Habar n-avem ce e România

Pentru că mă tot rodea o chestie, că nu știm exact ce sunt românii și cine sunt și ce e țara asta, deși circulă niște legende generale inventate de vreo 50 de ani despre ea, m-am dus să asist la o discuție pe tema asta susținută de Eugen Ciurtin (istoric al religiilor) și Vintilă Mihăilescu, cel care a coordonat cartea „De ce e România astfel”, ca un fel de răspuns la „De ce e România altfel” a lui Lucian Boia.

Și am aflat același lucru, că habar n-avem ce e România. De data asta de la oameni mai deștepți și cu facultate.

Să le luăm pe rând, pe mine mă distrază Boia, mai ales să-l aud vorbind, pare un pensionar de-ăla cu teorii conspiraționiste. Apoi, chestia cu „altfel” e tot o formă de protocronism, doar că tura asta n-am mai inventat stiloul, avionul cu reacție, limba latină și geometria ci răul, delăsarea și trasul pe cur. Dar tot suntem excepționali la ceva. V. Mihălilescu a explicat că atunci când a coordonat volumul său nu a vrut să zică de Boia că-i prost ci că ideile enunțate de el nu-s chiar cele mai bune și că nu e niciun război între ei așa cum, aparent, se crede în cercurile de intelectuali. Apoi a precizat că ideea cu „altfel” e proastă ci că, mai degrabă, suntem „astfel”. Doar că nu știm cine suntem.

Nu există studii sau cărți cu privire la țărani, parexamplu. Avem niște idei vagi, că sunt stoici, cântă la fluier și fac brânză și cereale, dar nu știm cum făceau sex, chestie importantă la oameni, cum e cu gradele de rudenie la sat (aparent nu există niciun studiu pe tema asta), nu știm religia lor și cum se raportau la ea, mecanismele de bază ale funcționării societății. Dar nici cu privire la urbani, nu avem o imagine clară despre ce sunt, de fapt, românii.

Nu că ar fi ceva ieșit din comun. Dar oamenii din spațiul ăsta geografic și cultural au niște particularități și obiceiuri pornite de la problemele cu care ne-am confruntat. De exemplu, o chestie pe care a observat-o aproape oricine a avut treabă cu statul, Statul Român este ostil cetățeanului. E vizibil acum, că e o gașcă de troglodiți care vrea să facă legi îndreptate împotriva oamenilor de rând, dar nu e o chestie nouă, e doar o erupție de puroi la un corp bolnav. Când te duci și-ți faci buletin, îți cere ăla niște bani. Buletinul e un act cerut de stat, cumva, care e plătit pentru asta, și tot îți mai cere un ciubuc. Aș zice că e o corelare între asta și faptul că orice român are o plăcere în a trage statul în piept, agresivitatea asta este justificată de ostilitatea evidentă. Așa că „românii sunt hoți” poate fi interpretat altfel, adică „românii se răzbună și ei cum pot”. Orice animal cu care te comporți urât constant începe să se comporte, la rândul lui, ciudat cu tine, ori e foarte agresiv, ori e sperios.

Dar n-avem de unde ști, asta e o teorie a mea, care nu-s om de știință. Singurele informații pe care le avem despre români sunt din bancuri. Aia e sursa principală, restul nu prea există. Avem informații din arhive despre ce spun alții despre noi, ok, câteva interpretări generice ale unor psihologi, cartea lui Rădulescu-Motru și studiul hazliu refăcut de profesorul clujean Daniel David despre psihologia poporului român și cam atât.

Acum, neștiind cine sunt ăștia pe aici, orice politică națională este, din start, aplicată greșit, aiurea sau general și nu funcționează, lucru vizibil pentru toată lumea. Studii despre cum sunt românii sunt făcute de Academia Română, care le ține într-un mediu închis și îmbâcsit (dacă le fac, cel mai evident caz e Institutul Iorgu Iordan care studiază și păzește o limbă română de prin jumătatea secolulu trecut) sau pe granturi de la diverse entități private, de la Banca Mondială la multinaționale și nu le poți face publice că ai semnat un contract de confidențialitate. Da, străinii știu mai bine cine suntem noi decât noi. Asta pentru momentele când se găsește câte un cocalar la costum prin Parlament să explice el cum e cu strănii. Păi ăia știu și ce chiloți murdari ai pe tine, când a coborât neamul tău din copac și când ați început să mâncați ciorbă cu lingura, nu cu mâna.

Și e interesant de știut că imediat face țara asta 100 de ani și habar n-avem ce e. Încă o tură de festivități închinate principalului mister pentru societatea noastră: ce-i România?


P.S. Mi se pare, în continuare, ciudată relația pe care o avem cu profesorii. Sunt, practic, singurii oameni din jurul nostru plătiți de societate să știe lucruri și să răspundă la întrebări. Serios, ăsta e jobul lor, să-ți spună chestii și să răspundă la întrebări. Am fost la discuția asta și era omul acolo, normal că am vrut să-l trag de limbă, restul comunicării cu el este unidirectoțional, el scrie niște chestii prin reviste (Dilema) sau cărți și noi rumegăm. Dar nu apuci să-l întrebi cum a ajuns la concluzia aia, de ce, ce mai e nou, e vreo soluție la problema particulară discutată, s-au mai confruntat alții cu ea, de-astea. Am fost singurul care l-a întrebat pe om câteva chestii într-o întâlnire cu vreo 20 de persoane.

Salut, cea de-a doua carte a mea, Bacalaureat, a apărut deja prin librării. O găsești online la Emag, Nemira, Cărturești sau Libris.

3 thoughts on “Habar n-avem ce e România

  1. krossfire

    In primul rand, observ un P.S maricel. Stii ce se spune despre oamenii cu P.S-ul mare…

    Altfel, apropo de interactiunea cu prof. Vintila Mihailescu: cu un deceniu in urma aveam o problema similara la evenimentele pe care cativa profesori se chinuiau prin anul I si II sa le tina la facultate. Invitau oamenii astia jurnalisti (unii destul de bizari, gen Andrei Gheorghe, altii cu tehnica buna, gen Paul Radu), publicitari (de la Naumovici la planneri care erau pe val atunci) si eram intotdeauna doi oameni care puneau intrebari. Nimic, bai nene, desi oamenii aia erau in general destul de aroganti (nu toti) si rar ii prindeai cu garda jos. Iti vorbeau aia despre vreun proiect pe zeci de mii de euro, despre investigatii si alte lucruri si din 60 de oameni nu zicea unul: dar cum ai facut aia?

    Incapacitatea si frica de a pune intrebari e fix rezultatul educatiei comuniste si post-comuniste. Profesorii carora nu li se pun intrebari sunt si vor fi mereu in siguranta.

    Reply
  2. omulbun

    Chestia asta cu întrebatul la profesori sau la din astia perceputi ca autoritate e si în China. Si acolo comunicarea asta între ala care stie si poate sa explice si alalalt care tre sa afle e unidirectionala. O fi de la chestii asociate cu perioada comunista? Cum era înainte de al doilea razboi prin aule, stie careva?

    Reply
  3. K.

    Sexul la țărani apare în cartea ‘Niște țărani’, scrisă de un moș când era tânăr.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *