Ovidiu Eftimie

Cartierul General

Menu Close

O poveste mișto cu time-travel

Cel mai prost film cu călătorie în timp este, dacă e să fim un pic atenți, Avengers Endgame. Nu doar că multe lucruri nu se leagă, ci că scenariștii din departamentul marketing au și tras efecte speciale pe nas și s-au apucat să facă mișto de filme mult mai bune. Mda, mișto Bruce Banner, cum râzi tu de „Back to the Future”, dar ăla era totuși un film, tu ești personaj de reclamă la jucării pentru copii de SJW, STFU, gen. Pe de altă parte, dacă n-ai bani să plătești review-uri la kil ca Disney, poți să faci o poveste mișto pe tema asta și doar din scenariu, cum a făcut Star Trek: Voyager, telenovela mea preferată din zilele astea.

Ne aflăm în episodul 21 din sezonul 3, și dacă cineva mai menționează spoilere, îmi cer scuze anticipat, dar ăsta e de acu’ 20 de ani. Kes, care e o extraterestră de pe navă, dintr-o specie care trăiește maxim 9 ani, se trezește bătrână, chiar înainte de a fi băgată într-un fel de frigider ca să trăiască mai mult. După care se trezește cu un an înainte, când discutau treaba asta și începe să-și dea seama că e ceva în neregulă. Știi cum e în cosmos, azi ești aici, mâine ești acolo, iar dai de niște dușmani care dau cu racheta cronotronică în tine, necazuri. Necazul de tura asta a fost că acestei Kes i s-a inversat timpul, adică îl trăiește invers, cam ca Benjamin Button, dar pe bune.

Adică toți ceilalți o percep ca fiind ok în timp, doar ea nu are memorii decât din viitor, nimic din trecut, de fiecare dată când se trezește. Și încearcă să rezolve problema asta, cumva, discutând cu colegii de navă spațială, și de fiecare dată când se trezește îi bagă în ședințe. Șpilul e că ăia nu rețin ce au vorbit, că ei au doar memoria normală, aia care te face să ții minte chestii care s-au întâmplat, în timp ce ea ține minte doar chestiile care se vor întâmpla. Și pe măsură ce avansează în timp, înapoi, ăia au tot mai puține informații tehnice despre cum ar putea rezolva beleaua asta temporală.

Și partea mișto e că chiar trebuie să le spună ce se petrece în viitor, ca să-i convingă să o ajute acum, să poată rezolva problema din trecut, ca viitorul ăla să n-aibă loc, de-astea. Mi s-a părut super-tare ideea, mai veche ce-i drept, că timpul ca dimensiune poate fi parcurs și invers, în măsura în care înțelegi și respecți genul ăsta de dimensiune cu consecințe. Și, binențeles, totul făcut clasic Star Trek, adică nivel de producție de telenovelă. A, și reușesc să însăileze și faza cu „trăiește 9 ani”, adică se vede cu fi-sa majoră și vaccinată în timp ce ceilalți au îmbătrânit doar 3 ani. Și mă tot uit la episoade de-astea vechi, și cu cât văd mai multe cu atât mi se par mai proaste Star Trek-urile recente. Sau alte sefeuri recente.

Share links: |

© 2019 Ovidiu Eftimie. All rights reserved.

Theme by Anders Norén.