Ovidiu Eftimie

Cartierul General

Desfășurător discuții atac terorist (…)*

1. Uluitor, un nou atac terorist împotriva lumii civilizate
2. Atentatorul era arab/musulman/
3. Dacă sunt suficienți morți ISIS își asumă atentatul.
4. Suntem alături de cei de-acolo, „je suis” etc.
5. Să ne păstrăm calmul, să nu acuzăm islamul
6. Sigur, era musulman/arab dar a crescut în țara respectivă
7. Acum nu putem acuza o întreagă religie de comportament criminal cu toate că litera ei spune să ne ucidă pe toți ce nu credem în ea
8. Dar sunt musulmani și în România, în Dobrogea, ei nu au ucis pe nimeni
9. Vreți să ucidem toți musulmanii/imigranții?
10. E vina noastră, a omului alb, care 7 miliarde de ani a asuprit omul maro
11. Americanii-s de vină
12. Musulmanii sunt de căcat, nu ca creștinii ortodocși români, care se omoară doar cu mașini în viteză, topoare și medici, dar nu suntem barbari ca ăia, să dăm o bombă
13. Trebuie să integrăm și să respectăm celelalte culturi
14. De fapt nu era musulman, e o conspirație evreiască
15. Uluitor, un nou atac terorist împotriva lumii civilizate

* – se completează cu data și locul faptei

8 Comments

  1. Dorin Ciobica

    “Şi-acum mă taie, dacă vrei, Şi-aruncă-mă la câini!”
    Taisir era un tip de 24 de ani, student la medicină în Bucureştiul anilor ’80. Sirian de obârşie, crescut în rigorile islamice, descoperise în România (unde era de ceva ani buni, pentru că “aprofundase” studiul), alcoolul, fetele, şi muzica pop-rock a vremii.
    Aveam cam aceleaşi pasiuni, în altă ordine, de aceea am devenit apropiaţi pentru o perioadă.
    La vremea respectivă, cântam într-un bar, Taisir era mai mult pe-acolo decât la facultate; vorbeam câte-n lună şi-n stele, despre ce se petrecea în piaţa muzicală, în restul lumii şi-n universul lui Allah.
    Educat, spre erudit chiar, am petrecut multe nopţi în preajma unei sticle de whiskey, taclălind despre Pink Floyd, Beatles, Zeppelin, parcurgând drumul caravanelor din vremea califului din Bagdad până la Damascul în care se născuse.
    Hafez al-Assad tocmai reprimase revolta Frăţiei Musulmane, se contura sediul mişcării Hamas în Damasc, lumea arabă era atunci, ca de-a lungul întregii istorii, un cazan în clocot, sub o aparenţă de prosperitate.
    Într-o seară, puţin agitat, mi-a spus că urmează să-l viziteze fratele mai mare, însoţit de nişte prieteni, şi-ar dori să mă invite la Inter, respectivul – pentru prima dată în România – arătându-se interesat să cunoască pe cineva din anturajul mezinului. Mi-a explicat, stânjenit, că nu trebuie să pomenim de băutură, cârciumi, muzică, fete, şi restul ingredientelor care-i colorau cotidianul dâmboviţean.
    Am văzut atunci un om total diferit de cel pe care-l cunoscusem; Taisir, care n-avea nici o problemă să se ia la harţă cu interlopii vremii care frecventau centrul Bucureştiului de atunci, devenise un fel de servitor umil, încercând să anticipeze dorinţele stăpânului.
    Peste o săptămână, vizitatorii au plecat, şi-am aflat care sunt regulile de funcţionare a societăţii musulmane, adică ierarhia imam, tată, unchi, frate mai vârstnic, cărora te supui orbeşte, indiferent despre ce-ar fi vorba. “Adică dacă frate-tău îţi zice să-mi iei gâtul, o faci ?” Fără să ezite, prietenul meu întru desluşirea tainelor lumii mi-a raspuns rece, plictisit, ca unui copil prost, că aşa trebuie.
    Anul următor, i-am cunoscut pe cei doi Zeid – i-am botezat “Prim” şi “Secund”, pentru că-i chema la fel. Tot la medicină, scăpaseră de încorporare (era în vremea războiului dintre Iraq şi Iran) datorită studiilor. Mândri de poziţia progresistă a lui Saddam, versus primitivismul lui Khomeini, preferaseră, totuşi, să fie la adăpost de tranşeele ce urmau să configureze o nouă lume arabă.
    Vândusem un pian electric, o căruţă de bani la vremea respectivă, şi le-am dat 50.000 de lei să-şi achite taxele de şcoală, pentru că banii de-acasă întârziaseră, şi erau în pericol de-a fi exmatriculaţi. A fost un impuls de moment, i-am văzut disperaţi, abia ulterior am realizat că nici măcar nu le ştiu numele de familie, nici în ce cămin locuiesc. Mai surprinşi decât mine (umblaseră la toate cunoştinţele din campus), mi-au înapoiat banii peste vreo săptămâna şi au devenit fraţii mei pe viaţă şi pe moarte, după spusele lor.
    La scurtă vreme, aveam să aflu că dacă imamul, tata, etc.
    Europa, şi nu numai, este plină de Taisiri şi Zeizi: educaţi, deja la a doua generaţie, obişnuiţi cu civilizaţia occidentală. Nu toţi arabii sunt terorişti, da-i suficient unul din 10.000, căruia dacă-i zice imamul, tata, fratele mai mare…
    Şi-am încălecat pe-o centură de explozibil, şi v-am zis povestea mea.

    • eftimie

      Cine a scris asta?

    • Sabotor

      50j de mii de lei in Romania anilor 80? Facultatea costa p-atunci cat un apartament?

      • Dorin Ciobica

        Insemnau 1600 de dolari, la vremea respectiva. Cursurile, cu tot cu camin, erau aproape 300 de $ pe luna, se plateau trimetrial si e vorba de doua persoane.
        In ’84 mi-am cumparat un apartament cu trei camere peste drum de Apaca pe care-am dat 210.000 de lei, cu 50.000 cumparai o garsoniera la marginea Berceniului.

  2. dan

    1\bis: bloggeri “dashtepti” scriu posturi inutile ca asta

    • eftimie

      Nu e inutil bre, poate să ajute un prostovete ca tine să reacționeze previzibil.

  3. Blegoo

    Da, cam atîta costa. Toată facultatea, nu un trimestru, ori un an.

    Dar vaaaiii… ce poveste dlăguță ne-a dat Dorin… mi-a dat lacrimile…

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Theme by Anders Norén