Ovidiu Eftimie

Cartierul General

Menu Close

Mircea Badea e redactor șef la Libertatea

Mircea Badea este un lătrău semi-doct, fiu de demnitar comunist și urlache de casă al turnătorului la securitate Dan Voiculescu, un tip care a reușit să facă o carieră și după revoluție, respectiv ceva pușcărie pentru manevre cu terenuri. Aflat în mediul ăsta de onorabili, lătrăul primește „o servită”, adică o informație pe căi neoficiale furnizate de oameni din organele de anchetă cum că doi ziariști au fost prinși cu un gigi la un concert. „Un gigi” este termen folosit pentru „țigară cu marijuana” un drog slab folosit de mai toată lumea pentru relaxare. Cei doi ziariști sunt Claudiu Popa și Emma Zeicescu (care, din ce am aflat din presă, au și făcut sex între ei).

Lătrăul se execută și difuzează informația, că ideea e să-i compromitem pe ziariștii ăia, că ziariștii ăia erau cam anti-PSD, partidul care ar putea să-i spele onoarea stăpânului Dan. Bun, ăla are niște răfuieli de făcut, treaba lui.

Da aia e în trust la ei, la securiști și turnători. În trust la elvețienii de la Ringier, la Libertatea, ziariștii de acolo acordă o importanță deosebită acestui subiect, ieri (11 octombrie) au băgat nu mai puțin de 4 știri pe temă „din surse judiciare”. Și cum se practică pe la noi, informația a umplut internetul. Nu știu cine este redactor șef la Libertatea, presupun că un Dăncilă al jurnalismului controlat de Mircea Badea, că nu-mi explic de ce ar fi un subiect asta și, mai ales, de ce e prezentat așa bizar.

Gen „au fost puși sub învinuire de DIICOT”. Știm că cititorii de Libertatea sunt dobitoci, și nici redactorii de-acolo nu sunt prea departe, dar hai să lămurim un pic ce înseamnă asta „au fost puși sub învinuire”. Păi DIICOT e un parchet și funcționează ca orice parchet. Fapta există, sau cel puțin așa susține organul care i-a prins. Organul face un dosar și-l trimite la un parchet. La acel parchet există un procuror. Acest domn procuror are obligația ca, într-un an de zile de la primirea dosarului, să instrumenteze cazul. Primul pas ar fi să-i anunțe pe ăia doi, de obicei se face scris, „Doamnelor și domnilor, vedeți că sunteți „învinuiți”, adică „acuzați”, că ați fumat un gigi în parc și asta e ilegal la noi”. După care acel domn procuror îi învită la parchet să asculte și varianta lor. Că așa funcționează sistemul legislativ acum, trebuie să-i asculți pe toți, nu e ca pe vremea când mama lui Mircea Badea avea „dosar de cadre bun” și el dădea flori la soția dictatorului comunist Nicolae Ceaușescu.

După asta procurorul analizează probele și declarațiile și decide dacă fapta este suficient de gravă, dacă e un prejudiciu suficient, dacă există un pericol social și poate dispune mai multe chestii. Una ar fi o amendă, care ajunge până la vreo 1000 de lei. Alta ar fi trimiterea dosarului mai departe, într-o instanță, pentru a fi judecat pe larg de un om specializat în judecăți de-astea, adică un judecător. Din păcate procurorul nu poate decide aplicarea unei flegme puternice în redacția Libertatea, una care să nu se rotească în aer, cum lovea Hagi mingea, și care să ricoșeze un pic și pe fruntea directorului editorial, Cătălin „servite&spam” Tolontan. Sau ce funcție o avea el acolo.

Că pentru numele lui D-zeu nu pricep curiozitatea ăstora pe acest subiect și insistența cu care dau informații „pe surse judiciare” despre doi ziariști care, repet, au fumat un gigi. Despre drogul marijuana știm doar că a fost făcut ilegal de un frustrat sexual care a falsificat o serie de studii, că este legalizat cam în mai toate țările civilizate, că iar, știm din zeci de mii de studii că e mai inofensiv decât tutunul și că la noi este ilegal pentru că noi suntem stat în sfera de influență a SUA și când s-a făcut legea asta ne-au scris-o ei, serios. Noi nu avem studii despre impactul acestui drog, nici medicale nici sociale, avem niște agenții și agentuțe care sifonează bani de la stat, subiect pe care ar putea să se aplece „jurnaliștii” de la Libertatea, între două lăbi și informații „pe surse”. Nu-i așa că e ironic cum un ziar intitulat „Libertatea” să țină partea celor care vor să mai puțină libertate?

Revenind însă la lătrăul securistului, e interesant cum după ce iei oameni din trustul securistului (Tolo și echipa) ei lucrează cam în sincron cu lătrăul. Că, repet, ăsta nu e neapărat un subiect interesant, decât dacă un șef de-acolo o cere. Deci, e Mirciulică șef la Libertatea? Deocamdată e, că el stabilește subiectele de publicat și urmărit.

A, ca idee, nu-i cunosc pe niciunul din cei doi ziariști implicați. Cred că am văzut-o odată pe Zeicescu pe la TVR că eram cumva prin același studio, e posibil să ne fi dat bună ziua. Habar n-am dacă acel Claudiu o fi băiat de treabă, poate dacă stau cu el la masă mă enervez în cinci minute. Dar nu-mi place când jurnaliștii sunt târfe și șacali în timp ce arată cu degetul înspre politicieni că ar fi cam șacali. Pe scurt, la libertatea s-a uitat principiul ăla de „presă”, că târfele se pozează și se pun la pagina cinci, nu se pun în fața calculatorului să scrie știri.

Share links: | | Din aceeași serie au mai apărut: |

© 2019 Ovidiu Eftimie. All rights reserved.

Theme by Anders Norén.