Ovidiu Eftimie

Cartierul General

Menu Close

Drogul Gigel face ravagii printre jurnaliștii români

Există un sâmbure de adevăr în știrile alea cu „drogul zombi”. Da, tot apar pe stradă tineri sparți, cam ăsta e singurul fapt adevărat. Când apare un adult spart, nu ne minunăm, dar tinerii sunt buni pentru click-bait, și de-aia iese o știre. Dar de unde se-ajunge de la niște tineri care abia se țin pe picioare la „drogul zombi face ravagii”? Păi este o combinație de churnalism și românism, iar pentru asta trebuie să ne băgăm iarăși adânc în „gaura de iepure” o expresie care sună foarte straniu în română, că noi nu avem obiceiul să studiem lucrurile în profunzime. Cu ce să începem? Hai să începem cu „churnalism”.

Ce e „churnalism”?

Ăsta e un termen peiorativ pentru jurnalismul pe care îl vedeți mai în toată presa. Pe scurt, jurnalismul e o meserie complicată, practic un jurnalist ar trebui să fie un detectiv. Iar asta costă bani, banii sunt tot mai puțini într-un domeniu care nu a reușit să facă trecerea de la metodele clasice la online. Secretul lui Polichinelle e că din online scoate bani doar Zuckerberg, nu și ăilalți care-i fac conținut. Dacă nu ai bani, plătești un om nu prea inteligent – sunt ușor de identificat, ăia care dau la facultatățile de jurnalism din România – și-l pui să scrie 15 știri pe zi, că trebuie să facem trafic. Ăla, și deștept de-ar fi, n-are timp să documenteze nimic, așa că rescrie știri de pe fluxuri de agenții, care la rândul lor sunt scrise de colegi de-ai lui. Jumătate din ele sunt, oricum, comunicate de presă produse de diverse organizații cu diverse interese.

De-aia tot apar știri cu „un pahar de vin pe zi te face mai bun”. Știrile alea sunt plătite de cartelurile de producători de vin, la fel cum știrile despre o berică pe zi sunt plătite de ăia cu berea și tot așa. E o cărticică, se găsește la liber pe internet, se numește „Cristalizarea opiniei publice” în care autorul povestește, de exemplu, cum a convins o națiune întreagă că e bine să mănânce ouă cu șuncă dimineața. A întrebat o mie de medici, pe bune, dacă e ok să mănânci asta dimineața, sincer. Iar medicii au spus, în marea lor majoritate, că da, e bine să mănânci dimineața. Eggs and bacon? Da, bune și-alea. Tipul era plătit de un cartel de producători de carne. Era un nepot de-al lui Freud pe nume Edward L. Bernays.

Asta se petrecea acu’ 100 de ani, în zilele noastre churnalistul primește zeci de comunicate de presă de-astea, din care reies tot felul de chestii. N-are timp să le citească, poate nici capacitatea să înțeleagă ce și cum.

Păi bine, și ce legătură are cu drogurile?

Păi are, că trebuie să știi cine scrie despre ele. Trebuie să știi că jurnalistul nu prea scrie știrile în zilele noastre, mai mult le rescrie. Este dresat, practic, să nu gândească. Eu am prins anii de apus ai presei clasice, pe-atunci era o vorbă, „băi, ai grijă să nu scrii mai mult decât ai citit”. Pe orice prostie trebuia să te documentezi enorm, altfel nu avea rost să scrii știrea. Știi care-i munca unui ziarist „pă parchete”? Se duce la parchet, întreabă pe cineva de-acolo ce s-a întâmplat, ăla zice că da, mai vine un avocat mai bagă un pont și gata știrea. La poliție e la fel.

Adaugă la asta și o crasă incultură. Tudor Mușat, care acum e serios la „Piața Victoriei” nu poate recunoaște un Caragiale când i se citează din el. Era una pe la Digi care l-a întrebat pe Marian Munteanu, studentul simbol al bătăilor efectuate de mineri în Piața Universității dacă a fost vreodată pe-acolo. Asta după ce, când a început emisiunea, i-a citit CV-ul. Sorina Matei trimitea la un moment dat întrebări la americani dacă ambasadorul SUA are voie să-și dea cu părerea ce se întâmplă prin țară și a aflat cu stupoare că Departamentul de Stat e mână-n mână cu ambasada Americii la București. Val Vâlcu, de la dcnews se contrazicea cu șeful poliției rutiere cu privire la viteza legală.

Să ți-l prezint pe Lazăr Gigel

Acest om are un nume amuzant, iar ăsta e ultimul lucru amuzant la el. Tipul conduce un ONG numit Centrul Interanțional Antidrog și pentru Drepturile Omului, despre care avem informații doar din presa românească, doar dintr-o singură sursă: Lazăr Gigel. Mai ții minte faza aia cu jurnalism făcut din comunicate de presă? Ei, Gigel e președinte executiv, că președinte plin este reputatul academician Constantin Bălăceanu-Stolnici. Pe vremuri ăsta era un liberal respectat dar, ca orice liberal respectat, s-a aflat că omul a fost turnător la securitate. Cât de turnător? Well, aparent a fost acuzat inclusiv de complicitate în atentatele de la Europa Liberă, radio-ul CIA.

Stolnici are numai cuvinte de laudă pentru Lazăr Gigel. Aparent, la un moment dat, Gigel a vrut să-și dea demisia din fruntea CIADO, dar moșu a insistat cu următoarele cuvinte: „Lazăre, CIADO a ajuns în Comisia Europeană și în Națiunile Unite datorită ție. În aceeași măsură, 17% din politica europeană în materie de strategie îți aparține. Mă refer la strategia europeană Antidrog. CIADO a determinat schimbarea politicilor Antidrog în materie de prevenire”.

Te doare bila de parcă ai fi luat un polonic de drog zombi, uite bre ce tare e ăsta. Omul e exemplul perfect, a și făcut ceva pușcărie patru ani pentru înșelăciune, practic e un infractor reformat care vrea să facă numai bine în continuare. Despre CIADO spune, tot în comunicate de presă, că e „cea mai titrată organizație neguvernamentală”. „CIADO România este membru înregistrat în: United Nations Office on Drugs and Crime (UNODC) – NGO’s, The European Commission and Interest Representatives, United Nation Departament of Economic and Social Affairs ( ECOSOC ) – branch Ngo s”.

Lazăr Gigel s-a recomandat în nenumărate rânduri ca reprezentant al CIADO la Comisia Europeană. Organizația a colaborat cu Agenția Națională Antidrog prima dată prin 2007, apoi s-au certat, apoi în decembrie 2018, după ce au cerut schimbarea șefului agenției, au reluat colaborarea.

Atâta doar că dacă te uiți mai atent…

Victoriile lui Lazăr Gigel se regăsesc aproape exclusiv în publicația de fakenews și furt dcnews.ro. Pe site-ul Comisiei Europene n-apare nimic despre Lazăr Gigel sau CIADO. Nimic despre el în Strategia Europeană Antidrog. Nimic despre Gigel nici pe site-ul UNDOC. Și e greu să nu găsești ceva, că are numele ăsta simpatic.

Unde este foarte prezent maestrul Gigel însă este presa românească, unde ciclic anunță câte un drog care face ravagii. În 2011 drogul „Krokodil” distrugea viețile tinerilor, în 2014 „Fantoma”, și GHB, în 2019 e drogul „Zombi”. Nu prea găsesc un CV al maestrului să aflu ce specializări are în afară de a citi ce drog mai e la modă pe dailymail și a scrie comunicatul cum drogul ăla face ravagii și la noi. Băi, și dacă te uiți până la capăt descoperi că aproape la fiecare chestie de-asta apare sursa zero acest om cu organizația lui fantomă.

De-aia sunt curios de CV-ul lui, că la un moment dat organiza concerte anti-drog cu Florin Salam. Presarii, mai ales ăștia de pe la Libertatea (cărora le-am mai atras atenția odată că fac yellow jurnalism, cu tot cu managmentul lui Tolo) și la Digi, care oricum sunt retardați, îl tot citează fără să se oprească un pic să gândească.

Uite, Libertatea a dat cazul unui tip care cică a devenit atât de retardat de la drogul krocodil că s-a putea angaja acolo fără interviu. Știrea e exclusivă, adică le-a servit-o Gigel. Cumva în text se menționează că are encefalită, dar Gigel i-a pus diagnosticul de om care a luat krocodil, bazându-se pe …?
În urma a trei articole pe temă, din care unul spune că ANA investighează cazul, dar nu confirmă că ar fi vorba de așa ceva, ziarul Libertatea e premiat pentru lupta anti-drog. Ghici de cine? De Bălăceanu Stolnici.

Concluzii

Băi, există droguri pe piață nasoale, există chestii sintetice, multe din astea sunt aiurea, că dacă nu le controlezi nu știi ce pun ăia acolo. Până și marijuana e nașpa, că e ilegală, și nu știi ce-ți pun ăia în ea să te spargi mai tare. De-aia în statele normale discuția se poartă spre o legalizare și controlare a fenomenului, că așa mai poți verifica cât de cât dacă aprozarul îți vinde iarbă naturală sau cine știe ce prostie. În Europa se poartă discuții pe tema asta, se tot analizează variante, în fine, e complicat. Dar nu discută nimeni cu Gigel, în afară de câțiva imbecili din presă.

Și o strategie anti-drog bazată pe teoriile lui Gigel nu va duce decât la probleme grave. Tolo, ai legătura.

Share links: |

© 2019 Ovidiu Eftimie. All rights reserved.

Theme by Anders Norén.