Ovidiu Eftimie

Cartierul General

Menu Close

Meșterul Manole, mai mult decât un simbol

Deasupra mea, în Brașov, unul din miile de meșteri imbecili din România consumă curent din hidrocentralele patriei pentru a găuri pereții. Prost, că nu știe meserie, se-aude prin pereți cât de puțină meserie știe. Așa că mi-am adus aminte de balada „Monastirea Argeșului”, despre care Wikipedia ne spune că este „o baladă populară aparținând folclorului românesc care dezvoltă unul dintre miturile esențiale ale acestuia și anume mitul estetic”, dar despre care eu știu că e cu meșteri.

Articolul de pe Wikipedia pe tema asta este, la rândului lui, o capodoperă în sine. Vă dau doar un scurt citat.

„Accentul cade pe acțiune, care este dinamică. Preponderența verbelor și a substantivelor probează tenacitatea cu care meșterii își urmăresc idealul și doresc să învingă răul”.

Povestea e cam așa: Negru Vodă, un lider de stat din perioada medievală a României (adică din prezent) caută un loc să contruiască o mânăstire. Oamenii merg complet random prin țară până dau de un cioban care, așa cum am învățat de la Gigi Becali, se pricepe la imobiliare și terenuri, deci le recomandă un loc mișto de construit. Oamenii iau de bune indicațiile acelui cioban și se apucă de treabă sub amenințarea acestui Negru Vodă care le spune că, dacă nu reușesc, îi omoară pe toți.

Amenințările astea nu sunt chiar așa degeaba, oamenii sunt teribil de incompetenți la construit mânăstiri, lucru de care trebuia să ne dăm seama din prima parte, de când întrebau ciobanii unde să construiască, pentru că, da, când ești foarte competent asculți ce zice un cioban despre locații, terasamente, fundații, căi de acces și alte asemenea. Dar aici suntem deja în Level 2, tot ce construiesc oamenii ăștia se dărâmă peste noapte.

Un om vag inteligent ar fi încercat să găsească o explicație logică la această problemă, dar personajul principal, Meșterul Manole, nu este un om oarecare, este un mit. Este, mai presus de toate, un meșter român. Așa că omul visează noaptea că zidurile vor rezista doar dacă bagă în ele prima femeie care le aduce de mâncare. Întrucât a visat asta, așa trebuie să facă și chiar convine cu ceilalți meșteri că asta e cea mai bună cale de urmat. Ăia, la fel de deștepți ca el, sunt OK cu treaba asta. Dar, ce crezi, karma is a bitch, prima femeie care apare e chiar gagică-sa. Iată cum ne spune Wikipedia că se petrece acest eveniment:

„Propoziția interogativă și intejecția „vai” dovedesc suferința meșterului când observă că cea care se apropie este chiar Ana, soțioara lui”.

Dar, bros before hoes, man, tipul trebuie s-o bage pe asta în pereți. Numai că, fiți atenți, îi vine o altă idee, și mai bună. Se roagă la atmosferă (ceruri, în textul original) să o oprească pe tipă. Urmează fenomene meteorologice extreme, menite să o oprească pe această femeie din drumul ei cu mâncare spre soțul care conversează cu oxigenul. Oamenii care știu românii cunosc deja ce s-a întâmplat, românul când se pune la drum nu-l oprește viscolul, inundația sau erupția vulcanică, el trebuie să ajungă în paștele mă-sii, că are treabă!

Urmează partea în care o zidește în perete pe această femeie, pentru că omul prețuiește arta mai mult decât mnioașca. Apropo, tipa chiar îi spune că e gravidă, ceea ce-l face pe ăsta să zidească și mai abitir. Balada încearcă să ne spună de cât de mult îi pasă lu’ Manole de artă, chiar ar renunța la sex pentru artă. Și ce crezi, Franț, chiar îi iese și face o super-mânăstire.

Vine și finanțatorul, acest Cabral Vodă, și zice: „Bă, să mor io, mișto chestie. Nu cred că se poate face ceva mai mișto”. Meșterul Manole nu dezamăgește nici de acestă dată. După ce a suferit, a tras, a vorbit cu atmosfera, și-a omorât gagica pentru mânăstirea asta zice „Cum să nu, coa, binențeles că putem face ceva mai mișto”.

Uimit deopotrivă de prostia monumentală a meșterului, care umbrea cumva monumentul, oricât de epic ar fi fost acesta, dar și de obrăznicia omului, Negru Vodă îi blochează pe individ și complicii lui pe acoperișul clădirii. Aceștia aleg calea logică, în loc să coboare, să-și facă o scară din ce găsesc pe-acolo (e, totuși, un acoperiș, plm, sunt materiale) decid să-și facă aripi din șindrilă și să zboare cu ele. Zborul lui Manole este încununat de succes, tipul cade în cap și moare. În locul unde a murit izvorăște o apă instantaneu, criticii zic că se întâmplă asta ca un fel de simbolism, eu cred că Pământul însuși, personificat, a încercat să se spele că a fost mânjit cu un astfel de om ATÂT de prost.

Mânăstirea Argeșului dăinuie și-acum, să ne aducă aminte peste veacuri că rar găsești un om mai prost decât meșterul român. Balada se predă la școală, pentru a-i învăța pe mici pe copiii noștri să se ferească sau să umble cu precauție în preajma meșterilor, că sigur sunt printre cele mai cretine și criminale creaturi de pe pământ.

Share links: |

© 2019 Ovidiu Eftimie. All rights reserved.

Theme by Anders Norén.