Ovidiu Eftimie

Cartierul General

Menu Close

Grătarul – proceduri și etichetă

Secretul unui grătar reușit sunt sfaturile. Practic, acestea intră în compoziție: 50% carne de la Metro, 50% sfaturi de la oamenii din jurul grătarului. Un grătar nu poate fi făcut de un singur om, el trebuie făcut de doi inși din specia bărbat. Ăștia trebuie să stea în jurul lui și să comenteze despre cât de prinsă e carnea și să se sfătuiască unul pe altul când s-o întoarcă.

Un român nu poate face grătar singur, se panichează. Dacă unul din cei doi masculi dispare de lângă grătar (poate are o treabă la baie) celălalt devine tensionat. Din când în când emite sunete prin care își cheamă perechea înapoi în fum: „Costeleeee, hai mă la grătar!” Prin lege, o dată cu buletinul, românul primește și licență de făcut grătar iar codul genetic, DNA-ul românesc, conține 50% doar informații despre cum să faci grătar. Restul sunt detalii despre cum să respiri sau să faci pipi din picioare.

Eticheta grătarului: În timpul prăjirii și efecturăii manevrelor de mâncare se va vorbi doar despre alte grătare la care ai participat. Povestitul grătarului este un condiment necesar, este ca un descântec străvechi. Trebuie să povestești despre grătar chiar și când nu ești la grătar, în absolut orice situație. De exemplu, mergi pe stradă, oprești un om care pare că nu se grăbește nicăieri, și-i povesteți: „Dom’le, am fost o dată la un grătar la Corbeanca, la un cumnat, nici nu pot să-ți povestesc ce mișto a fost”. La cafea, la muncă: „Și deci am fost la un grătar, excelent a ieșit, am mâncat dar ne-a și rămas”.

Rolul femeii în preajma grătarului: În primul rând femeia nu trebuie să atingă grătarul că îl spurcă. Are voie să se uite, dar să nu pună mâna. Femeia are voie să cotcodăcească fericită în preajma grătarului („ce bine arată carnea” este o expresie acceptată) și să aducă castroanele. Când toată carnea e prăjită, femeia are un rol extrem de important: ea trebuie să oprească toată operațiunea cu cuvinte „Stați că nu am terminat de pus masa, să aduc niște farfurii, să mâncăm ca oamenii”. Ea trebuie să tragă de timp până se face carnea rece.

În raza de acțiune a grătarului, chiar dacă nu ai nici o treabă cu el, trebuie să arunci din când în când un sfat sau o întrebare inutilă. Exemple: „Bă, puneți niște apă să nu se ardă micii ăia” sau „Să mai aduc niște carne?”. E util, deasemenea, ca atunci când s-au încheiat toate operațiunile, să arunci întrebarea: „Păi mai avem niște carne, nu o prăjim acum?”. Cum spuneam și mai sus, important e să fie carnea rece când o mănânci.

Degustarea: Chiar dacă are gust de chiștoace de țigară, singurele expresii acceptate la degustarea de produse făcute la grătar sunt cele pozitive: „Excelent, foarte bun a ieșit”. Ai voie să pomenești alte grătare mai reușite, cu condiția ca nimeni din cei prezenți să nu fi participat la ele. Atenție, acele grătare au fost bune, ok, dar nu chiar așa de bune.

Resturile: Carnea rămasă se pune în castroane de plastic și se depozitează în frigider. Se mănâncă singur, seara, când partenera de viață doarme deja, sau noaptea, când porcul ăla bețiv doarme și tu ești la dietă.

Share links: |

© 2019 Ovidiu Eftimie. All rights reserved.

Theme by Anders Norén.