Ovidiu Eftimie

Cartierul General

Menu Close

Scopul familiei nu e procrearea

Scriu asta doar să-l contrazic pe maestrul Damian care spune că nu pot exista familii homosexuale pentru că:

1. Relațiile homosexuale au legătură exclusiv cu plăcerea
2. Esența familiei ar fi procreerea.

Bun, câteva chestii. Deși recunoaște că familia există ca o chestie mai largă, de exemplu religia semitică din care se trage creștinismul povestește în mod repetat de băieți cu mai multe soții și alte figuri similare, esența familiei nu este și n-a fost niciodată procreerea.

Esența familiei a fost protecția, apărarea față de pericole externe reale: tigri cu colți de sabie, elefanți cu colți de sabie, rațe cu colți de sabie. E un mecanism social. Oamenii, ca și maimuțele, au creat grupuri sociale pentru a-și apăra puii și femelele cât alăptează. Întrucât maimuțele nu au suficientă imaginație cât să inventeze un Iisus al maimuțelor, care să înmulțească bananele, să meargă pe cracă, să fie torturat, să dea sfaturi contradictorii și tot așa, maimuțele au rămas la esența familiei. Și lupii. Și nobilul uakari și mâțele și gudurmârla.

Procrearea se face în afara familiei, de obicei fără încuviințarea acesteia. România e chiar un caz spectaculos în domeniul ăsta, întrucât nu toate femeile sunt urâte și proaste ca Liana Stanciu, suntem campioni la mame minore. Asta se întâmplă pentru că familia nu-și îndeplinește rolul esențial, cel de protecție, ci se preocupă ce și cine se mai poponărește prin țara asta. Poți să-i vezi cât de puțin le pasă de rolul esențial al familiei, când a fost vorba de educația copiilor toată adunătura de farisei a cerut să facă educație morală popa la școală că ei sunt prea preocupați să se uite pe gaura cheii la vecinul designer de modă.

Ca să nu mai zic că familia nu este doar mama/tata/popa și bebe. Familia e o chestie mai complexă. După al doilea război mondial bunică-mea a rămas singură, fără părinți, doar cu două surori. Ea fiind cea mai mare a devenit lidera de grup. Era asta o familie? Era. Se gândeau doar la sex/procreere? Întrucât nu erau suficient de ortodoxe, nu, scopul lor principal era supraviețuirea (pentru cine nu știe, în 1946-47 a fost o foamete mișto în România). Între timp familia lor s-a lărgit prin căsătorie și apoi procreere. Dar știu sigur că bunică-mea s-a bombonit cu bunică-miu înainte să „facă o familie”. Că erau tineri, și el era frumos, ofițer și avea și motocicletă cu ataș și știa să danseze și știa și niște poezii.

Și, la final, și relațiile heterosexuale au legătură exclusiv cu plăcerea. Că nimeni nu dă la buci în silă și nici un om normal nu stă cu satana în casă dacă aia e constant neplăcută. Relațiile în care dipare plăcerea, căsniciile alea, rezistă câteodată doar de dragul protecției copilului până la majorat. N-a exista în istoria omenirii vreo „familie” care să reziste pe principiul „nu te suport, nu mă suporți, mai facem copii până moare unul dintre noi și slavă Domnului, am fost blagoslovită cu vagin mitralieră, pot să-i scot mai rapid decât poți tu să bagi ștromeleacul”.

PS. Ortodocși, relax, nu-i nimic periculos: Dumnezeul vostru a zis să iubești aproapele, dar nu trebuie să-i bagi limba în gât.

Share links: | | Nou! De la Mizil la Lună, epub sau pdf, gratis.

© 2019 Ovidiu Eftimie. All rights reserved.

Theme by Anders Norén.