Ovidiu Eftimie

Cartierul General

Menu Close

Exerciții de empatie

Istericale generale, emoții date la mexim, potențiometrul la 11 și am primit și eu azi vreo câteva mesaje. Unul dintre ele de la Alin Pandaru, interesat dacă eu sunt de acord cu un comentariu de la mine de pe blog care îl făcea cerșetor de atenție. Eu scrisesem de Adi Despot, că mi-a plăcut comportamentul lui în evenimentele de la Colectiv, cineva a atras atenția că Despot e ok spre deosebire de Pandaru cam cerșește atenție pe la toate televiziunile.

Acuma, din învățăturile gurului de internet Manaful, care spunea că înainte să spui ceva pe net gândește-te dacă i-ai spune asta omului în față, eu am rămas cu învățătura: ești pregătit emoțional să-ți spun asta în față? Am cunoscut manțogari care au clacat.

Alin Pandaru nu e printre ei. I-am comunicat în mesaj că sunt de acord cu ăla că cerșește atenție. Apare la Antena 3 să povestească de situația din colectiv. Pentru că el nu clachează, nu are moralitatea necesară.

captură foto: Vali Petcu

captură foto: Vali Petcu

Și știu că nu are moralitatea necesară. Omul care povestește acum drama lui de apropiat al victimelor din colectiv este cunoscut drept „căcatul cu steagul”. El apărea la toate concerte cu un steag imens, adică un băț de trei metri cu o pânză, să cerșească atenție. El a mieunat trist când nu a primit invitații la Robbie Williams deși se dădea super fan și a primit mai apoi. Căcatul cu steagul este un om care e acum preocupat de siguranța în concerte deși el apărea cu un băț de trei metri la evenimente și enerva pe toată lumea. Să nu mai vorbim de siguranță.

Știu că nu va fi afectat de ce spun acum, nu are moralitatea necesară. Aia e o chestie din familie, din casă, ți se transmite. El nu are empatia asta. El a apărut la Antena 3, gunoiul media care a pus umărul la societatea asta criminală, „deși nu mi-am dorit asta”, cum a spus pe Facebook. Apare peste tot să transmită „un mesaj” pe care îl știe toată lumea. Este steril din punct de vedere moral, nu are suflet, are doar inițiativă. Nu discernământ, aia e pentru pisici.

Eu înțeleg de ce el nu poate sesiza ce face: nu există ca om real. La fel cum Klaus Iohannis, de la care lumea așteaptă chestii, a lăsat demult umanitatea în urmă. Este doar un politruc, care a făcut o chestie ce am văzut-o și la Băsescu.

La începutul lui 2012 a murit jurnalista Maria Petrașcu, o persoană pe care am iubit-o în capul meu. A lucrat la ziarul la care eram redactor șef, am luat niște mui de la patroni pentru că făcea anchete cu revoluționarii brașoveni, i-am publicat un ditai serial cu manțogarii din domeniu, deși aveam presiuni de la diverși pulifrici pe tema asta care nu apreciau subiectul. Și se făceau frumos, nu direct, pe laterale, într-un mediu veninos. Nu contează, n-am fost eu niciun erou. Petrașcu a luptat mult pentru descoperirea adevărului de la revoluție, fără să fie sprijinită de mai nimeni, poate doar de câțiva prieteni și familie. Cu două săptămâni înainte fusese la o comemorare a eroilor revoluției, a fost bruscată de oamenii lui Dorin Lazăr Maior, tipul care a dat certificat de revoluționar oricui, inclusiv secretarei care avea 10 ani la revoluție, care acum se ascunde în Dubai de lege. În fine, niciun efect, nici o anchetă. Muie Maria. A murit, i-a dat Băsescu grad de cavaler, a fost îngropată cu omoruri militare. Dintre toți care au cunoscut-o, lichele în presa brașoveană, colegi, nimeni nu a zis că aia e o mizerie, gradul ei de cavaler. Am scris eu, că o cunoșteam, din cât o cunoșteam, că i-ar fi spus lui Băsescu să-și bage decorația în cur. Restul au tras pe mucles.

Tind să cred că și cei doi oameni decorați azi de Iohannis, Adrian Rugină și Claudiu Petre, ar fi spus același lucru despre decorația aia. Ei s-au dus și au murit acolo din inima mare peste instinctul primar, din sufletul imens care i-a făcut să salveze oameni. Nu pentru inutila decorație a unui stat care i-a omorât.

Roboții neumani gen Iohanis și Pandaru nu au așa ceva. Ei sunt identici spiritual unui instrument din casă, unui prăjitor de pâine pe care îl arunci când se strică sau nu mai ai nevoie de ei. Ei nu există. Ei funcționează.

Nu sunt afectat de serenitatea lui Iohannis la fel cum nu sunt afectat de cerșitul de atenție al defectului emoțional de Alin Pandaru. Îi înțeleg ce sunt, la fel cum îi înțeleg pe cei ce cred că a fost mâna domnului, răzbunarea Halloweenului sau pe infractorul profund Cristian Popescu Piedone. Nu am pretenții, cum să ai pretenții de legalitate de la un primar care și-a luat un amărât de carnet de șofer în fals? Ăla poate să te calce pe stradă cu mașina că nu știe să conducă, normal că poate să-ți dea foc într-un club, nu?

Ca exercițiu de empatie, trec peste „emoțiile” lui Pandaru despre evenimentele de la Colectiv așa cum trec peste emoțiile prăjitorului meu de pâine. La un moment dat vor ajunge la gunoi, ambele obiecte. Aș vrea ca toată lumea să poată să-și educe sentimentele, și să iubească umanitatea și sufletul celor care au murit încercând să salveze pe alții și să ignore inutilii care ocupă spațiul public cu borșul lor.

Nu l-am cunoscut pe Adrian Rugină și l-am cunoscut vag pe Claudiu Petre dar îi iubesc pentru oamenii care au fost până în ultima clipă.

Pandaru poate să-și ia bățul ăla cu steag și să și-l bage în cur, lângă lavaliera pentru emisiuni TV.

Share links: |

© 2019 Ovidiu Eftimie. All rights reserved.

Theme by Anders Norén.