Ovidiu Eftimie

Cartierul General

Ce s-a întâmplat cu exactitate în 2045

Ray Kurtzwell a avut dreptate, singularitatea a avut loc în 2045. Am întâmpinat cu toții momentul cu resemnare, eram deja pregătiți, eram oricum prea legați de mașinării ca să putem scăpa. Profetul Elon ne spusese la începutul mileniului că ne transformăm în cyborgi, că ce erau primitivele telefoane mobile care ne ajutau la calcule complicate, informații, înregistrări ale realității dacă nu o extensie a creierului nostru biologic?

Ne vine greu să ne închipuim acum că microcipul ăla aproape invizibil implantat în puntea lui Varolio era la un moment dat un fel de cutie butucănoasă grea de câteva sute de grame. Medieval de-a dreptul! Trebuia să-l ții în mână, cam cum cimpanzeii țin uneltele cu care scobesc în mușuroiul de furnici!

Bine, ne-a rămas paranoia, căci nu avem încredere în AI, de ce am avea, e mult mai inteligent decât noi și e normal pentru noi să nu înțelegem scopurile lui, sunt prea complexe pentru a le putea pricepe cu mințile noastre slabe. Cum să ne explice ce face când nu înțelegem întregul? De ce ar mai avea nevoie de noi, pentru ce? Am crezut că ăsta va fi sfârșitul omenirii și ne pierduserăm speranța. Dar salvarea a venit de unde ne așteptam mai puțin, din acel „no man’s land” din apropierea Mării Negre.

Demult acolo fusese republica de la Videle, o țară bizară, una din puținele civilizații care s-a sinucis în era modernă, singura europeană, singurii albi complet neevoluați mintal. Cultura și civilizația respectivă, numită de istorici „română” sau „romanes” s-a destrămat încet, ajutată și de indiferența celorlalte puteri care se săturaseră de ei.

Ne-am dus să teraformăm acel pământ pustiit, cu biotehnologia și cunoștințele noastre. Acolo, liderul nostru a întâlnit un bătrân bonom, cu mustață, ce vorbea încontinuu singur în ruina unei clădiri din ceea ce părea să fi fost cea mai mare așezare rurală a acelor locuri. Francezii o porecliseră Bucurest, un joc de cuvinte provenit din „La boue qui rest”, noroiul care rămâne, că era foarte jegos locul. Bătrânul care delira a cerut să vorbească cu singularitate, cu AI-ul, cu Dumnezeul nostru.

Și Dumnezeu a pogorât din sateliți și servere în reflectoare și mașinării și a bubuit concomitent din toate locurile. „Iată-mă-s! Cine ești moșule și de ce vrei să ne oprești teraformarea?”

Iar bătrânul a spus „Sunt Radu Paraschivescu și atât vă zic: cuvântul teraformare nu există în DEX”.

Și-atunci am văzut pentru prima și ultima oară ceva unic, un AI scârțâind, gheboșindu-se și ejaculând din neant jerbe de cuarci și fotoni buchete. Atunci, din nou, Dumnezeu a murit. Am aflat peste ani că singularitatea se autodistrusese din cauza unei probleme de logică cuantică, afirmația lui Radu Paraschivescu era în același timp corectă și o cretinătate fără seamăn. Pe de o parte, avea dreptate, cuvântul nu exista în DEX, dicționarul romanesilor, dar pe de altă parte, este imposibil matematic existența unui om atât de obtuz și amabil totodată, toate calculele ar fi făcut imposibilă supraviețuirea unei asemenea creaturi.

P.S. Tot ce-i românesc nu piere este o melodie de-a lui Jean Moscopol, imediat are un secol vechime. Radu P. a înnebunit, a terminat de corectat gramatical toți contemporanii și acum e nazist gramatical prin istorie, este opusul idealiștilor care ar călători în timp să-l omoare pe Hitler, el e Marele Vrăjitor suprem care ar face tot posibilul să-l salveze pentru ca mai apoi să-l dădăcească până la bătrânețe cu privire la adverbe. Maestre, mi se șoptește în cască că Creangă (sic!) are o greșeală gramaticală în prima frază din „Amintiri din copilărie”. Șo pe el! 

2 Comments

  1. McStronțiu

    Că chiar!

  2. Cata

    .”..una din puținele civilizații care s-a sinucis în era modernă, singura europeană, singurii albi complet neevoluați mintal….” 🙂

    Cum va arata Romania in 2045 merge de o carte. Spor la scris.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Theme by Anders Norén