Câteva mii de ani de la Facerea Lumii: Geneza explicată ateilor

Nu-i așa că știm că Pâmântul e vechi de jdemiliarde de ani și că oamenii sunt vechi de sute de mii de ani? Și-atunci cum poți să spună medievalii și înapoiații ăia că lumea are doar câteva mii de ani? Pentru că nu spun asta. Ei vorbesc despre „Facerea Lumii”, nu despre crearea efectivă a pământului și a primei maimuțe un pic mai inteligentă decât altele, care a ajuns în cele din urmă homo deșteptus cu abonament de 30 de lei la internet.

Ei vorbesc despre prima dată când ne-am dat seama cine suntem și ce suntem și am început să gândim cu adevărat. Vorbesc despre raționament și nașterea omului modern, ăsta care suntem acum, că nu e mare diferență între unul de-acum și unu’ de-acu’ 8000 de ani. Ăsta de azi știe mai multe filme, a citit mai mult Harrari dar nu e cu prea mult mai deștept decât ăla care făcea Gobekli Tepe, deși i se pare că este. Ca dovadă încă mai sunt oameni care citesc Biblia literal, și ce e grav că majoritatea nu sunt ăia religioși, ci ateii, care nici măcar nu știu că aia nu se mai interpretează așa de secole bune.

De-aia zic, hai să povestesc eu, să explic eu măcar Geneza, că sunt cel mai potrivit pentru așa ceva: n-am educație religioasă, nu m-am spovedit niciodată, sunt un blasfemiator de prima mână și la un moment dat am scris cu Iisus putea face 40 de flotări într-o singură mână sau cum Dumnezeu mulțumește savanților de la CERN că i-au găsit particula.

Cred că cea mai importantă chestie din toată povestea asta e din Noul Testament, Evanghelia după Ioan. Celelalte trei sunt interesante, dar spun cam același lucru, asta e aia faină. Și asta începe cu „La început a fost Cuvântul, și Cuvântul era la Dumnezeu și Cuvântul Dumnezeu era”.

Și de-aici ne întoarcem acum 10.000 de ani sau cât or fi, când începe Geneza. Să presupunem că ești un cimpanzeu evoluat, pe steroizi, deja știi să faci unelte, mici adăposturi, să pui capcane, ai animale pe lângă tine care te ajută la treabă. Pare o chestie tare, dar nu e, sunt suficiente animale care pot face treaba asta. Trăiești mai mult pe instinct și niște bănuieli, dar cam câștigi la jocul vieții. Ai timp de stat degeaba și cujetat. Și-atunci auzi o Voce: „Bă, ce faci?”.

Și te uiți în jur și nu e nimeni, vocea aia vine de undeva din interior. Orice om aude vocea aia, chiar și acum. Nu știi cine e, dar e cineva în capul tău care vorbește cu tine din când în când. Îți spune lucruri, și știi că nu ești tu, că dacă ai fi tu nu te-ar enerva tot timpul, nu-i așa. Rar îți zice vocea aia chestii plăcute „ce boss, ești campionule, ține-o tot așa, bagă mare”. Nu, vocea aia îți spune „băi, fii atent la ce e în jur”.

Acu 10.000 de ani vocea i-a spus cimpanzeului ăsta „băi, ia uită-te un pic, ai văzut? E zi și noapte. Chestii diferite. Asta pe care stai tu e pământ, deasupra e cer. Încolo? Aia udă e apă, ai grijă pe lângă ea. Asta pe-aici e verdeață, pomii cresc din semințele astea, vezi, unele animale zboară, altele sunt prin ape, unele sunt târâtoare, altele sunt sălbatice, diferite față de alea pe care le ai pe lângă tine”. I se nășteau cuvinte în minte și nu erau ale lui, că niciun om căruia i-a venit brusc o idee nu crede că-i aparține. Mai ales dacă e o idee bună, ești chiar uimit că ți-a venit așa ceva cum, de unde, când?

Și cimpanzeul ăla pe steroizi s-a dus să spună și altora ce-a descoperit, ce i-a zis Vocea, și știi cât de greu e să spui cuiva că ai descoperit ceva de capul tău? Lumea nu are încredere în tine. Așa că a băgat-o pe aia cu „mi-a zis unu că astea se numesc așa și că e bine”. „Cine-i ăla?”. „Dumnezeu. E tare șmecher, el a creat toate astea”. „Putem să-l vedem și noi?”. „Nu, dar poți să-l auzi dacă asculți cu atenție. Că vorbește cu tine. Stai un pic locului, nu te gândi la ce ai de făcut azi, mâine, poimâine, e mațul plin, e totul în regulă? Stai un pic și ascultă, auzi cum spune tot felul de chestii”. „Da, boss, într-adevăr, pământul este tare și apa este udă. Da, copacii se înmulțesc prin sâmburii ăștia!”.

Acum pare simplu, că ți le spune alt om, dar primul om care a descoperit fazele astea trebuie să fi fost teribil de uimit că i-a venit ideea asta în cap. N-ai un motiv să te uiți la semințe dacă nu vrei să le mănânci, animalele nu prea însămânțează intenționat. Trebuie să stai și să observi, cine a stat un an de zile să urmărească un boț de pământ să vadă dacă iese un copac de-acolo? A existat undeva o întrebare, o voce, ceva „băi, vezi că boabele alea inutile au un sens, pricepi. Nu degeaba cad și umblă pe-aici, totul are o logică, băăăă, ești atent la ce-ți zic?”.

Și-n capitolul doi Geneză, care de fapt e numită „Facerea” în versiunea Anania a Bibliei, aia din care citez eu, încep lucrurile controversate. Anania e un tip care a făcut ceva pușcărie pentru credință și care ar fi putut să fie patriarh, dar n-a fost să fie. Poate și pentru că era mai pasionat de partea de studiu, el a tradus Vechiul Testament din Septuaginta, care ar fi cel mai apropiat text de cel original. Daniel e mai pe biznis, e mai bun pentru ce e el acum.

Puțini o citesc cu atenție, dar acolo scrie destul de precis că atunci când a făcut Pământul nu era nimic pe el, doar ieșeau aburi din el. Pare o descriere destul de precisă a perioadei când a apărut, efectiv, viața pe planetă.

…pe pământ încă nu era nici un copăcel, și nici o buruiană încă nu odrăslise, pentru că Domnul Dumnezeu nu trimisese încă ploaie pe pământ ci numai abur ieșea din pământ și umezea toată fața pământului.

Că avem acea memorie ancestrală, de la ameobele din care am ieșit, sau o aveam pe vremea aia, acum nu mai ținem minte nici unde am pus lista de cumpărături. Dar dacă vrei să testezi memoria ancestrală, du niște copii mici, 4-5 ani, lângă un pârâu și o să vezi cum fără să le explici nimic se apucă să facă un dig ca să prindă pești, că așa făceam probabil acu 200.000 de ani.

Și din țărână a fost făcut primul om și Dumnezeu i-a dat suflet, spre deosebire de uakari, care n-a avut șansa asta. Iar pe tipul ăsta îl chema Adam. Oamenii cu mult timp liber își vor pune întrebarea de ce Adam și nu Gigi, dar asta e o discuție la fel de inutilă ca aia cu Adam primul/singurul om de pe pământ. Când zici că Traian a cucerit Dacia nu presupui automat că s-a bătut de unul singur cu toți și i-a învins la Sarmisegetuza, se presupune automat că erau mai mulți, iar ăsta era cumva șeful lor. La fel și cu Mihai Viteazu care a făcut prima Unire a principatelor. N-a fost singur, el era șeful, dar a colaborat cu o grămadă de persoane în treaba asta. Mai ales că, dacă citești cu atenție, nu scrie nicăieri că Adam era singurul om de pe pământ.

Dar i-a zis unui om, lui Adam, că poate să se bucure de toate fazele astea din Eden (care, apropo, a fost identificat geografic, cică era mișto acu mii de ani). Și motivul pentru care spune specific niște fluvii pe-acolo, cum ar fi Tigru e că e în zona aia unde s-au născut primele civilizații din lume. Primii oameni care auzeau „Vocea”, că civilizații s-au mai făcut. Și că știm povestea din perspectiva lor, că ea a dainuit, e posibil să existe ceva de genul ăsta și în Botswana, doar că n-a ajuns povestea la noi.

Și omul ăla primitiv, discutând așa în monologul lui interior cu cineva care nu era el dar este exact el, că așa facem toți, discutăm cu un Eu superior care este „după chipul și asemănarea noastră”. Și tot Ăla a zis că omul e singur și după ce a „numit” toate dobitoacele pământului a descoperit că tot singur era, că el e om și alea sunt animale. Și după ce a dormit, dimineața, Dumnezeu i-a zis: „Uite, femeie, din coasta ta”.

Iarăși, populexul abordează literal treaba asta, efectiv i-au rupt ăluia o coastă. Dar nu e așa, e simplu, cimpanzeul cu steroizi a descoperit lângă el, la nivelul coastei, că dacă observi diferența de înălțime între bărbați și femei aia e, femeie. Și pentru omul ăla mai primitiv decât cel de azi, cu mai puțin concepte, asta a fost diferența. Nu „are țâțe”, că de-alea avea și el, și nici „n-are pla”, că câteodată unii o au foarte mică și nu-ți dai seama. Dar era carne din carnea lui.

Și pe vreme aia oamenii umblau în pxla goală și nu le era rușine, pentru că nu aveau conceptul ăsta încă. Și femeia a mâncat din fructul nașpa și i-a dat și lui Adam și și ăsta a făcut gestul și aici e o întreagă discuție.

Care e foarte simplă: oamenilor le e frică de șerpi de când au coborât din copaci, că nu puteai să-i vezi, erau ascunși în iarbă. Femeia, fiind o maimuță mai puțin capabilă de vânătoare, nu se deplasa atât de mult la omorât chestii. Plus că, știm asta, de la glumele cu șofat la umblat aiurea prin casă, că femeia nu are vedere periferică, nu prea vede pericolele. Chestie de evoluție și dimorfism sexual, pentru că facem copii cu capul prea mare, cresc greu, copilărie lungă, femeia trebuie să stea mai mult cu ei să aibă grijă de ei. Și câteodată maimuțoiul principal nu venea la timp cu hrana, așa că mai culegea și ea ce găsea prin jur. Când i-a zis cimpanzeului de șarpe, nu i-a zis neapărat „Șarpele m-a pus” ci cumva „din cauza șerpilor care mișună pe-aici am ajuns să halesc din copacul ăsta”. Deci da, șarpele e un pic de vină, femeia e și ea un pic de vină și evoluția e cea mai de vină dintre toate.

Da fructul ăla era bun. Nu știm ce era, lumea presupune că era „droguri”. Toate drogurile bune au efectul ăsta de trezire a conștiinței, toate au efectul secundar al depresiei, după ce trece high-ul lucrurile devin mai negre. Începi să vezi răul, știi ce zic? Și poți să-l compari cu binele, și-uite-așa descoperi ce e bine și ce e rău.

Lumea crede că e vorba de ciuperci psihidelice sau de marijuană, dar am impresia că explicația e și mai simplă. Era fruct, da? Prune fermentate, sau cum le numim azi, țuică. E unul din primele fructe domesticite de oameni.

Și s-au îmbătat muci Adam și Eva în ziua aia și știi cum e cu mahmureala, da? A doua zi dimineață iar vine Vocea și-ți zice „nu mai beau în viața mea”. Dar vin și alte idei. Iar ideile alea, depresia post-alcoolică, a dat toate chestiile scrise în Facere. Toate pot fi explicare de o mahmureală nasoală.

Uite ce urâți suntem, hai să punem niște țoale pe noi, bleah. Începi să urăști pe ăia din jur „Dușmănie voi pune între tine și femeie”. El va zice tot timpul de femei că-s proaste, fii atent aici: „Acela îți va ținti ție capul”. Iar ea te va lovi tot timpul în punctul vulnerabil: „iar tu îi vei ținti Lui călcâiul“. Că ăla era punctul unde te mușca șarpele când erai în treabă și că dacă ai belea la călcâi ești dus, fratele meu, nu mai poți vâna, munci, construit temple, ce vrei tu. Călcâiul a fost multă vreme problemă mare. Aici e folosit ca metaforă, orice om care s-a certat cu o femeie știe că aia poate să-ți înfigă un cuțit exact unde te doare cel mai tare.

Și dup-aia i-a spus femeii că o să conștientizeze cât de nasol e să nască copii și cât de atrasă va fi de bărbat și cum va simți că este supusa lui. „Îți voi spori, înmulțindu-le, durerile și geamătul; în dureri vei naște copii; atrasă vei fi către bărbatul tău și el te va stăpâni”. Gen, ce suferă feministele acum, 10.000 de ani mai târziu, când redescoperă Vocea. Că sunt atrase de bărbați, și-i urăsc și se urăsc pentru asta, că le e frică să facă copii de durere, că gemetele lor vor fi tot mai multe și că tot sunt atrase de nenorociții ăia și asta înseamnă că ăla are stăpânire pe ea.

Iar bărbatului i-a spus Dumnezeu „Pentru că ai ascultat de vorba femeii tale și ai mâncat din pomul din care ți-am poruncit: Să nu mănânci!, blestemat va fi pământul din pricina ta. În dureri te vei hrăni din el în toate zilele vieții tale! Spini și pălămidă îți va rodi, și tu cu iarba câmpului te vei hrăni. Întru sudoarea feței tale îți vei mânca pâinea, până te vei întoarce în pământul din care ești luat”.

Și orice bărbat simte și-acum că munca lui e mai mult rahat decât bine, că e grea și că trebuie să mănânce cereale și legume pentru „fibre” sau mai știu ce alte rahaturi.

Și toate astea le-au descoperit oamenii atunci când au înțeles diferența între bine și rău. Cam pe-atunci a început agricultura reală, cam pe-atunci a înțeles omul că va munci de se va căca pe el scoțând mâncare din pământ. Drama a fost atât de puternică încât în 10.000 de ani Yuval Harari nu și-a revenit nici acum, încă delirează despre cum de fapt grâul ne-a domesticit, că el e peste tot.

Și i-a dat afară de-acolo și a pus la poarta Edenul heruvimi, care sunt niște chestii foarte mișto, în principiu au multe aripi, față de vițel, leu, om ideal și vultur adică mai tot ce am lăsat în urmă ca să deveni oamenii de acum. E complicată treaba, dar în principiu nu poți să te întorci acolo că trebuie să arăți ca toți ăștia, să devii din nou animal.

E interesant de discutat și partea în care Adam, ascuns după copaci, dă vina pe Eva. Aia e prima minciună din istorie, prima „existî o explicație”, și ce e fain în toată treaba asta e că în teorie poți să spui ce vrei, doar că în realitate, nu funcționează. Acel „Dumnezeu” explică destul de clar că nu te poți ascunde, că știe că te-ai ascuns și nu acceptă scuza cu „aia e de vină”. Poți să minți oamenii, dar nu te poți minți pe tine, nu?

Și povestea nu se termină aici, abia a început.

Oamenii au doi fii arhetipali. Am stabilit că Adam nu e unul singur, da? Ok, deci din ăștia doi fii generici, care sunt ideea de fiu, simbolul de fiu, nu doi oameni exacți și fizici, avem unul care se ocupă cu roadele pământului, altul cu animalele. Când e să ofere „ofrandă lui Dumnezeu”, descoperă că „Dumnezeu” apreciază mai mult grătarul decât salata. Bun, treaba asta au descoperit-o și oamenii de știință, aparent mâncatul de carne a ajutat la dezvoltarea creierului uman. Până la nivelul în care avem discuții de-astea, cu voci din capul nostru.

Treaba asta cu mâncatul de vegetale și pierderea conexiunii cu Dumnezeu l-a mâhnit pe Cain. Dumnezeu i-a spus foarte clar că nu are de ce să fie supărat; „Dacă tu faci bine, nu vei fi oare bine primit? Dar de nu faci bine, păcatul stă pitit la ușă: pe tine te poftește, dar tu cată săi fii stăpân!”. Gen, i-a recomandat ca măcar dacă e vegan să nu aibă gânduri nasoale.

Dar știm cu toții cum sunt veganii, foarte furioși pe lume. N-ai întâlnit un vegan care să nu fie măcar un pic „înțepat” când vorbește cu tine. Cain însă a dus asta la extrem și l-a omorât pe cel cu carnea. După care descoperă ceva foarte interesant, primul om care-și dă seama de asta: că e nasol să omori pe cineva. Cu excepția psihopaților, orice om care a omorât alt om știe cât de greu apasă asta pe el. Sunt soldați care au omorât alți soldați în război, cu toate justificările posibile, și tot o simt greu. E o povară extrem de grea, și Cain este primul care o conștientizează: „Pedeapsa mea e mai mare decât aș putea eu să duc”.

Mai fain, descoperirea asta, că poți omorî un om e cu dublu sens. Asta înseamnă că și tu poți fi omorât de alți oameni, nu-i așa? Când ai făcut gestul ai simțit, ai observat cât este de ușor. Ce zici, altuia nu i-ar fi la fel de ușor? „Rătăcitor voi fi eu și fugar pe pământ, și va fi că oricine mă va întâlni, mă va ucide”. Și mult mai fain e și că dacă ai impresia că vei câștiga prin uciderea lui Cain, nope, o să fie și mai nasol, că Dumnzeu promite că ăia o vor resimți de 7 ori mai nasol.

Și timpul a trecut, iar oamenii au devenit tot mai puternici și mai deștepți. A, și răi. Nu se spune exact ce înseamnă răi, dar din ce mi-am dat seama, au uitat să asculte vocea aia din cap care le spunea să fie un pic atenți. Printre toți ăia există un tip, Noe, care nu e chiar surd. Aude, vede, observă că lucrurile nu merg în direcția bună și îi apare ideea de a construi un vapor, că s-ar putea să vină un potop.

Proștii, oamenii răi, sunt ăia care au impresia că ei controlează toată treaba. Una din cele mai vechi idei din creștinism e aia cu „inteligența începe cu frica de Dumnezeu”. Dumnzeu aici e improbabilul, ceva mult mai puternic decât tine și toată știința ta, mult mai puternic decât planurile tale de rahat, imprevizibilul. Și e bine să știi că există așa ceva și, dacă poți, să te pregătești un pic. Noe pare genul de om care s-a prins că s-ar putea să vină ceva nasol, poate știa și cum e vremea, poate a observat ridicarea apelor an de an, n-ai cum să știi, cert e că i s-a născut ideea asta în cap. La un moment dat „Vocea” i-a zis „băi, apucă-te de treabă, fă un vapor, ceva, că vine o treabă nasoală peste noi”.

Potopul ăla a fost o chestie cât de cât documentată, arheologii și istoricii au găsit suficiente dovezi despre o inundație masivă, mai ales în zona asta în care se întâmplă acțiunea naraținii noastre. Sumerienii au numeroase povești pe subiect. Dar și alte popoare au același mit și e important de reținut că faza cu potopul nu trebuie neapărat să se potrivească cronologic ci să explice cam ce ar trebui să faci ca să te pregătești pentru așa ceva.

Inclusiv partea cu luatul de animale, e mișto că lumea crede că a luat elefanți și girafe, dar Biblia nu spune așa ceva, spune să ia dobitoace. Cel mai probabil se referă la animalele care îi foloseau lui. De la găini la porumbei, de la cămile la vaci, inclusiv poate niște șerpi de casă, acei șerpi inofensivi pentru om care stau pe sub case și mai te scapă de șoareci. Da, pentru că era o vreme când oamenii aveau și un fel de șerpi domestici, „șarpele casei drag” ăla din melodia lui Phoenix, inclusiv rumânii aveau așa ceva. Și dacă ai neamuri pe la țară mai antice, o să-ți spună să nu omori șarpele casei ci să-l lași, că are și el rostul lui.

Și e posibil ca în India, Noe al lor să fi luat elefanți, dacă cu ei își făcea treaba, pentru că potopul s-a întâmplat multora. Importantă e morala poveștii, cum să te aperi de el, cum să auzi „glasul Domnului” când îți spune că s-ar putea întâmpla.

Iar potopul a lichidat toți oamenii de pe pământ, și toate animalele și tot, sau cel puțin din pământul pe care-l știa Noe. Că a stat pe vapor cam 150 de zile, dar, aparent, în unele zone n-a fost așa nasol, că de-aia i-a adus porumbelul ramură de măslin în cioc. Și partea mișto e legământul pe care-l face „Dumnezeu” cu Noe, spune că nu va mai face faze de-astea cu el și urmașii lui. Cu el și dobitoacele lui, nu cu toată lumea. Practic Dumnzeu îi zice că dacă e treaz și atent, nu va mai păți probleme de-astea, nu garantează că nu dă inundații în Moldova.

și cu toate ființele vii care sunt cu voi: cu păsările, cu dobitoacele și cu toate fiarele pământului care sunt cu voi, cu toate câte au ieșit din corabie; cu voi închei acest legământ: nici un trup nu va mai pieri de apele potopului și nici un potop nu va mai fi să pustiască pământul.

Când țăranii oropsiți își descoperă casa luată de viitură și anunță „ne-a bătut Dumnezeu” au dreptate. Mai ales că au auzit de-atâtea ori vocea aia în cap „băi, vezi că nu e bine ce faci, nu tăia pădurea, curăță șanțul, fă dig acolo, ai grijă de treabă” și s-au prefăcut că nu aud. Și știu, cum spuneam la început, că faza cu „X e de vină” funcționează doar pentru alții, Ăla, oricine ar fi el, nu crede scuzele.

Curcubeul e cea mai bună dovadă că ți-ai făcut treaba. Apare în zonele cu apă, iar dacă apuci să-l vezi și să-l admiri înseamnă că ai făcut în așa fel încât apa căzută în ultimele zile să nu te afecteze prea mult. Diguri, canale etc. E dovada legământului între Noe, omul arhetipal care a înțeles că trebuie să fie atent la apă și „Dumnzeu”, vocea din capul nostru care ne spune să facem treaba asta.

Povestea Babilonului e iar foarte instructivă. Arată că atunci când oamenii se apucă să facă o treabă fiecare crede că e mai deștept. În povestea Babilonului nu e un lider, de-aia ăia vorbesc fiecare altă limbă la un moment dat, că fiecare ascultă de Dumnezeul lui. E ca la ședința de corporație când nu ai un șef capabil. Fiecare prost are o părere, fiecare este prost pentru ceilalți și ajungi la un moment dat să nu te înțelegi, nu construiești nimic. Babilonul este o poveste despre inutilitatea ședințelor, și e veche de doar câteva milenii. Este motivul pentru care toată industria de IT nu face nimic (că e blocată în ședințe de tip SCRUM, idee lansată de un bolnav mintal real, un om suferind de mitomanie și granomanie) în timp ce se închină la lideri autocrați.

Și-apoi este povestea lui Avram, primul om care a emigrat în mod conștient. Cu toată familia. Efectiv lui i-a vorbit „Domnul” și i-a spus „cară-te, că locul tău nu e aici, ci în altă parte”. Și ăla a plecat cu toată averea, ca emigranții meseriași, și s-a dus în alte zone.

În alte zone n-a fost nici bine, nici rău, dar la un moment dat cineva a presupus că e ok să-l răpească pe frate-su (Lot, celebru, ai auzit de el) și să-l facă sclav. Și Avram s-a dus cu omorul pe ăia și le-a dat omor. După care, le-a explicat că nu vrea nimic de la ei, nu averi și alte chestii „nici o ață sau o curea de încălțăminte nu voi lua din toate câte sunt ale tale, ca să nu zici: Eu l-am îmbogățit pe Avram!”. Căci în urmă cu jdemii de ani știau oamenii că nu e ok să jefuiești pe cel ce te-a nedreptățit.

Asta s-a gândit Avram, care asculta Vocea lui Dumnezeu. Era un tip care făcea asta, după cum vom afla în continuare.

Parexamplu Avram dorea un copil, nevastă-sa aparent nu. Așa că „Dumnzeu” i-a zis să facă un copil cu o slujnică, să vadă ce înseamnă faza asta. Nevasta lui Avram a făcut o criză de gelozie cruntă, a descoperit că nu mai e la fel de importantă în casă precum mama copilului lui Avram. Mișto, nu, cum a dat-o cu mantă. Tot „Dumnezeu” i-a zis să se spele un pic la pxla, sau să facă măcar un ritual de igienă acolo, și-uite-așa a apărut circumcizia, că s-a prins cumva, la un moment dat, un om, că trebuie să fie curată treaba dacă vrei să ai mai multe șanse la copii, știi ce zic?

A, și Sara, nevasta lui Avram, încă mai avea o scuză, că e prea bătrână să facă copii, iar „vocea” i-a spus destul de clar că n-are de unde să știe. Au făcut până la urmă, pe Isaac, și aici e o altă poveste interesantă despre creșterea copiilor, revin mai încolo.

Acuma, oamenii care-l răpiseră pe frac-su lui Avram erau din Sodoma, localitate plină de oameni răi. Avram, devenit Avraam, era într-o continuă discuție socratică cu „Dumnezeu” și una din discuțiile astea era legată dacă nu cumva să-i extermine pe ăia că-s cam bulangii. Partea cu bulangeala a apărut mult mai târziu în interpretarea creștină, ce e important de știut e că ăia erau super-nașpa ca oameni. Povestea pe care narațiunea oficială o spune e că ăia au fost distruși că se cam pocneau în funduleț. Eu cred că treaba era mult mai largă, și-anume că ăia au fost distruși și puși pe viol.

Cum e contextul: doi „îngeri” îl vizitează pe frac-su lui Avram în Sodoma. Populimea înconjoară casa și cer să-i scoată pe frumoșii ăia afară la un pic de poc în fund. Lot refuză, au loc magii etc. Ce poate fi observat din faza asta este lipsa de ospitalitate, nu violezi în caca doi oameni care vin la tine-n sat, doar că e ceva proaspăt. Lot trăia de ani buni în acea cetate în care se practica sexu-n kr, n-avea probleme cu treaba asta că fiecare e liber să facă ce vrea. Dar e neplăcut să vină cineva la tine-n vizită și să iasă vecinii cu scandal „nene, ce faci, au venit niște musafiri la tine, nu ni-i dai și nouă un pic să-i tragem o tură prin maț?”. Orice homosexual o să-ți spună că îi place să descopere locuri noi, fancy, de vizitat, dar nu neapărat să fie violat în ele.

„Dumnezeu” îi spune lui Lot „cară-te” că lucrurile vor evolua tot mai nasol, dacă nivelul de ospitalitate din orașul ăsta a scăzut atât de jos. E o metaforă foarte bună pentru cetățile în care violul a devenit o chestie obișnuită, oamenii care-l ascultă pe Dumnezeu se cară. Cum e cazul Californiei, unde violul este regulă în industria de film și este compensat prin violul fiscal și administrativ aplicat la adresa bogaților, de-aia se cară toată lumea de-acolo. Un caz aproape identic a avut loc într-o localitate din zonă. Bogătașul Elon Musk a vrut să-și redeschidă fabrica din localitate Freemont în timp de pandemie, să facă mașini electrice și PR. Conciliul local a refuzat cererea, iar o doamnă din acel cociliu chiar a strigat public „Fuck Elon Musk”. La care bogătașul a răspuns cu „Am primit mesajul” și s-a cărat din statul respectiv. Cu firmă, cu tot.

Când Lot a plecat, același „Dumnezeu” a dat niște mesaje de avertizare. Unul din ele e să nu te uiți înapoi, pe bune, nu te uita niciodată înapoi. Nevastă-sa a făcut gestul ăsta și s-a transformat într-o stană de sare. Ca toate cucoanele plecate din România că nu e bine, care se uită înapoi și-s stane de sare, plâng și dau la infinit filmulețe cu cât de frumoasă e țara. Sau toți ăia care au plecat și continuă să critice locul din care au plecat, sunt blocați.

Aici a fost și un moment în care fiicele lui Lot l-au îmbătat pe tata și dup-aia au făcut niște sex cu el. Populixii zic că e pentru că religia creștină promovează incestul și filmele alea cu „daddy porn”, dar dacă citești cu atenție, Biblia doar relatează momentul. Că a avut loc. „Dumnezeu” nu e implicat în treabă. Nici măcar nu zice nimeni că e bine sau rău, doar că au rezultat copii din treaba asta. Cred că e un fel de insultă străveche, aveau ăia ceva un meci cu cineva, că se zice că neamul lor există și azi, deci sună ca o treabă pe care ai zice-o cuiva „vezi că tac-tu a fost făcut de bunică-tu cu fi-sa la o beție”.

Între timp Avraam reușete să facă un fiu cu Sara, îi zic Isaac. Acum Avraam trebuie să fie un tată real, nu ca pentru ăla făcut cu sluga (pe care oricum o exmatriculează la sugestia nevestii). Și la un moment dat Dumnezeu îi zice să-l omoare pe ăla.

Aspectul ăsta e prea puțin discutat, ciudat, sau prea puțin discutat în mod serios. Ciudat. Pare nasol să zici că vrei să-ți omori copilul, și pare crud ca Dumnezeu să-ți ceară asta doar să-i arăți că-l iubești. Dar, sincer, și oamenii sinceri sunt rari, dacă ai un copil, la un moment dat îți trece această idee prin cap. Copiii sunt enervanți, sunt un fel de useriști mici pe care-i ai în casă. Țipă, se cred deștepți, nu ascultă, nu fac nimic calumea, nu vor să facă nimic calumea, au un fel de autonomie personală și nu prea reacționează la presiuni psihice. Decât dacă ești foarte woke atunci copilul tău e Mesia, practic. Și-atunci măcar o dată, măcar o dată subtil, aproape insesizabil, ți-a trecut prin cap gândul „Îi dau un pumn în cap ăstuia de-l omor aici”. Cine spune că nu a avut gândul ăsta ori minte, ori n-a fost suficient de atent. Oamenii slabi care sunt atenți la gândul ăsta or să se cace pe ei de frică și or să urle, uită-te în comentarii, acum că știi ce sunt, vinde-le o asigurare de viață sau ceva.

Păi, Avraam este primul om din istoria noastre mentală care a avut gândul ăsta. Povestea e prezentată metaforic, cu călătorie spre munți, cu povești cu copilul, dar în principiu cam asta e: omul simțea nevoia să facă un „eu te-am făcut, eu te omor”. Și chiar când să facă gestul i-a apărut gândul ăla cu „băi, nu poți fi atât de prost, n-ai cum, omoară orice altceva, uite un berbec aici, plm, revino-ți”.

Avraam a numit locul acela Iahvé-irè, adică „Domnul vede“ d, și de aceea i se zice astăzi: „În munte Domnul va fi văzut“ e.

Încă o readucere aminte că Ăla vede tot, indiferent dacă ești singur, că asta era, doar el cu victima lui.

Și dup-aia mai sunt câteva de povești, dar nu mai sunt atât de evidente, simple sau subtile. E aia cu Iosif care povestea fraților lui ce vise mișto a avut, despre cum el va fi șefu’ la toți, și ăia l-au vândut în sclavie. Dumnezeu dispare treptat din poveștile astea, fiind înlocuit cu omul, care om e tot mai idiot, se îndreaptă spre o nouă resetare. „Facerea lumii” se termină cu un fel de victorie a omului Iosif, care-și aduce mai tot neamul în Egipt, ca dup-aia să aflăm în sequel că au ajuns să fie sclavi.

Dar care e partea care ne interesa, de la ce am pornit. De la „Facerea lumii” și dacă Biblia are dreptate. Știi cum e, toată lumea pretinde că a citit Biblia, dar, de fapt, au citit doar acest prim capitol. Și nici măcar pe ăla cu atenție.