Ovidiu Eftimie

Cartierul General

Menu Close

De ce e ok mâncarea de la fast-food

Mi se pare că e un fel de modă să zici că mâncarea de fast-food e nasoală, e pastă, plină de toxine, șuruburi și stricnină. Cât timp nu stau la țară, să-mi tai eu puiul personal și să mulg capra proprie, nu prea pot să mă pronunț cu privire la chestiile astea. Dar știu o chestie.

În toată viața mea am mâncat o singură friptură decentă pe litoralul Mării Negre. Experiența cu restul restaurantelor românești este oarecum dezamăgitoare, în peste 50% din ele mâncarea este proastă. Și nu vorbim de delicatesuri, oamenii nu pot prăji o ceafă. Știu, țara e plină de needucați care cred că nu trebuie să critici mâncarea, că absolut toate sarmalele sunt sublime și că mesia prăjiturilor a venit pe pământ sub formă de cozonac. Dar realitatea e alta, țara asta face enorm de multă mâncare proastă, de unde și expresia „ca la mama acasă” de parcă mă-ta ar fi fost Patriția de la Masterchef nu o tanti care știe și ea trei ciorbe și o mămăliguță.

La fast-food însă, lăsând la o parte legendele urbane spuse de țărani care se sperie de tren („am fost o dată și am mâncat viermi, și mi-a fost rău 7 ani după aceea și mi s-au legat cununiile de la un burger cu cartofi prăjiți”) nu ai surprize alimentare. Nu zic că mâncarea este bună sau rea, zic doar că e la fel, tot timpul. Un dublu cheese de la Mec are același gust ca acu’ 15 ani. La KFC aripioara de pui e la fel de zeci de ani. Nu există surprize, știi exact ce mănânci, ce gust are. Ți se dă rapid în gură. Gata. Fără filosofii, fără figuri și fără să ți se atragă atenția că profetul Radu Anton Roman, cel care mânca doar românește, avea colesterolul din 4 cifre și a murit la 57 de ani de super-infarct.

Și da, nu mănânc toată ziua la KFC, dar când o fac mânc câte o găleată întreagă. Singur.

galeata-kfc

Share links: | | Nou! De la Mizil la Lună, epub sau pdf, gratis.

© 2019 Ovidiu Eftimie. All rights reserved.

Theme by Anders Norén.