Ovidiu Eftimie

Cartierul General

Menu Close

Ce limbă vorbeau de fapt moldovenii?

Există o mică ciondăneală zilele astea privitoare la limba pe o vorbeau moldovenii pe vremea lui Ștefan cel Mare și dacă ar fi fost sau nu român. Îi zic ciondăneală pentru că se poartă pe interneți și bloguri, ca să fie controversă, cel puțin în domeniul ăsta, trebuie să se ajungă la cel puțin un raft de cărți pline cu înghionteli de căciulă.

Lucian Boia zice că moldovenii își ziceau moldoveni până la Unirea mică, iar dacă i-am fi spus lui Ștefan cel Mare că-i român n-ar fi înțeles la ce ne referim. George Damian spune că moldovenii vorbeau română între ei enervat puțin că peste Prut tembela propagandă rusească încearcă să inventeze de un secol această limbă și cultură. În partea cealaltă a Prutului, în inima perfidului Occident, Dan Alexe face și el pe nebunul și zice că moldovenii vorbeau albaneza. Orice argumentație a lui Dan Alexe se termină undeva în albaneză, cred că și dacă te cerți pe forma chiuvetei cu el, se ajunge la asta, la cuvântul albanez pentru chiuvetă care este, logic, Qvat, de unde și chivotul legământului și Biblia.

Când lumea e disperată să caute spionul sovietic Vasile Ernu, ignorându-l pe cel american, Emil Hurezeanu, ne este foarte ușor să trecem cu vederea agentul albanez, Dan Alexe.

Dar pentru această ciondăneală nu este nevoie de istorici sau lingviști, ci de antropologi sau sociologi, pentru că în comportamente se păstrează mult mai bine istoria decât în hârtii sau gramatică. De aceea am simțit momentul să intervin, să iau documentele și dovezile la mână și să spun adevărul.

Și ce avem? Avem codexul fratelui Laurentius Anaximeanul de la 1488, păstrat în arhivele Vaticanului, care spune despre moldoveni „dă-i în pulamea” (pag8 alin 2 OP 28) precum și jurnalul părintelui Astracit care scrie în timpul unei excursii în Bârlad în 1492 cum doi vlahi l-au făcut la buzunare într-un han. De la acesta avem păstrate și expresiile românești folosite cel mai frecvent de moldavi. „Adă o cană de ghin”, „Unde-i ghinu” și „Mai adă o cană de ghin tu-ți ceapa mă-tii”.

Dan Alexe este buzoian, specie de moldoveni despre care Herodot spunea „or să-ți spună că ei nu sunt moldoveni”, deci e născut în zodia negării. Spune că moldoveneasca era în plin proces de transformare, schimbau v-ul cu j-ul de ieșea „jin”, vite ieșeau „jite”. Se numește lingvistică din auzite ce face el, și antropologic vorbind, toți românii care nu au văzut moldoveni cred că moldovenii zic „jin” la vin. În realitate, moldoveneasca era în plin proces de a înlocui toate consoanele de la începutul cuvintelor cu gh. De-aia vinul este de fapt „ghin”, bine este de fapt „ghini” și se poate ajunge până la „ghizdă”. Acest proces nu a fost oprit pentru că moldovenii s-au unit cu muntenii, el continuă, de exemplu la viol se spune „iubire” (o formă gravă de rotacism), la bătaie cu topor în cap se spune „gâlceavă” iar la incest se spune „da’ cu ce-am greșit, că ne iubim”.

Boia, care este un trol real, care doarme sub poduri și aruncă cu pietre, crede că Ștefan cel Mare ar fi fost vag nedumerit dacă cineva i-ar fi spus român. Aici greștește și el, că nu știe sufletul moldav la fel cum nu-l știe nici Dan Alexe, pentru că Dan Alexe e buzoian și buzoienii sunt născuți fără suflet și exact ca-n mitologia greacă, trebuie să facă multe fapte bune pentru a-l recupera. Un moldovean nu va spune niciodată de el că e moldovean. Ba va spune că-i bucovinean, ba că e vasluian, ba că are accentul ăla pentru că a avut scarlatină când era mic, orice numai să nu zică asta. Dacă Ștefan cel Mare ar fi fost moldovean, n-ar fi recunoscut asta niciodată. Argumentul cu introducerea lui Alecsandri la scrierile lui Negruzzi nu funcționează. „Nu-mi spune mie «român». Român e țăranul, eu sunt boier moldovan” este greșit înțeleasă, pentru că acolo omul pune accent, în comunicare, pe faptul că e boier, adică șmecher cu bani, nu român sărac de căcat. Boier moldovean în acest context nu înseamnă o declarație de nație, ci o declarație de avere („am bani fraere, am vii la Moldova, sate întregi”). Puțină semiotică, ce dracu!

Dacă ar fi fost întrebat de cineva dacă este cumva român, Ștefan cel Mare n-ar fi fost deloc nedumerit ci ar fi răspuns imediat „Dar binențeles coaie, dar ce credeai?”. Dacă, însă, un netot lipsit de tact gen Boia l-ar fi întrebat „nu vă supărați, maiestate, alteță, sfinția voastră, sunteți moldovean?”, ultimele cuvinte pe care le-ar fi auzit înaite ca sfecla sa să se odihnească alături de glezne ar fi fost cunoscuta expresie în slavonă „chizda mă-tii”.

Share links: | | Nou! De la Mizil la Lună, epub sau pdf, gratis.

© 2019 Ovidiu Eftimie. All rights reserved.

Theme by Anders Norén.