Ovidiu Eftimie

Cartierul General

Menu Close

Liu Cixin – Pădurea Întunecată

Am devenit instant fan Liu Cixin după ce am citit primul volum serie, „Problema celor trei corpuri”. Ăla în care totul începea lejer și se termina cu spartul cuarcului în plan bidimensional sau ceva, de nu mai știai ce e cu tine.

A doua carte, „Pădurea întunecată”, e mai puțin bizară, mai puțin șocantă și lasă impresia că e mai slabă. Nu e chiar așa, dimpotrivă, doar că nu mai are efectul ăla de noutate. Plus că trebuie citită imediat după prima, altfel de pierzi când încep ăia să vorbească de „sophoni”, că nu mai știi exact ce-i cu ei, cum, și de ce-i afectează. Cixin nu face recapitularea, face pur și simplu o continuare a primei cărți.

Ne aflăm în viitorul apropiat, după ce omenirea a aflat că o rasă extraterestră vine să-i extermine ca pe gândaci. O să dureze vreo 400 de ani până ajung, dar ăștia, „trisolarienii”, s-au asigurat că tehnologia umană nu va putea evolua, controlând progresul cu acești „sophoni”. Plus că, tot cu ăștia, află cam tot ce se petrece pe Pământ. Așa că ONU decide să aleagă 4 inși super-deștepți ce vor fi numiți „om cu fața la zid” care să stabilească un plan de scăpare, cu condiția să nu spună nimănui, ce au de gând. Că, dacă spun, află și ăia și e inutil. Și li s-au pus la dispoziție toate resursele planetei. Pe de altă parte pe Pământ sunt niște fani ai extratereștrilor, un fel de cult, care-și trimit și ei patru oameni în lume, numiți „Spărgători de Zid”, care să-i oprească pe ăștia.

Partea asta, dealtfel, e una din cele mai mișto chestii din carte. Fiecare „spărgător de zid” ajunge, la un moment dat, la unul din acești oameni și-i spune: „Salut «cutare», eu sunt Spărgătorul tău de Zid și-acum o să-ți spun care e planul tău și de ce va eșua”. Și dup-aia și face așa ceva. Rezolvarea vine, în cele din urmă, dintr-o combinație de astrofizică și sociologie și e chiar simpatică soluția, chit că poate nu e explicată foarte clar.

Bine, trebuie să fii un pic la curent cu astronomia și astrofizica să nu pară grele câteva concepte de-acolo, de-aia zic că ăsta e e hard sefeu de-a dreptul. Gen, „sophonii” sunt niște particule teoretice, un fel de fotoni expandați, care sunt folosiți în teoria aia a universului cu 11 dimensiuni (string theory). Sau însăși ideea de „pădure întunecată”, plină de vânători ascunși, care e luată dintr-o teorie mai veche de-a lui Stephen Hawking care spune că poate nu e chiar bine să transmitem mesaje către galaxie, că nu știm cine e acolo și că, de regulă, ăia de-acolo s-ar putea să nu fie prietenoși.

Una peste alta, faină carte, atâta doar că trebuie citită laolaltă cu prima să fie un pic mai ușor.

Se găsește la Nemira / Cărturești / Libris / eMAG

Share links: | | Nou! Acum poți comanda

© 2019 Ovidiu Eftimie. All rights reserved.

Theme by Anders Norén.