Ovidiu Eftimie

Cartierul General

Menu Close

Idei greșite despre moldoveni

Zilele astea m-a sâcâit la cap un gospodar care spunea că nu e ok să fac mișto de orașul Pașcani și, în genere, despre vasluieni și moldoveni. Că ăia sunt oameni absolut deosebiți iar istoriile ăstea cu ei au apărut mai degrabă din ciuda antică a restului românilor față de ei. Că dacă tot vrei să-ți fie ciudă pe cineva, e bine, dă-i dracu pe nemți, spanioli sau englezi, pe moldoveni trebuie să-ți fie.

Chiar adineaori am găsit un om care a umplut un articol pe internet cu  vreo 7000 de semne, fără spații, în care, când nu-l pleznea peste bască pe Vasile Ernu (apropo, Vasile Ernu, dă-te jos din comunism!) propaga niște teorii de-astea fantasmagorice despre moldoveni. Cum ar fi:

Moldova a devenit ciuca miştourilor apropo de numărul de leneşi şi de beţivi, însă dacă aruncăm o privire în istorie, o să vedem că majoritatea moldovenilor sînt caracterizaţi drept oameni harnici şi muncitori. Şi, da, o să folosesc clişeul cu “răzăşii” lui Ştefan cel Mare. Dacă Ernu s-ar fi plimbat un pic prin satele din Moldova, mai ales prin judeţele din care lenea e atît de promovată (de exemplu, Vaslui) şi ar fi ascultat poveştile bătrînilor, ar fi aflat că părinţii şi bunicii leneşilor de azi îşi munceau cu spor pămînturile pînă să vină colectivizarea.

Două probleme ar fi aici. Primo, Vasile Ernu nu este atât de important cât să beneficieze de 7000 de semne pe internet. Nimic nu este atât de important. Sigur, dacă descoperi o nouă formă de penicilină în articolul despre Vasile, ok. Altfel, nu. Serios, nu trebuie să ne luăm atât de mult în serios.

Secundo: Dacă aruncăm o privire prin istorie, e taman invers. Pizdos termenul răzeș, dar el apare într-o operă de ficțiune. În ălea de neficțiune, gen Descriptio Moldaviae, scrisă de băiatul ăla, de Cantemir Dimitrie, despre care am învățat la școală noi, corigenții. Ei bine, are și ăsta vreo 7000 de semne despre moldoveni în care spune că cu greu poate găsi ceva bun de spus de ei în afară de faptul că-s credincioși și ospitalieri. Să-i dăm ocazia omului care a trăit în istorie să spună ceva despre moldoveni:

De alta, nu numai că Moldovenii nu sunt iubitori de științi, ci mai la toți le sunt și urâte. Și așa nici numele științelor și ale meșteșugu­rilor frumoase nu le sunt lor cunoscute; și zic, că oamenii cei învățați își perd mințea și când voesc să laude învățătura cuiva zic că este nebun de știința cea multă și cel mai de ocară lucru este pentru că zic, că numai preoților se cuvine să, învețe, iar pentru mireni este destul să citească și să scrie și să-și iscălească numele și să știe cum își vor pune la isbod boii, caii, oile, stupii și altele de acestea; iar celealte toate sunt netrebuitoare.

A, și apropo de ospitalitate, există un neam de moldoveni care nici măcar ospitalieri nu sunt. Specificați clar, nu cu apropo-uri.

Numai singuri Vasluenii n’au lauda aceasta, că ei nu numai că își închid casele și cămările de către oaspeți și când zăresc pre vreunul că vine atuncea se tăinuesc, îmbracă haine sparte, și vin înapoi în chip de calici, și cer milostenie însuși dela cei străini.

Așa că, dacă mai întreabă cineva de ce facem glume proaste cu moldoveni, să nu uităm niciodată: Cantemir a început. Sigur, nu e ok să generalizezi, cum fac ăia care spun că sunt oameni de seamă care s-au născut în Moldova. Da, dar asta nu repară digul și nu anulează lenea unora de-acolo. Ca și cum aș spune că eu sunt foarte deștept și dibaci la condus avioane și mers în Cosmos, pentru că m-am născut în același cartier cu Dumitru Prunariu.

A, și în legătură cu formularea aia „Lenea a apărut odată cu eliminarea dreptului (sfînt, da?) la proprietate.”, tot din textul de care vorbeam. Asta e o discuție mult mai largă, dar zic s-o purtăm după ce recitim măcar lecturile din programa școlară. Sunt suficiente manualele de limba și literatura română și cele de istorie, așa subțirele și protocroniste cum sunt ele.

Share links: |

© 2019 Ovidiu Eftimie. All rights reserved.

Theme by Anders Norén.