Cele trei stigmate ale lui Palmer Eldritch

Citind mai multe despre Vladimir Colin și al său Babel (că mi-a atras cineva atenția că am omis că tipul ar fi fost un mare cenzor comunist și nepot al Anei Pauker) am dat de informația cum că această carte ar fi semiplagiată plagiat după Philip K. Dick, Cele trei stigmate ale lui Palmer Eldritch, sau cel puțin așa susține Mihai Iovănel într-un interviu pe blogul fantastica.ro.

Întâmplător pretind că aș fi unul din cei mai mari fani de Philip K. Dick din România și această informație m-a revoltat/frapat, cum a îndrăznit Colin, care e un cartofor al scrisului, să plagieze ceva de la maestru? Așa că am recitit cartea să mă lămuresc.

Bun, după faptă, prima impresie a fost că Iovănel se înscrie în linia criticilor literari români care vorbesc despre SF și este, aparent semi-analfabet, cam ca Călin Badea-Gheracostea, nu știe ce înseamnă cuvântul plagiat dar l-a citit pe internet și i-a plăcut cum sună. Dup-aia mi-am adus aminte că citisem ceva scris de el și în materie de literatură polițistă și da, omul e o personalitate de tip renascentist, e afon în mai multe genuri literare. Dar imită foarte bine un fel de critic literar și cred că-i impresionează pe restul amețiților din domeniu, aplaudă ăia ca focile.

Cartea lui Dick este, de fapt, despre Dumnezeu și droguri și cum poți să-l descoperi prin astea. În viitor planeta s-a încălzit atât de mult că stațiunile mișto sunt în Antartica și, dacă ieși pe stradă, riști să te prăjești ca un cârnat. Omenirea a încercat să se adapteze prin două metode, una prin evoluție accelerată prin medicină (terapia E) care-i transformă pe oameni în chestii cu carapace chitinoasă și capete mari, și cealaltă, prin colonizarea sistemului solar. Coloniștii nu-s prea fericiți, condițiile nu-s chiar faine așa că apelează în draci la un drog Dul-C (CAN-D în versiunea originală, e un joc de cuvinte aici, de la „candy”), numit drog de translație, care-i face să trăiască într-o variantă de lume fantastică, unde lucrurile sunt mai bune. Pentru imersie folosesc niște miniaturi produse de compania PP Layouts, condusă de un tip pe nume Leo Bulero, un om evoluat.

Un rival al acestuia, Palmer Eldritch, plecat în explorări în afara sistemului solar, se prăbușește pe Pluto și lumea începe să se agite că a adus un drog nou de translație, mult mai bun, Ale-G (Chew-Z) și amenință să-l scoată de pe piață pe Bulero. Ăsta încearcă să-l omoare pe Palmer, este prins, injectat cu drog, descoperă cât de puternic este, încearcă din nou să-l omoare sau să-l elimine cu precogii lui, cu Națiunile Unite sau chiar cu laserul, dar Eldritch este deja prea puternic și aproape Dumnezeu în lumea creată de el cu ajutorul drogului. Realitatea începe să se deformeze, oamenii încep să aibă cele trei stigmate care arată că au fost atinși de nebun, adică un braț robotic, dinți de metal și ochi bionici, lucrurile o iau razna rapid.

Acuma, ce trebuie reținut e că Philip K. Dick era și schizofrenic și pe droguri, așa a fost mare parte din viața lui de scriitor. Cărțile lui despre asta sunt, despre realități care nu sunt realități, despre destrămarea realului, idei cu care te întâlnești în general când ești într-unul din stadiile de mai sus. Ce e remarcabil, ca și în alte cărți, e cât de bine controlează totuși acțiunea, liniile de intrigă și cuvintele. Practic nici nu prea aduce idei noi în SF, pentru el nu contează foarte mult ideea „tehnologică”, aia e doar de fundal, omul explorează aspecte psihologice mai degrabă și prea puțin altceva. Înainte să fie un scriitor de SF omul e un scriitor foarte bun, știe să te ia cu ușurelul când intră în poveste, pare banal la început și descoperi câteva pagini mai târziu că ești atât de adânc băgat în poveste că nu mai știi pe unde să ieși.

A, și n-are nicio treabă cu Babel, cu totul altă poveste. Se găsește la Nemira / Emag / Cărturești / Libris.

Salut, cea de-a doua carte a mea, Bacalaureat, a apărut deja prin librării. O găsești online la Emag, Nemira, Cărturești sau Libris.

9 thoughts on “Cele trei stigmate ale lui Palmer Eldritch

  1. AI_core

    Nu remarcasem până să scoți tu în evidență, dar traducerea în română a numelor celor două droguri este foarte mișto, în spiritul originalului.

    Reply
    1. eftimie Post author

      Din ce știu traducătorul a fost Ștefan Ghidoveanu, un tip care era și el fan al maestrului, cu micile scăpări de rigoare.

      Reply
      1. AI_core

        Pe sait la Nemira apare Mircea Stefancu ca traducător.
        M-am uitat și în ediția mea din 1996 (asta) și tot de el apare că e tradusă.

  2. codrut

    Ca fapt divers, o coincidenta [desi nu prea pare a fi un nume atat de des intalnit] – mai e un Palmer Eldritch in ‘The Strain” (ca tot ma uit la serial abia acum]

    Reply
  3. Milos Dumbraci

    partea proastă pt români e că foarte puțin din ce a scris PKD a fost tradus la noi (el are peste 50 de cărți!). Dacă însă citești în eng, vezi că au la antic exlibris vreo 15 dintre ele la 20 lei volumul (tocmai mi le-am luat eu de Crăciun – calitatea tipăriturii este mediocră, dar tot e o senzație foarte mișto să deschizi un teanc de 15 PKD diferite).
    Cât despre cel mai mare fan PKD, cred că suntem mai mulți (și eu l-am trecut pe locul 1 într-un top 10 SF din Gazeta SF), doar că nu știu de ce nu prea spunem asta (spre deosebire de GRM, de ex., sau Asimov). Apropo, mai știi vreun autor SF care să scrie (cât de cât) ca el?

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *