Ovidiu Eftimie

Cartierul General

Menu Close

It’s the economy, stupid!

După ce cucoana a anunțat cum statul, țara și bugetul o duc excelent sub atenta ei administrare, prefăcându-se chiar că a înțeles ce i-au scris alții pe foaie, in media au apărut deja semnale cum că, stai așa, de fapt nu e cum a zis prim-ministrul. Că cică economia românească e cam nașpa, în scădere, mediul privat e aproape în genunchi, în timp ce îmbuibații de la stat o duc prea excelent.

Toate aceste informații sunt reale, de ambele părți, dar stăteam un pic și mă gândeam dacă nu cumva economia e în budă și din cauza altor persoane decât pesederăii. Adică știm că-s răi și nașpa dar nu prea sunt singurii vinovați. Că dacă de câțiva ani de zile ăia din privat nu se concentrează pe cum să vândă trei pepeni în loc de doi și se ceartă cu guvernul, ce să zic, am impresia că economia stagnează ba chiar merge nasol. În jurul meu, în bula mea, pe care mi-am creat-o singur că și eu eram genul ăsta de om, e plin de oameni care „lucrează” la privat dar, de fapt, freacă cariciul pe internet și se ceartă cu Guvernul.

Ca economia să funcționeze nu e suficient să-i scrie cineva pe foaie proastei să reducă impozitele, trebuie să și existe ceva producție, creștere, progres. Ori eu nu pot să progresez dacă dau minimul necesar la job că am de memat internetul, de certat cu tot felul de impostori (în fine, percepția mea de impostori), de îngrijorat pe ce trăznaie a mai făcut Trump și dacă, pe bune, dacă trebuie să avem o discuție serioasă privind armele în America și dacă e ok să le iei de la Wallmart cu un cupon de reducere. Având atâtea preocupări globale, de la flămânzii din Venezuela până la însetații din Bacău, când naiba mai am timp să și produc ceva ca să-mi fie mie, personal, mai bine. Gen, o carte, un proiect nou, trei crabi aduși din Thailanda pentru paludariu, de-astea. Eu produc, tu produci, ăla care-mi vinde crabii face și el un ciubuc și crește economia, fără ca guvernarea, politichia și escrocii din pușcării să afecteze acest proces esențial, de creștere.

Și mă gândeam cu marele rău pe care l-au făcut ziariștii societății (nu intenționat) a fost că atunci, în anii 90 și până acum, au tot lăsat impresia că spectacolul politic e ceva interesant și important. Că acest teatru cu imbecili chiar contează într-un fel sau altul și eu aș putea să-l influențez. Și dacă-i influențez pe ăia o să fie bine și pentru mine. Mamă și ce fain era, acu vreo doi trei ani când dădeam cu Colectiv și cu proteste și cu toate, băi ce viral eram, cum rupeam internetul în două. Și eu scriam de-astea și era bine, era cathartic. Ca un mic răzeș mai înstărit mă alăturam vocilor celorlalți răzeși și strigam „MUIE, DOMNILOR”, muie de-aia răzeșească, din străbuni. Ca să-l parafrazez pe profesorul ăla, „ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, şi câte o stea va veşteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-şi strângă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria muii date de acest erou”. Valabil și pentru textul lui Crivăț.

Doar că mi-am adus aminte de o povestire a lui Hasek, ăla pe care profanii îl știu doar pentru Svejk, un geniu al secolului XX, care povestea de un elev ce avea teză la latină și s-a pregătit sufletește perfect pentru ea, s-a rugat la Dumnezeu de vreo câteva ori, a dat bani la săraci, s-a spovedit la biserică, a luat penitențe, a încasat bătaia de la taică-su cu demnitate, gândindu-se că Dumnezeu e sus și vede cât sacrificiu s-a făcut și-l va ajuta la teza la latină. La final a luat 3, că Dumnezeu a văzut sacrificiul dar nu crede că cineva care nu învață efectiv pentru teză merită o notă mai mare. Deci nu l-a ajutat. Așa și cu cearta cu ăștia, e ok, dar nu produce nimic în plus de care să beneficieze toți.

Și am cam făcut ceva în ultimii doi ani, cât am avut revelațiile astea. Nu suficient, ci doar cât să-mi fie mie un picuț mai bine. Dar tot am impresia despre mine că o cam frec aiurea, că se poate mai mult, că ar trebui să produc mai mult și mai serios, că așa crește economia. Și-a mea, și-a celorlalți. Dar în principal a mea că, sincer să fiu, îmi pasă mai mult de mine decât de restul. Iar ciondăneala asta cu „ăia” nu mă ajută deloc, este un zero-sum game, tot ce facem este like-uri, reach și biți.

Acuma, dacă eu sunt singurul care în ultimii ani a dus-o semi-belferește fără prea mare efort și implicare în treaba asta, suntem în regulă. Dacă sunt mai mulți care nu muncesc în mod serios, și mă refer la ăștia de prin privat, băi fraților, atunci cred că situația e foarte nasolă și nu e exclusiv vina prim-ministrului care a făcut bigudiurile din nou cool în 2018.

Share links: |

© 2019 Ovidiu Eftimie. All rights reserved.

Theme by Anders Norén.