Pașa stătea comod între pernele moi care-i absobeau pârțurile atât ca miros cât și fonic. Erau niște perne perne speciale, aduse din îndepărtatul Orient, unde lumea se respecta și se spăla de fiecare dată când se ruga la Allah. Se dedulcise la niște curmale și niște coaste de berbecuț, privea plictisit cum un slujitor îi ștergea mâinile. Cu un gest plictisit îl concedie pe slujitor și strigă după vizir.

– Aduceți ghiaurul!

Doi ieniceri intrară în încăpere cărând un gras bătut bine, plin de vânătăi, cu doar un ochi deschis. Din nas îi curgea sânge, la fel și dintr-o mână.

– Ce-i mizeria asta, se enervă brusc pașa, o să-mi păteze covorul. Cine l-a torturat?
– Abdul Kehmer, măria ta, adjunctul temicerului.
– Să-i dați 40 de bice pe spinare! Asta e bătaie de joc! Omul trebuie bătut cu grijă, elegant, să nu lase sânge, că nu suntem barbari. 40 de bice la spinarea goală, apoi să curețe locul, să vadă cum e să faci curat după un netrebnic.

Pașa se înfundă din nou în perne calmându-se brusc. Apoi, cu o voce moale, întrebă:

– Pentru ce e adus ghiarul acesta aici?
– Măria ta, acest ghiaur lucrează la Metrorex. Este cel care a avut ideea să facă semnele din stații. Acelea care spun pe la Unirii „ieșire Palatul Justiției”. Acelea care nu au sens și nici legătură cu realitatea. E cel care nu pune la ieșire „Hanul lui Manuc” ci altă prostie.

Pașa observă că se enervează iar. Simți cum o venă i se bate sub turban.

– De ce ai făcut asta ghiarure? Ce e Bucureștiul ăsta, sat? Toată lumea știe toate locurile. Gândacule, ai idee câți oameni care nu stau aici tranzitează zilnic Bucureștiul? Prostia ta trebuie omagiată. Voi sacrifica un covor pentru tine. Vizire, vreau să i se taie capul în fața mea, aici, lui și întregii lui familii. Vreau să văd sângele lui curgând în fața mea. Vreau să mă apuc de fumat doar ca să-i folosesc tigva ca scrumieră! Să stârpim asemenea creatură de pe fața pământului! Familia întâi, abia apoi tu, ca pe escrocul de Brâncoveanu, că n-ați învățat nimic!

– Îndurare Măria Ta, mă fac musulman dacă e nevoie!

Vocea pașei bubui ca un tun. Aproape că se sugrumă de furie.

– Îndrăznești ghiaure, să ceri să pângărești religia cea dreaptă și numele lui Allah cu scârnăvia ta interioară. Vor muri și toți cei care te cunosc!

Un călău solid se apucă să taie capete în fața pașei în timp ce acesta mânca alune iar sala aplauda furtunos. Veni rândul unei fete frumoase iar turcului îi sclipiră ochii.

– Tu, ce ești, cu ce te ocupi?
– Sunt secretara domnului, am făcut Jurnalism.
– Ăsteia nu-i tăiați capul, că e degeaba, trăiește și fără el. Dați-o la tigri, conchise sultanul.

Decapitările continuară apoi în ritmul normal. Iar pașalâcul l-a iubit și mai mult pe pașă și pe sultan, că a trimis un pașă așa înțelept la București.

muhammad-ali-pasa

Share links: | | Din aceeași serie au mai apărut: |