Ovidiu Eftimie

Cartierul General

Menu Close

The mothership is calling

Close Encounters of the Third Kind este o capodoperă SF semnată Steven Spielberg care spune povestea unui prim contact al oamenilor cu extratereștrii. Pe scurt, pe Pământ tot apare o melodie de 5 note în diverse situații de întâlniri cu OZN-uri, ceva deștepți se prind de faza asta și își dau seama că ăla e un mesaj extraterestru, îl transmit în cosmos, vine o navă pe pământ și se apucă să comunice cu ei.

Și comunică unul cu altul cu sunete, foarte mișto. Chestii simple. Uite aici secvența.

Nava, tralala, oamenii tralala, nava tralala, oamenii tralala. Mno, acum fii atent ce face toată lumea în țara asta. Zice Dăncilă o prostie, băi, o repetă ăștia la disperare, toată lumea trebuie să repete „orice om îi este teamă de o plângere penală”.

Precum spidersense-ul din Spiderman, firele bărbii hipsterului intectual freamătă. „Pe Barba lui Mateiu Caragiale! Simt o tulburare în forță!”. Își strunește bidiviul cu două roți, se-așează la umbra unei cafenele și scrie furios „Cum adică orice om îi este teamă de o plângere penală? Ce blasfemie la adresa limbii, mai ales din partea un prim-ministru al României. E ca și cum ai da foc steagului! Ardeți constituțiunea domnilor, și faceți borș, revoluția este aici și vom învinge!”

Iese aia la țigară, tipa aia middle managment, tipă dură, are o cană cu rezist, un tricou cu #colectiv, trei petiții în buzunar, patru badge-uri, o medalie la semi-maraton și un telefon cu husă de-aia groasă. Când să dea pe Facebook, chiar înainte să aprindă bricheta, ce vede? „Aoleeeeeeu, sorooo, auzi ce-a zis asta, păi cum fă orice om îi e teamă de o plângere penală, păi tu analfabeto, stai să vezi ce-i zic una pe Facebook lu proasta asta”.

Ăla, managerul, tipul care are la profil de Facebook poză de manager și pe care când îl întrebi ce face zice că e manager la o mică fabrică. „Ce faceți acolo? – Îndoim țevi – De ce? – Pentru a crea locuri de muncă, am deschis-o din fonduri europene pentru relocarea forței de muncă și reconversie profesională în această zonă defavorizată”, ăla, gagiul ăla, deschide și el laptopul în cutia de fier în care stă și se-apucă să scrie „Iată, într-o țară în care premierul poate să spună orice om îi e teamă de o plângere penală, noi, antreprenorii, nu suntem ajutați și încurajați de statul român. Ce pretenții să avem de la acest stat, dacă reprezentantul său cel mai de seamă face o astfel de greșeală gramaticală. În Norvegia, un prim-ministru care a făcut o greșeală similară, a cerut să fie șters din toate cărțile de istorie pentru a spăla rușinea acelei țări!”

Gagiul ăla de la IT, ăla cu cablurile, despre care presupui că trebuie să fie dubios, că de-aia se ocupă de calculatoare, el fiind în realitate un om cu foarte mult timp liber, ăla cerșește și el atenție pe internet cu „orice om îi e teamă de o plângere penală” da’ face și un gif, adică investește cam o oră de viața lui să aleagă între giful cu Travolta sau ăla cu negri care cad în cascadă.

Și încă 4000 de meme, 500 de blogări mai târziu, s-a scris în internetul românesc „orice om îi e teamă de o plângere penală” și variațiuni pe temă cât nu s-au scris cuvinte în Biblie. Acuma, în cazul filmului Close Encouters of the Third Kind am înțeles de ce repetau ăia ce claxona „mothership”-ul, că era o navă extraterestră, era o civilizație superavansată, ceva mișto. Aici, în țara asta, de ce repetăm „orice om îi e teamă de o plângere penală” încontinuu de câteva zile?

Vrem să comunicăm cu motheshipul Dăncilă? Și, dacă da, ce?

Share links: |

© 2019 Ovidiu Eftimie. All rights reserved.

Theme by Anders Norén.