Ovidiu Eftimie

Cartierul General

Menu Close

Islamul e nasol pe raportul calitate/cantitate

Considerată a doua religie a lumii, islamul se remarcă prin faptul că e în general religia unor oameni săraci, bigoți și analfabeți. Știu că, teoretic, Coranul îi învață de bine, dar patriarhii lor îi învață numai la prostii. Dacă tot se face educație religioasă la noi în școli, poate ar trebui să le spună și asta, că nu ortodoxia aplicată e cea mai proastă dintre religii ci aia.

Sigur, în lumea asta în care toți trebuie să fim mai toleranți nu mai spune nimeni asta, dar asta nu schimbă cu nimic cadrul general. Ca orice impotent serios, musulmanul turbat dă vina pe evrei pentru incompetența sa și se naște cu „americanii-s de vină, futu-i în gură să-i fut” în ureche. Dacă la noi e glumă, la ei e destul de serios.

Și nu e nici o coincidență că singurele state musulmane care mai scot cât de cât capul în lume sunt cele în care statul e complet separat de biserică.

Și știu refrenele cu nu toți musulmanii sunt teroriști la fel cum nu toți vasluienii sunt violatori, dar dacă tragi linie și aduni, cam cu asta ieși. La fel cum este o relație directă între implicarea tot mai serioasă a bisericii ortodoxe în viața statului român și lipsa de lucrări de infrastructură și degenerarea morală și materială a românilor. Cum spunea și Capek, preoții sunt cei mai pregătiți să se ocupe de chestiuni dumnezeiești, că sunt imnuni la Dumnezeu, nu-i poate afecta în nici un fel.

La podcastul de săptămâna asta am vorbit despre emigranți, islam și moartea lui Tudor Chirilă dar și despre cum mărețul general Gabriel Oprea a înaintat în grad, înainte de termen, 21.000 de cadre, doar în 2014. Nimeni, în toată istoria omenirii, reală sau imaginară, nu a ridicat atât de mulți oameni în grad într-un an dar Oprea a reușit, pentru că, dacă tot e să fii golan, trebuie să fii până la capăt.

Toate episoadele din podcast se pot asculta aici sau pe iTunes.

Share links: | | Din aceeași serie au mai apărut: |

© 2019 Ovidiu Eftimie. All rights reserved.

Theme by Anders Norén.