Ovidiu Eftimie

Cartierul General

Menu Close

Ernest incremental (161%) partea I

Îți mai aduci aminte de la ce a pornit totul? Cum de s-a ajuns în acest sanctuar subteran, decorat cu miile de tigve ale călugărilor care au ținut secretul vreme de sute de ani, încă de pe vremea ciumei lui Ipsilanti sau a ciumei lui Mihai Șuțu. Este un moment bun de reflecție, in timp ce ni se prezintă niște cadre cu Templul, în care se văd pe pereți diverse picturi din perioada de început a creștinismului, cu arhangheli, serafimi, demoni și pentagrame.

Totul a pornit de la acel blestemat de cuțit, furat de vlăstarul familiei Zaharia din Popești-Leordeni, care a fost vândut la Obor, recuperat de Ernest, furat din nou de la Ernest noaptea, de niște hoți care au pătruns prin efracție în locuința lui.

Episodul cinci ar putea aduce ceva lumină în toată această poveste încâlcită, important este să fii atent, așa cum i-a cerut și fratele Gabriel lui Ernest. Bineînțeles că marea întrebare este „de ce este important acest cuțit” și, pentru a răspunde la ea, fratele Gabriel propune să ne întoarcem în urmă cu aproape 2000 de ani, când Iisus Cristos însuși pășea pe pământ înconjurat de apostoli, prieteni, apropiați și rude. Evangheliile nu sunt foarte clare în privința biografiei acestui Iisus Cristos, avem o gaură de aproape 20 de ani între momentul în care a intrat în sinagogă să citească din papirusuri, pe la vreo 12 ani și momentul în care l-a botezat Ioan Botezătorul și s-a apucat de treabă, adică aproape de 32-33 de ani.

Asupra acestei perioade s-au făcut o mulțime de speculații, majoritatea tâmpite, de exemplu aia că Iisus și-ar fi văzut de viață, ar fi întemeiat o familie, ar fi avut copii, frați, cumnați și toate cele și, cumva, ăștia n-au fost menționați în cărți că nu ar fi importanți. „Ca și cum evangheliștii nu ar fi considerat relevant să ne spună nu doar ce-a făcut fiul lui Dumnezeu ci și nepotul sau nepoata lui Dumnezeu. Orice bunic își iubește nepoții, câteodată mai mult decât pe proprii copii, deci n-ar fi scăpat nemenționate aceste rude importante ale Mesiei”, explică fratele Gabriel unui Ernest din ce în ce mai concentrat.

Nu, telespectatorule, explicația, așa cum spune și fratele Gabriel, este mult mai simplă și perfect logică, dacă stai doar un minut să gândești treaba. La puțin timp după nașterea spectaculoasă a lui Iisus (la ceremonia de legare a buricului participând nu unul, ci trei magicieni), Irod, șeful statului, moare.

Aici a fost o pauză publicitară doar să ne țină cu sufletul la gură că toți suntem curioși, nu-i așa, să aflăm ce naiba s-a întâmplat după moartea lui Irod. Împărțirea reclamelor este după cum urmează: 40% despre balonare, 30% cu Bobonete, 30% cu Bromania.

Revenim în templu, unde fratele Gabriel este așezat într-un jilț care se potrivește esteticii generale, având capi de demoni în spătar, capete de scheleți în mânere și încrustații aurite. Acesta continuă lecția de istorie pe care n-am fi ascultat-o dacă ar fi fost vorba de Teleenciclopedia, dar acum, că ne e prezentată într-o emisiune de bârfă și amantlâcuri, repede suntem atenți!

„Până la nașterea domnului Cristos Iisus, teritoriul respectiv găzduia un fel de stat clientelar Romei. După moartea lui Irod, Israelul a devenit stat clientelar imperiului, aproape satelit. Romanii au asigurat administrarea teritoriului prin prefecți și o armată de 3000 de oameni. Tânărul Cristos a fost un copil zurbagiu și neastâmpărat, de-aia și atunci când a fost cu părinții în vizită la Ierusalim a dispărut trei zile și l-au găsit părinții în templu, punând întrebări și răspunzând altora. Gestul ăsta nu se făcea în epocă, iar vecinii și neamurile i-au sfătuit pe părinți să facă ceva cu copilul ăsta, să-l dea la un pension, internat, la muncă, ceva, că nu stă locului, are prea multă energie”.

Acum, să clarificăm pentru telespectatorii confuzați un pic. În urmă cu 2000 de ani nu existau pensioane, internate, multinaționale sau alte de-astea unde să-ți trimiți copilul să-i bage mințile în cap altcineva. Singura alternativă era armata. Dura cam 20 de ani, dar la final primeai pensie de la stat și un teren agricol.

„De-aceea lipsesc vreo 20 de ani din viața lui Iisus în Evanghelii”, a explicat fratele Gabriel unui Ernest care are ochii atât de bubucați că nu i se mai văd sprâncenele.
„Bine, ce legătură are această teologie cu emisiunea mea despre relații?”
„Pentru că, frate Ernest, cea mai importantă relație de dragoste o poți avea doar cu Iisus Cristos”

Apoi călugărul a continuat să depene povestea, că mai era doar un sfert de oră din emisiune și trebuia să se grăbească toată lumea. Pe scurt: în militărie Iisus a primit uniformă, coif și sabie de-aia mică, plus un pumnal. Acel pumnal era foarte util, l-a păstrat chiar și după ce a trecut în rezervă, mai tăia pâine cu el, mai desfăcea ulcioare de vin, faze de-astea.

După execuția lui, Iisus a revenit pentru o scurtă perioadă pe pământ, să le arate apostolilor că e ok și că el se duce în ceruri. Cum acolo n-avea nevoie de nimic, bunurile sale lumești au rămas la cei care i-au fost alături, să și le împartă cum vor ei. Unii au luat sandalele, alții giulgiu iar Apostolul Andrei este cel care a luat acest cuțit și l-a dus în teritoriul României de azi, unde l-a dăruit spre pază unui preot numit Duras. Acesta a dobândit imensă putere cu acest cuțit și a reușit chiar să-l învingă pe împăratul Domițian de vreo câteva ori. Cuțitul a ajuns apoi la regele Decebal, care l-a folosit să-și taie gâtul cu el ca să nu fie prins de romani. Centurionul care l-a găsit nu i-a dat importanță, avea și el cuțite, și a luat doar capul și mâna lui Decebal să i le prezinte lui Traian. Cuțitul a răms pe teritoriul României și a fost purtat de nenumărați domnitori. Toată lumea știe de sabia lui Ștefan cel Mare, dar nu avem nicio imagine din timpul vieții domnitorului cu el cu sabia în mână. De fapt, singura imagine cu Ștefan cel Mare apare în tetraevangheliarul de la Humor, unde se vede clar că are un cuțit cu mâner de coarne de cerb în mână.

Urma i s-a pierdut după moartea lui Constatin Brâncoveanu, când au început domniile fanariote, pentru că atâta timp cât un român ținea acel cuțit în mână țara nu putea fi subjugată. Ordinul Apostolului Andrei caută de sute de ani acest cuțit și l-au găsit abia de curând, la domnul Zaharia. Și când au vrut să înceapă negocierile de achiziționare și sfințire, acesta a dispărut.

Ernest pune întrebarea pe care ne-o punem cu toții. „Serios, de ce naiba e atât de important un cuțit, chiar dacă a aparținut lui Iisus Cristos? Eu nu cred în supranatural, sunt ateu!”.

Fratele Grabriel s-a întors cu fața spre cameră și din jilțul său plin de demoni, scheleți și aur a glăsuit: „La această întrebare pot răspunde doar telespectatorii emisiunii, dacă trimit un mesaj text la numărul 1333, cu tarif normal, valabil în orice rețea. Cei care găsesc răspunsul corect pot intra în tragerea la sorți pentru marele premiu: O excursie de două persoane în Antalya!”

Iată, ne-am lungit, și vom afla adevăratul motiv pentru care e căutat acel cuțit, și mai ales de cine, abia în partea a doua a acestui episod care a fost atât de complex că format din două părți. Nu rata emisiunea de luni, sau când s-o difuza.

Share links: |

© 2019 Ovidiu Eftimie. All rights reserved.

Theme by Anders Norén.