lansării, de dimineață, Consiliul Suprem de Apărare al Țării s-a reunit de urgență, în urma rapoartelor că dinspre Mizil vine un fum puternic, negru și înecăcios. S-au înroșit telefoanele, s-au pus pompierii în alertă generală pe țară și zvonul că racheta a explodat în testele prelansare s-a răspândit rapid. A fost un moment de panică generală, dar trebuie să înțelegi că e normal, era prima oară când lansam ceva în spațiu cu echipaj uman.

Read more

De la Mizil la Lună (XII)

(capitolele anterioare) Nu stăm niciodată să ne gândim, că dacă am sta s-o facem ne-am da seama că pentru a trimite un satelit în orbită au fost sacrificați cel puțin 100.000 de oameni de-a lungul timpului. Oameni de lângă noi, care au plecat din același loc ca și noi și care, la un moment dat, au zis că nu mai stau să alerge după fuste, șpriț, droguri și caterincă și că vor să se dedice științei și întrebărilor serioase din univers.

Read more

De la Mizil la Lună (XI)

(capitolele anterioare) Doamne, pentru prima oară era să agăț și eu ceva ca astronaut, paștele mă-sii. Eram la coadă la Mega, după moartea MRP-ului s-a mai relaxat regimul de cazarmă, și-mi cumpăram niște cârnăciori de bere cu bonuri de masă. Tipa de la casă, una drăguță, zic, a citit un pic bonul de masă cât aștepta să se printeze bonul. „Ah, chiar lucrați la Cosmodromul Mizil?”. „Da, eu sunt chiar cosmonautul Ovidiu”, i-am zâmbit. Mi-a zâmbit și ea și-am știut că aș fi avut o șansă de-un amor ghebos în zilele următoare.

Read more

De la Mizil la Lună (X)

(capitolele anterioare) E important de știut că Mihai Rusu Popa a fost, înainte de toate, om. Înainte să fie acest astrorobot de luptă de doi metri, înainte să fie un simbiot om-computer acuzat de nenumărate mârșăvii și căutat pe cinci planete, înainte de toate a fost un om, și omul ăla era cam moș și-i cam plăceau ședințele. Parexamplu, cum am venit de la Berlin, după dubioasa întâlnire cu președintele SUA, n-a băgat rapid în altă ședință.

Read more

De la Mizil la Lună (IX)

(capitolele anterioare) Eram cel mai departe om dintre oameni. Voi nu știți acolo, pe Pământ, că nu vă vedeți, dar sunteți aproape unii de alții. Vezi oameni în fiecare zi, știi că sunt aproape, că mișună prin blocuri, prin mall-uri și prin casele ascunse de verdeață. Și nu știi cum e când toți ăia dispar brusc. Sau sunt atât de departe de tine că nu-i mai poți simți. Simți că-ți lipsește ceva nasol de tot.

Read more

De la Mizil la lună (VIII)

(capitolele anterioare) Stăteam pe peluza din fața unui vechi castel din apropierea Berlinului și urmăream cu atenție cum patronul meu tocmai îl băgase în mă-sa pe președintele SUA. Până și Liu Phen, care de obicei avea o față de-aia fals jovială de asiatic a tresărit un pic. Doar președintele a rămas calm și s-a uitat cu atenție la MRP.

Read more

De la Mizil la Lună (VII)

(capitolele anterioare) Dormeam pe spate și pentru prima oară m-am trezit odihnit. Eram într-un fel de cameră-depozit. Patru soldați cu cagule se învârteau și se tot uitau ba la noi ba la o ușă. M-am ridicat în coate să zic „băi, ce căcat se întâmplă aici”, când mi-am și luat un pat de armă în față.

Read more

De la Mizil la Lună (VI)

(capitolele anterioare) Eu chiar am răsuflat un pic ușurat când ne-au capturat rușii, gen. Eram de vreo cinci luni la Voineasa, într-un hotel de-ăla de securiști discret în pădure, rezervat doar pentru noi, cosmonauții, și nebunul de Alan Collins cu echipa lui.

Read more

De la Mizil la Lună (V)

(capitolele anterioare) Se spune despre Casa Poporului că are 9 etaje subterane, dar eu aveam impresia că noi coboram deja de mai mult de-atât. Eram într-un lift de-ăla sinistru, mare, mai mult grilaj decât suprafața netedă, eu, colegii mei cosmonauți, MRP-ul și șoferul lui plus un paznic. Călătoria mi se părea interminabilă, aveam impresia că petrecusem 15 minute cu liftul când acesta s-a oprit destul de brusc.

Read more

De la Mizil la Lună (IV)

(capitolele anterioare) Eram în birou la marele boss când au venit prima dată procurorii peste el. MRP-ul mă dădăcea și-mi explica cum nu e o mare șmecherie să dăm o parte din teritoriu la chinezi, și că oricum asta se va întâmpla mai devreme sau mai târziu, important e să ne iasă și nouă ceva la faza asta.

Read more

De la Mizil la Lună (III)

(Capitolele anterioare) Trebuie să-ți povestesc cum am rezolvat cu Cosmodromul. Negocieri, chestii, figuri, MRP-ul avea o promisiune de construcție în zonă, cam de pe la toate autoritățile. Noi eram plecați în Kazahstan, adică eu, Ela, șoferul MRP-ului, Stoian, și El Însuși. Ideea lui era următoarea: rușii au avut și ei program de aterizat pe Lună, l-au abandonat după reușita americanilor, dar acolo e un tezaur de cercetare, tehnologie și inovație, ăia nu erau chiar proști.

Read more

© 2019 Ovidiu Eftimie. All rights reserved.

Theme by Anders Norén.