Ovidiu Eftimie

Cartierul General

Menu Close

Cocktail-uri, decreței și mini-penisuri

Recent IQ-ul național a mai scăzut cu încă un procent în zona numerelor iraționale, după ce a apărut o tragică statistică/analiză a domnului Sorin Cucerai, despre generația de decreței, dar cea specială de decreței, ăia care aveau 15 ani la revoluția din ’89.

Să ne înțelegem, sunt decreței buni, ăia care au putut cumpăra țigări Kim mentolat în ’90 când aveau minim 16 ani și erau golani și fumau, și decrețeii puțoi, ăia care nu puteau cumpăra țigări, că nu le apăruseră flocii, deci nu contează. Există o astfel de separare în toată povestea asta cu decrețeii, cei super-buni, născuți în 67-68, imediat după interzicerea avorturilor, cei ok, de până în 1984, când a scăzut natalitatea și cei de căcat, de după această perioadă, care s-au născut la sărăcie, că mama nu-și permitea un medic de încredere care să nu toarne la Securitate.

Generația asta de decreței buni se revendică drept generația de tranziție, la un moment dat li se zicea „generația de sacrificiu”, că au prins în tinerețe lucruri care se schimbă și n-a mai fost atât de bine ca pe vremea lui Ceaușescu, când știai exact când și în ce condiții să te plângi. A fost o mega-dramă, trecerea de la „Ceaușescu e de vină pentru situația dată” la o vină colectivă gen „așa suntem noi toți”. S-a făcut trecerea în etape, inițial a fost vinovat Iliescu, apoi Constantinescu că ne-a trădat pe toți, apoi țărăniștii, apoi Năstase, că era comunist și hoț și, într-un final, Băsescu, care a dezamăgit pe toată lumea, de la lingăii sinceri gen Mircea Marian, la lingăii de conjuctură, gen Manolescu sau Liiceanu.

Bun, acum că nu mai are nimic de revendicat special, se revendică drept o generație anume, solitară, revoluționară, care a pus moțul la căcat și a învățat pe parcurs cum e să trăiești în vremuri unice. Dar asta nu e deloc interesant, orice generație crede că e mai deșteaptă și deosebită față de celelalte. Grav e că alde Cucerai, dintr-o generație de speciali, care au trăit în vremuri speciale, confundă în continuare „educația” cu numărul de vite furajate la hectar care termină facultăți, școli, licee. Deci, dacă terminăm mai mulți facultăți, școli, licee, suntem mai educați. Confundă procesul cu rezultatul numeric.

Din perspectiva educației, cei născuți între 1964 și 1974 sunt semnificativ mai educați decât predecesorii lor. În cei din grupa de vârstă 40-44 în 2011 (care aveau între 18 și 22 de ani în 1989), 17% sunt absolvenți de studii superioare. Din cei din grupa de vârstă 65-69 (părinții lor), doar 9% aveau studii superioare. De asemenea, la grupa de vârstă 40-44 doar 0,9% erau fără școală și doar 2% absolviseră numai școala primară (primele 4 clase). Prin contrast, la grupa de vârstă 65-69 1,8% erau fără școală și 25,4% absolviseră doar școala primară. Pe scurt, saltul educațional a fost uriaș.

Și-apoi spune o chestie aproape interesantă.

Marea majoritate a managerilor din această generație nu au absolvit vreo facultate de management; marea majoritate a jurnaliștilor nu au absolvit o facultate de jurnalism; marea majoritate a programatorilor nu au studii formale de specialitate – și așa mai departe. (…)Vorbim de o generație căreia i s-a cerut să uite tot ce știa și să învețe din mers lucruri pentru care nu era calificată formal, dar pentru care nutrea un nivel rezonabil de pasiune (sau cel puțin de interes).

Deci, cum, după ce am obținut atâta succes în educație, numeric și procentual, ea a fost tot inutilă?

Păi hai să-i luăm pe manageri. Managerii de la firmele mari din România sunt străini, pentru că managerii români sunt hoți. Cât de hoți? Atât de hoți încât, caz real, știu manager de firmă ce fura benzină pentru el, câțiva litri pe lună, deși avea salariu cât să-și ia un Logan. „Că nu se știe când ai nevoie”. Au învățat managerii străini să nu fure benzină în facultățile de managment străine? Nope, aia e educație, partea cu furatul, nu se învață la școală. Au învățat în familie să nu fure, aia e educație. Poți să faci cea mai bună facultate din lume, dacă ești neam de ciordel, tot o să furi pixurile de la facultate.

Dar ce ar putea învăța la facultatea de management decrețeii ăia buni? Cum să conducă o firmă? Greu, aproape imposibil. Marea problemă a decrețeilor este una fizică, de care nu vorbește nimeni, pentru că nu se vorbește de așa ceva. Marea lor problemă e că au cea mai mică pulă din Europa.

Când zic pulă mă refer la penis, organul sexual masculin, și toate statisticile ne situează pe ultimele locuri în Europa. 12,7 cm e media oficială, și cu toții știm că mai punem 2 cm, pentru că se pun din oficiu. Real, puțele românești sunt la 10 cm, și trebuie să le numim puțe de-acum încolo, că nu ai voie să folosești alte cuvinte la aceste dimensiuni. Statisticile astea se obțin prin verificări la oamenii dispuși să și le măsoare, oamenii deschiși la minte, oamenii care au văzut schimbări, oamenii care vor să schimbe ceva. Adică decrețeii ăia buni. Un bețiv sărac din Oltenia nu va fi dispus să-ți răspundă la întrebarea „cât de lung ți-e prazul”, un semi-intelectual care a trăit în tranziția românească, da.

Și poți să-i vezi pe acești oameni cu mini-penisuri încercând să facă management. Ați văzut cât de groasă e o șaorma în București? Femeile au gura suficient de mare să cuprindă un penis sănătos, dar n-au ocazia, că tot ce prind sunt de-alea de decreței, ca niște cârnați trandafir. Și-atunci nu se bagă la de-astea. Și-atunci tu, ca decrețeul bun, încerci s-o impresionezi.

Și-ți faci cârciumă și, în loc să servești băuturi pentru bărbați, bagi de-alea pentru femei, că trebuie și puța ta de 10 cm suptă. Și cocktail-uri, mânca-ți-aș, la 12 lei, care durează 15 minute să fie făcute. Din punct de vedere al managmentului, vinzi de 60 de lei pe oră, că ții un om să facă băuturi pentru gagici. Că astfel aduci tu mai multe muieri la tine-n cârciumă și, știi cum e, dacă tragi la năvod tot prinzi o grasă. Toate astea în aceeași cârciumă unde 50 de whiskey e 11 lei, dar nu poți să-ți cumperi, că trebuie să aștepți un sfert de oră pentru pișat cu pepene și vodcă pentru o hipsteriță în fața ta, care va suge de pai și apa aia trei ore.

După 6 luni omul cu micro-penis și „management” are două opțiuni. Ori dă faliment și se plânge că „nu merge bre, e mafie”, ori se bagă el în mafie și rămâi surprins când auzi de câte unul săltat pentru evaziune fiscală, că cocktail-urile lui de 12 lei n-au produs suficienți bani să plătească și sluga ANAF. Asta e varianta pozitivă, mai există și varianta când arde localul, cu sau fără săraci în el.

Managmentul presupune nu doar „cât de costă să faci aia” ci și cât timp. Pe mine m-ar costa 3000 de euro să fac un Duster, dar ar dura 5 ani, ceea ce ar face ineficient din punct de vedere economic demersul. Nici ăia cu facultăți n-au învățat asta, nici ăia fără. De-aia avem manageri de afară și decreței dinăuntru, care se cred speciali. Iar lucrurile astea ar merge dacă n-am avea acea blestemată medie de 10 cm la puțe, care ne omoară pe toți. Când ai 10 cm, tot ce faci o faci să fii apreciat pentru personalitatea ta impresionantă. Când ai mai mult de 10, ai probleme, că nu apreciere îți trebuie, ci bani, un acoperiș să nu stai cu mă-ta și o mașină care nu să strice, să poți să duci femeia rapid în pat.

Am trăit drama comunismului glorios, în care armate de pitecantropi au lăudat marea industrie românească ce nu putea face o minge rotundă, și-acum trăiesc drama capitalismului cu decreței, în care oamenii care au făcut și au trăit schimbarea de sisteme nu pot să spună decât cât de speciali fără să aibă altă dovadă decât avem mai multe facultăți, urâm pe Ceaușescu, suntem toleranți și ne batem pe umăr în timp ce stăm la coadă o oră să luăm o bere că barmanul stoarce un spanac să facă un căcat de cocktail de 12 lei, să se ude și puța lui măcar în seara asta, când e plecată mă-sa la țară și e singur acasă.

Share links: |

© 2019 Ovidiu Eftimie. All rights reserved.

Theme by Anders Norén.