Ovidiu Eftimie

Cartierul General

Menu Close

De ce mi-e frică cu adevărat în traficul bucureștean

Știi că tot vorbește lumea că traficul în București e nasol, e posibil, nush ce să zic. Mai mult de-o oră jumate nu fac până acasă, mai vezi câte un bezmetic care conduce aiurea, dar nimic exagerat. În general te mai înțelegi cu omu’, mai bagi tu o roată, mai face unul cu farurile sau din claxon da’ e ok cât de cât. Mă mai întreabă lumea, băi, nu ți-e frică să conduci prin haosul ăsta, zic nu, nu de oameni mi-e frică în trafic, de Vlad Petreanu mi-e frică.

Teoretic, deși prind vreo trei ambuteiaje pe zi, sunt destul de relaxat în trafic. Am drum pe bulevardul Unirii, și am timp cam vreo 10 minute, un sfert de oră, să mă uit la Casa Poporului. Știi cum e aia? Genul ăla de clădire, te uiți de la distanță și e departe, mai mergi 5 kilometri până la ea și tot departe e. Chiar e imensă. E ca senzația aia cu munții, mergi spre munte de behăi și ăla tot departe e. Una din puținele chestii care-ți aduc aminte că Bucureștiul e capitală de stat, altfel orașul arată ponosit rău, amenajat țărănește așa, de oameni cu minte puțină. E suficient să te uiți la fețele primarilor de sector, arată ca villanii din filmele cu Lorenzo Lamas. București e nn fel de Slobozia de 100 de ori mai mare. Da’ mutantul ăla de clădire îți aduce aminte că aici e ceva serios, nu o chestie provizorie.

Și dacă-i soare afară și nu mă grăbesc, că nu sunt atât de drogat încât să uit în ce oraș locuiesc, deci plec mai devreme, e fain cu mașina, te mai uiți la una alta, mai asculți podcastul ăla cu Teo, Vio și Costel, probabil, că nu-i știu după voce, în afară de Mocanu, care zice la trei cuvinte că el e Mocanu, deci lejer, relaxare, aprind o țigară și ajung la un moment dat și unde mi-am propus. Și-atunci începe să intre anxietatea în mine.

Băi, provincialilor, un știu dacă știți, dar în București e o campanie, cu „nu mai transforma orașul în scrumieră”, care e ok, zice să nu mai arunci chiștoace pe geam. Logic, nu, un rahat de-ăla de scrumieră de mașină e 10 lei (vreo 30 dacă vrei una solară, cu leduri). Doar că absolvenții de studii superioare de-aici nu prea o fac, și acum e campanie, se dau poze, se face public shaming, e treabă. Și nu știu cine a pornit faza asta, dar știu că l-am văzut cu coada ochiului și pe Vlad Petreanu implicat în treabă. Băi, provincialilor, deci Petreanu e cel mai mare anti-fumător din regiune, omul e super implicat și nu se va lăsa până nu ne va vedea pe toți la fel de nefumători ca el.

Și știu, chiar dacă n-o zice, că lui Petreanu nu doar că nu-i convine că fumăm, cred că-l deranjează și că scrumăm pe geam. N-o spune, dar o simte, o dorește, ce mama naibii, nu e toată strada scrumieră, dai scrumul așa. Sau că fumăm în mașină cu geamurile deschise. Și mă gândesc că mă prinde în trafic, e în spatele meu, e activat după ălea trei ore de depresie matinala, e cu capsa pusă și-mi face o poză.

Moamăăă, și dacă se apucă să facă morală, ești terminat, știi cum e Rocco Siffredi la sex anal, așa e Petreanu la morală și dojană, când îți bagă una de-aia, mai ales și pe blog, pe bune, ați văzut cum scrie, de-alea cu „nu ne mai facem bine”, băi, efectiv, intri în pământ de rușine, n-ai cum s-o contracarezi, când te dojenește Petreanu nu-ți vine să mai ieși pe internet vreo două săptămâni, știi ce zic? Te îngroapă de viu cu morala.

Da’ altfel traficu e ok, că eu nu stau în afară Bucureștiului în ansamblele alea rezidențiale meseriașe la cinci minute de metrou, unul de pădure și 3 ore de Unirii.

Share links: | | Nou! De la Mizil la Lună, epub sau pdf, gratis.

© 2019 Ovidiu Eftimie. All rights reserved.

Theme by Anders Norén.