Ovidiu Eftimie

Cartierul General

Menu Close

Gâlceava norodului cu criticii de film

Aparent publicul de filme e tot mai enervat de criticii de filme care nu știu care film e bun și care nu. Pentru că, aparent, mai nou contează părerea criticilor de film în materie de filme.

Dumnezeul criticilor de film din lume este Roger Ebert. Omul are o rată de succes pe la 50%. E genul de om care a dat 3,5 din 4 la un film gen Revenge of the Sith, care-i o prostie cap-coadă, și 2 din 4 la The Usual Suspects. Nu e nimic greșit aici, pur și simplu unele filme îi plăceau, altele nu. Multă vreme, înainte să apară internetul, lumea nu prea băga în seamă criticii de film. Părerea lui Roger Ebert a fost irelevantă în privința capodoperei numită Academia de Poliție. Sigur, e un film prost dacă stai să te gândești, dar pe de altă parte, te duci și te distrezi la el, iar filmul a dăinuit peste veacuri atât de mult că a făcut zeci de sequeluri.

suicide-squad

Acum există o petiție pentru inchiderea site-ului Rotten Tomatoes din cauza review-urilor negative la Suicide Squad. Pentru că, între timp, lumea a început să ia în serios criticii de film. Dar doar pe internet, în realitate nu au aproape nici o influență. Să nu creadă cineva că Batman v Superman n-a făcut miliarde de dolari că au scris câțiva pe RT că e filmul prost. Nu, n-a făcut că are niște găuri în film care nu te fac să zici: „băăă, trebuie neapărat să-l vezi”. Iar Captain America – Civil War are mai puține găuri. Simplu.

Dacă criticii aveau ceva influență, 10 Cloverfield Lane făcea un miliard de dolari la Box-Office. Na, e un film bun, 90%, bla bla. N-au mișcat nimic.

Până acu’ vreo 20 de ani nu se ducea nimeni la un film după ce citea ce-a scris criticul de film în ziar. Se ducea că-i spunea un vecin că e bun, interesant, merită văzut. Gândiți-vă așa, cel mai citit critic de film din România e Ștefan de la TNR, peste cele 2000 de site-uri și bloguri de film, 40 de hipsteri cu UNATC în cap și alții. Ăla e cel mai citit din România. Și eu nu sunt de acord cu jumătate din părerile lui despre filme. Asta nu înseamnă că vreau să-l suprim, pur și simplu avem păreri diferite. Nu cred că poate influența pe cineva să vadă un film și, repet, e cel mai citit critic de film din România. Nu poate să ne influențeze nici măcar pe noi, colegii lui. Și, cel mai mișto, nici noi pe el. I-am făcut odată o glumă, am vrut să-i modificăm nota la un film, a zis că preferă să nu apară cronica.

Oamenii merg la film, îl văd, și tot ce așteaptă de la criticul de film e să le dea dreptate. Problema e că ăla nu le va da dreptate, el scrie ce vede el. Și-atunci te enervezi pe el deși omul n-are nici o vină. E pur și simplu părerea lui. Să fii critic de film nu-ți dă nici o putere. E un om care asta face toată ziua, se uită la filme, la mai multe filme decât noi, și-și face niște păreri. Și asta e tot. Singurul lucru pe care-l poți afla de la un critic de film e că există și alte filme decât cele la care vezi trailere. Și, pe scurt, cam care e povestea din film.

Tot ce o să facă revolta asta din ultima vreme împotriva criticilor de film e să-i bage și mai mult în seamă. Știți cum a scris New York Times despre „Moartea Domnului Lăzărescu”? Că e un film excelent despre drama unui intelectual ungur interpretat de Ion Fiscuteanu. Și asta e New York Times, ziar serios, iar tipa care a scris este „Top Critic” pe Rotten Tomatoes. De ce ai băga în seamă pe cineva care merge atât de fumat la film că nici nu poate citi rezumatul de pe IMDB? Aici nu a fost nici o dramă pentru că, cu excepția câtorva cinefili cu figuri în cap, restul planetei știe că e un film prost, deci nu contează nici criticile nici laudele.

A, și în aceeași categorie intru și eu. Părerea mea despre un film este părerea mea despre un film. Sunt peste cronicarul de la NYTimes, că măcar știu ce se întâmplă în ele și am o vagă cultură cinematografică. Dar nu cred că pot convinge pe cineva să meargă sau nu la vreun film și nici nu cred că ar trebui eliminați ăia care au altă părere despre filmele pe care le-am văzut. Nu mă influențează nici în plus nici în minus părerea lor. E ca și cum ar încerca cineva să mă convingă că Firefly e bun. Nu e, am încercat, nu e pentru mine. Eu nu pot să-l conving pe Dorin, colegul de la Podcast să se uite la Deep Space Nine. Și vorbesc cu el săptămânal de aproape doi ani. Nici măcar cu mama nu vorbesc atât de des.

Share links: | | Din aceeași serie au mai apărut: |

© 2020 Ovidiu Eftimie. All rights reserved.

Theme by Anders Norén.