Ovidiu Eftimie

Cartierul General

Obsesia bacalaureatului – cauze și efecte

Bacalaureatul a devenit o psihoză a poporului român. Momentul bacalaureatului este pivotul care balansează viața românilor, fenomen misterios în spatele căruia se ascunde un secret întunecat.

Vom începe prin a dezvălui acest secret întunecat: majoritatea românilor visează să se angajeze la stat și au nevoie minim de diplomă de bacalaureat pentru a reuși asta. Aici sunt rădăcinile răului care ne macină, de aici pornește tremuriciul mămicilor când vine vorba de școală și educația odraslelor.

Să explicăm ce înseamnă pentru un român a fi ”angajat la stat”. Orice român întreg la cap știe câteva lucruri esențiale despre munca la stat:
a) Concedierea este imposibilă. De la stat pleci doar prin demisie, nimeni nu te dă afară. Poți fi oricât de prost, să bați recordul Guiness la incompetență, semi-analfabet, analfabet funcțional, nu te-ai atins în viața ta de un computer. Nu contează nimic din toate astea. Pur și simplu nu poți fi dat afară.
b) Muncești cât vrei. La stat nu există termene limită, nu există obiective de atins, nu există evaluări ale performanței. Dacă vrei să fi prostul biroului care muncește ca vita, să ajungi de râsul instituției – poftim! n-ai decât. Dacă reușești performanța să stai opt ore pe un scaun privind un monitor stins ai câștigat respectul tuturor. Dacă vrei – muncești, dacă nu vrei – nu muncești. Nimeni nu te poate obliga să faci ce nu vrei.
c) Salariul e mic – dar vine. Statul întotdeauna își plătește salariații, mai taie uneori, se poate chiar și să întârzie, dar salariul vine. Nu e ca la gogoșeria din colț unde vine patronul și-ți zice în față ”N-am! I-am băgat la pariuri și am pierdut, luna viitoare, poate.”

Clar că orice român întreg la cap vrea să primească niște bani pentru zero muncă într-un loc de unde nu poate fi dat afară. Munca la stat în România este un fel de rentă viageră, la noi există de zeci de ani chestia aia cu statul dă niște bani unor oameni pe degeaba, cât să poată trăi, chestie experimentată prin Finlanda și alte țări avansate.

Doar că există un mic prag pentru obținerea acestei rente viagere: examenul de bacalaureat. Românul trebuie să se ostenească puțin, să obțină o diplomă de bacalaureat, dau părinții o șpagă să-l angajeze la stat după ce au cotizat ani de zile la meditații și bum! e aranjat pe viață.

Odată angajat la stat românul își poate vedea de visele lui. În timpul programului poate face ceea ce îi place cu adevărat, asta dacă vrea să facă ceva. Dă șpagă șefului (procent din salariu) și stă acasă și face tâmplărie sau cultivă roșii pe care le vinde colegilor de la birou. Bine, bine, veți întreba – dar de ce să se ostenească pentru diploma de bacalaureat și să se angajeze la stat când se pricepe să cultive roșii și scoate bani din vânzarea lor??? Păi e simplu: pentru că sunt mulți angajați la stat care iau bani fără să facă nimic, de ce nu ar lua și grădinarul nostru niște bani degeaba?

Oferta asta cu bani degeaba este mult prea tentantă – așa că natural apare o înghesuială pe cerere. Toată lumea vrea diplomă de bacalaureat, dacă se poate și o diplomă de licență (și mai mulți bani degeaba pentru un post cu studii superioare!!!) De aici avem scandalul permanent ”să facem bacalaureatul mai ușor, să facem admiterea la liceu mai ușoară”. Părinții care nu au bacalaureat sau licență plătesc oricât ca odrasla să aibă minim bacalaureatul. Primul pas, al doilea e angajarea la stat. Nu toți reușesc, mulți licențiați învață să mânuiască casa de marcat sau să învârtă chiftele și să pună cartofi prăjiți în punguțe de hârtie. Iar administrația publică se umple de loaze incompetente.

Toate discuțiile despre reforma educației în România se reduc la asta, aici e esența chestiunii. Să le dăm tuturor șansa să primească bani degeaba.

Guest post de George Damian, jurnalist și istoric. Îl găsiți pe Historice și Saecularia.

11 Comments

  1. Rilache

    Efectul examenului de Bacalaureat se vede și la slujbele (pozițiile) care menționează că, dacă n-ai doctorat, nu poți să te încadrezi nici măcar la examen, darămite dacă ai un istoric al activității tale pe un domeniu. Și, atenție, vorbim și aruncăm în aer concepte ca „reformă”, „schimbare”, „sânge tânăr/proaspăt” și altele. De unde, dacă mecanismele sunt tot făcute să fie împotriva ta? E ca Sisif și roca, numai că roca e din spini, iar Sisif calcă pe cioburi.

    Drept pentru care, vedem atâtea diplome de doctorate, plagiate: fiindcă oamenii vor să apuce o sinecură dar au nevoie de o diplomă.

    La noi, diploma a devenit un laitmotiv. Ce muncă, ce inovare, ce producție, ce surclasări? Ai diplome? Ai universul în mâini. Restul vin pe urmă.

    Și pe mine, asta, mă amuză și-mi mângâie fibra cinică.

    Mulți s-ar putea să nu le convingă dar am adoptat o noțiune al „meritocrației” foarte păgubos și nociv. De-asta trebuie să desființăm pragul diplomelor și al activității. Dacă nu pentru reformă, atunci pentru schimbarea totală și ireversibilă de cadre (polițienești, militare, servicii secrete, administrație etc.), în timp ce vechile cadre sunt forțate activ să-și piardă din influență, chiar dacă ar avea bani să contracareze.

    E mult și foarte complex de discutat subiectele dar toate (ca mentalitate, ca judecământ, ca acțiune) își au originea cu examenul de Bacalaureat.

  2. Privit din afara asa pare, dar hai sa-ti zic si un pic din interior: greve in tara, in sistem, luna trecuta, ca se zice ca vor ramane doar 1 din 4 oameni in teritoriu, pentru ca nu mai au bani de salarii. Le-au umflat atat de mult ca nu le mai ajunge sa le dea si in decembrie. Deci se pare ca vor zbura unii, fara mare publicitate.

    • Florin

      Asta chiar ar fi magic: dupa ce au tipat ani de zile ca Basescu a taiat salarii si a nenorocit Romania, PSD-ul sa concedieze bugetari si sa taie salarii. Mi-am pus niste vin bun la frigider pentru momentul asta.
      Promit sa pun in rama pagina din Monitorul Oficial unde se va publica OUG-ul asta, asa cum am facut si cu demisia lui Ponta.

      • Vine și acest moment vesel, trebuie doar puțină răbdare. Apoi urmează tristețea, când se stabilește cine și cât plătește pentru veselie.

      • Emil C

        Te bucuri ca prostu’, Basescu chiar a nenorocit Romania.

  3. Mihai

    Greu de dat afara e valabil si la privat. Legea muncii protejeaza angajatul, aici nu e SUA, aici nu-i zici angajatului ” esti concediat, de miine nu mai vii”. Probabil de aia, la privat, se da salar minim + plic. Sa plece singur daca nu-ti convine calitatea muncii prestate.

  4. Crin Halaicu Haiducul

    …Desi, nu peste tot e chiar asa : muncesc sofer de autobuz/troleibuz si nu pot mima munca. La stat! Inchipuieti… Aia de pe la ambulanta la fel, nu pot mima ca trag de o vaca grasa pe targa, efectiv chiar fac asta. Si mai am exemple, dava trebe. Asta cu “la stat doar nu faci nimic” mai las-o-n mortii ei, ca nu chiar asa.
    PS-Soferul de garaj de la noi doar sta, pana cand ramane vreunul defect si trebe sa ii scoata un troleibuz cu spatele, noaptea, printre alte troleibuze. Ce loveste, plateste. In rest, cam sta 90% din timp. Ideal job, asa-i?

  5. Ioan Mitiu

    Totuși, nu toti angajatții de la stat sunt “funcționari dă birou”.

    În rest da, e corect. Îmi amintesc de reacția unei rude, mari reformiste și pornită contra PSD, comuniștilor, securiștilor etc în momentul în care a introdus Funeriu “bacul ( ceva mai ) pe bune”: “Dar de ce chiar acum, când gată fiu-miu a doișpea???”

  6. Viorica

    Tin sa te contrazic un pic, desi exemplele pe care le dau sunt personale.
    – pretenul meu e IT-ist fara facultate, doar cu BAC-ul luat si lucreaza la multinationala. Are colegi care sunt incompetenti si freaca menta la birou , nu are proceduri clare de lucru, nicio ierarhie pusa la punct, ca sa stie pe cine trebuie sa multumeasca, etc.
    – Mama lucreaza la institutie de stat, care cere facultate pe domeniu. Pentru pozitii mai inalte, se cere si masterat . Tot ce face e documentat amanuntit pe hartie, toate actele au nevoie de o multitudine de semnaturi intr-o anumita ordine, etc.
    Ca sa fac o paralela intre cele doua, respectiva institutie de stat are proceduri mai stricte si eficiente decat cel putin o corporatie gigant.

    • eftimie

      Mai multe semnături într-o anumită ordine este doar o difuzie a responsabilității nicidecum o dovadă e eficienței.

      • Viorica

        Responabilitatea nu se difuzeaza, la un audit nu e de gluma. Oricum, asta e doar un exemplu

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Theme by Anders Norén