Ovidiu Eftimie

Cartierul General

Menu Close

Matematica asistaților social pentru Patrick și Gheba de Hillerin și alți comici comuniști

Scriitorul de comicării Patrick Andrei de Hillerin scrie și el o trăznaie pe blogul Cațavencii, pe care au mai scris-o și alții (pe Republica, parexamplu), cum că asistații social au costat statul român doar 768.900.000 de lei anul trecut, în timp ce facilitățile salariale oferite oamenilor din industria IT au însemnat o gaură de 622.620.000 de lei. Priviți cum fură burghezia bani de la gura săracilor, #săracilor!

Și ca orice scriitor de realism socialist, aduce în text doar elementele care-i convin, adică sub 5% din ceea ce înseamnă, cu adevărat, asistență socială. Că nu doar banii pe care-i primesc amărâții ăia „în mână” reprezintă asistență socială, boss. Ăia sunt sprijin direct. Mai e și ăla indirect. E ca și cum ai sta la un amic acasă, moca, și-ți mai dă și 50 de lei de țigări.

Să luăm exemplul Bucureștiului, oraș prin care am auzit că mai vine în vizită, că nu oricine își permite o chirie de 180 de euro în Militari. Că dacă ai sta acolo ai ști că majoritatea blocurilor sunt racordate la RADET, regia aia intrată în insolvență pentru datorii de aproape un miliard de eurococo. Ei bine, ca oamenii ăia să stea liniștiți iarna în case, plătesc gigacaloria la un preț subvenționat. În 2017 populaţia plătea 164 de lei, iar Primăria, prin subvenţii, restul de 179 lei. O statistică de prin 2011, arăta că în medie, un apartament 2 camere cu 2,5 persoane (așa calculează statisticienii) consumă de 0,652 gigacalorii pe lunăm adică vreo 6,7 gigacalorii pe an, din care primăria plătește 1207 lei de apartament. Ce s-o mai lungim, anul trecut subvenția acordată de primărie s-a ridicat la 160 de milioane de euro, adică 720.000.000 de lei, rotunjit.

Asta e pentru toată lumea, că se mai dau și bani pentru săracii care nu-și pot permite căldura la prețul ăsta, și ăia niște bani, în plus față de subvenția dată direct RADET. Dar săracii mai sunt subvenționați încă o dată, la transport, unde pensionarii au gratis, elevii au 50%, etnicii rromi au 0% și tot așa. Subvenția pentru transport aproape moca în București a fost, conform spuselor doamnei primar, cam 120 de milioane de euro, adică încă 544.500.000 lei, rotunjit.

Astea, stimați tovarăși de la ziare, reprezintă tot asistență socială, adică bani dați de stat pentru ca săracii să nu o ducă și mai rău decât o duc acum. Se presupune că pensionarii au venituri mai mici, de-aia li se dă transport gratis, că poate nu toți își permit 50 de lei pe lună un abonament, sau 1,3 lei pe zi o călătorie. Pentru unii e o sumă importantă, o legătură de leuștean în plus. Să pui cei 2,5 săraci ce stau într-un apartament de două camere să plătească gigacaloria la un preț complet înseamnă să le dublezi cheltuielile în zona asta. 1200 de lei în plus pe an înseamnă un salariu minim pe economie, pentru unii e greu de făcut salariul ăsta. Așa că-i ajutăm să nu fie și mai rupți în cur. Dacă e bine sau nu ce facem e altă discuție, de exemplu de astea beneficiază și Vișinescu și am auzit că ăla are pensie mare.

Și astea-s doar exemplele de la București, în țară sunt sute de astfel de exemple. Cred că ajungem lejer la 10 miliarde, fără să intrăm în detalii. În țara asta se dau ajutoare sociale de mâncare, de la UE, cine crezi că plătește ajutoarele alea? Și mai sunt și DGASPC-urile din țară, în unele județe cel mai mare angajator, și ălea învârt bani pe asistență socială de te doare bila. Că orfelinatele, de exemplu, blebedocilor, sunt tot asistență socială. Și pensiile de handicap. Și gratisul pe tren la studenți. Și prețul subvenționat la biletul de tren. Și ajutoarele cu lemne din sute de comune din țară.

Și-acum să revenim la programatori și la logica facilităților pentru ei. În ciuda legendelor care circulă printre comuniști, țara asta nu are forță de muncă calificată. De-aia toată lumea deschide firme de croitorie și ambalat marfă, că ăștia sunt muncitorii de pe aici. Învățământul preuniversitar produce oameni capabili să facă niște analize mișto cu privire la romanul interbelic și să spună când a avut loc proclamația de la Islaz. În toată UE există trei posturi pentru analiști literari și cunoscători ai proclamației de la Islaz, și-s toate ocupate. Iar în restul lumii civilizate pofta de specialiști în comentarii literare la Moromeții este surprinzător de redusă.

Cele mai puternice companii din lume sunt alea care se ocupă de programare / programatori / IT-iști, un sărci pe Google – un algoritm matematic ce funcționează pe niște produse electronice – i-ar lămuri și pe jurnaliștii murdari de cerneală pe manșetă. Lumea s-a schimbat și se schimbă tot mai rapid, pe viitor vom avea nevoie de tot mai mulți oameni capabili să comunice cu roboții ce ne vor controla viața. În acest sens strategia unei țări care nici măcar nu-și poate produce propria mâncare – și nu de ieri de azi, de pe vremea socialismului aplicat – ar fi să dezvolte cât poate sectorul ăsta de IT, programare, programatori, vorbit cu roboții. Și facilitatea asta amărâtă cu impozitul pe venit din care, după cum s-a văzut, nu se umple statul de bani, era un minim sprijin. Serios, vorbim de 140 de milioane de euro (rotunjit). Atâția bani spargem pe RATB în București. Cam atâta are datorii la stat Complexul Energetic Hunedoara.

Și care-i soluția pentru jurnaliștii bătrâni și triști de la bloguri semi-obscure? Să luăm bani de la singurii ca produc bani și dau o șansă (infimă, ce-i drept) țării ăsteia? Totodată, excepând Siveco-uri și alte de-astea similare, majoritatea industriei de IT produce pentru export. Aduce bani în țară, să dea la programator salariul ăla mediu ce-l sperie pe matematicianul Patrick, de 6000 de lei pe lună. Să-și ia casă aici, să ia mașină și benzină pentru ea de-aici, țigări și țuică de la un unchi mai șugubăț de la țară. Că altfel e destul de ușor pentru ăștia să se transfere rapid în UE, pe salarii nu cu mult mai mari, dar măcar știu că nu-i iau de guler ziariștii din Tulcea că nu fac suficient pentru țara asta de harnici. Și noi rămânem să facem teneși și să citim Cațavencii pe un parizer plin de E-uri importat din China.

Sigur, problema e că vorbim de cifre și concepte mari aici, el e obișnuit cu ălea mici și minuscule, gen câte exemplare a vândut el din cartea lui despre cum e să fii jurnalist în Românica. Poate și în cazul ăla trebuia să încerce măcar să-l egaleze pe „ecrivain” Cartianu și dup-aia să deschidă gura.

Share links: |

© 2019 Ovidiu Eftimie. All rights reserved.

Theme by Anders Norén.