Ovidiu Eftimie

Cartierul General

Menu Close

Lașitatea aia est-europeană din SF

Mă uitam la un video pe internet și unu’-mi explica cum Tarkovski a fost foarte nervos pe A space Odissey a lui Kubrik și a zis să facă și el Solaris, ca răspuns, care e un film destul de prost din multiple puncte de vedere. Dar aici mă interesa povestea, iar povestea e că în varianta americană omul se confruntă cu super-necunoscutul și e transformat în ceva superior și transcedental în timp ce în varianta rusă doar i se întâmplă chestii și omul e martor la ele și asta-i viața, interesantă. Și genul ăsta de fază o întâlnești în tot SF-ul est-european, când e să se rezolve treaba din carte o dau în lălăieli filozofice.

A. E. van Voght avea și el problema asta, făcea niște cărți mișto, universuri mișto, și când să rezolve treaba o dădea în filozofeală, gen vorbeau două personaje între ele „băi, ce zici, uite în ce univers ciudat trăim – da, și problema aia o rezolvăm – nu știu boss, ce contează, am învățat ceva fiecare, de-astea”. Asta m-a sâcâit în „Muribecca” lui Corn, univers mișto, mister mișto, încă un mister mișto, când să ajungem la sursă… „gata boss, trebuie să ne cărăm că e cutremur, erupție vulcanică, ceva, mai trecem poate pe-aici”, și gata se termină cartea.

E ceva specific SF-ului european, mai ales est-european, face niște universuri teribile, mișto, cu eroi interesanți și bine conturați psihologic și când e ca acei eroi să rezolve treaba, o lasă-n aer, bagă ceva filozofie la final și strigă „pa!”. Și eu cred că asta e un fel de lașitate, iar asta vine din frică, normal. Iar frica e că știm două lucruri: ca o poveste să existe trebuie ca unu, eroul să învingă, doi, ar fi bine să nu moară că nu are cine spune povestea. Par să se excludă astea, dar nu e așa, există și varianta în care eroul obține remiză, genul ăsta de poveste nu interesează pe nimeni.

Și ce știm noi din aventurile eroilor din toate poveștile posibile? E? E că fac sacrificii, sunt mutilați și modificați serios. Gen, fii atent aici la Luke Skywalker, ăla e un ciurli-burli pe o planetă de săraci care vrea să se facă și el pilot spațial. Vine un moș la el, doi roboți, pleacă într-o aventură și află că nu e cine credea că e. Vezi că ești Jedi, ai niște responsabilități. „Bătaie, îngheț sunt vrăjeală pentru tine, tu trebuie să te cari de-aici să te duci în cea mai boschetăreală planetă din galaxie, să mănânci rădăcini și să asculți sfaturi stranii de la un cimpanzeu verde”. A, și ăla pe care voia să-l omoare doar așa, de principiu, se dovedește a fi tac-su, și ăla-l bate de-l mutilează. Și iar se transformă, și la un moment dat devine un călugăr ucigaș care se duce să omoare niște oameni și pe tac-su și pe șeful galaxiei dacă se poate, că oricum n-a mai rămas nimic din el, când a aflat că gagica pe care voia s-o ardă era soră-sa. Și se duce și face treaba asta, și finalul e cel mai penibil din toate finalurile posibile, se vede cu trei fantome care-l felicită că terminat de ucis ce n-au fost în stare ei să facă. Învinge, să se bucure lumea, dar dacă te uiți cu atenție la el, n-a învins. Dar am rezolvat treaba.

Dar măcar și-a asumat acest căcat, să mutilăm eroul până nu rămâne decât un fel de blestem, l-au eradicat pe ăla de personalitate să învingă, au sacrificat regina, de-alea. De-aia nu poți face nimic cu Skywalker după treaba asta, it’s done, omul e mort. Mort ca Muad’ib, altul care e mutilat bucată cu bucată și supus unei ideologii până e doar o carcasă.

E, la est-europeni Star Wars se termină înainte să intre Vader în camera împăratului împreună cu Luke. Ar mai fi urmat de un crawl, identic cu cel de la început, în care se bagă ceva vrăjeală filozofică care să țină loc de faptul că n-au avut curajul să rezolve problema, pentru că rezolvarea problemei presupune moartea (fizică sau metaforică) a eroului și renașterea lui în variantă premium și super plicticoasă. Și cred că asta e pentru că ne-au zăpăcit ăia cu ateismul, și au dresat generații întregi de oameni să evite genul ăsta de subiect-metaforă, că prea aducea a o poveste cunoscută. Nu cred că e doar frica că moare eroul, e și aia să nu asociem povestea asta cu ceva cunoscut care e interzis prin zonă. A fost un secol de pogrom în estul nostru pe niște idei, așa înveți să eviți anumite idei.

Share links: | | Nou! Acum poți comanda

© 2019 Ovidiu Eftimie. All rights reserved.

Theme by Anders Norén.