Ovidiu Eftimie

Cartierul General

Menu Close

Ce este taximetria și de ce duce la proteste de stradă

Prietena mea vine de fiecare dată când se deplasează cu taxi-ul cu o poveste interesantă despre taximetrist. Ba e unul care a avut o super-afacere de zeci de milioane și a dat faliment iar asta e ceva temporar, ba e unul care a avut spitalul Colțea, clădirea, și a donat-o pentru binele umanității, ba vreun duce, în fine, numai lume bună. 

Parcă de domnul cu taxiul cu bomboane care spunea că a avut o afacere dar nu prea i-a mers, deși el în comunism învățase să fure din benzină de la conaționali, v-am mai scris. Tot o tipă l-a intervievat și pe ăsta, oamenii sunt mai deschiși când vorbește o gagică cu ei, simt nevoia să se umfle un pic în pene.

Mie nu-mi spun de-astea, că nu sunt atât de frumos și că îi prind foarte ușor cu minciuna. Dar știu de ce mint și știu și de ce nu fac curse în direcția aia și de ce fără 50 nu se mișcă, toate manevrele astea care i-au făcut atât de detestați încât dacă vede cineva un accident cu un taximetrist presupune nu doar că el e de vină ci că și-o și merită.

Pe scurt, taximetria e meseria pentru persoanele care nu prea sunt obișnuite cu munca și nu le place. Ce nu-ți spune nimeni despre muncă, nici la școală (lol) nici acasă, e că munca nu e tot timpul plătită egal și nu e tot timpul ușoară. Ai zile proaste, ai zile bune, ai ore proaste în care nu se leagă nimic. Ești strungar, 8 piese la rând le faci prost, te umpli de nervi. Ceva a ciupit, lemnul e aiurea, tarodul prost, naiba știe. Nu prea alegi care parte din meserie o faci, regula spune că trebuie să o faci pe toată. Așa că faci 8 piese în plus. Dacă ești instalator, strângi după tine și nu furi cotul înlocuit, că se uită lumea la tine urât și te simți cumva jignit. Lucrezi la birou, trebuie să primești formulare, program cu publicul: dai și de oameni cu care te înțelegi și merge strună, și de cretini cărora nu le-a zis nimeni de un sfert de secol să le tacă fleaca. Dar nu prea poți să-i alegi, asta e.

Taximetria fără aplicație, fratele meu, e libertatea completă a muncii. Nu ai ore fixe. Nu trebuie să iei clienți dacă nu vrei. Nu contează cum conduci și dacă mașina nu e un coteț, că ăla n-are unde să te reclame. Și dacă te reclamă, fix-pix, câți taximetriști violatori au rămas fără autorizație? Alegi când vrei să muncești și ce vrei să muncești. Ai timp să visezi cum ai donat spitalul Colțea amărăștenilor. N-ai cerințe medicale deosebite, ce, e cumva obligatoriu un examen măcar trimestrial la vedere și reflexe? Nu trebuie să ai mașina în condiții tehnice legale pentru a o folosi că nu există nicio pedeapsă reală dacă n-o faci. Ce găsești prin mașină e al tău, depinde de tine dacă returnezi sau nu chestii pierdute.

A, și faza că îi hărțuiește potera că știu că au bani cash la ei e vrăjeală. Au bani doar când îi prinde poliția, când e să dea rest abia au intrat în tură și n-au.

Nu e ca la aplicațiile alea nasoale, unde ești notat pentru activitatea ta, banii sunt cam ficși, ciubucul e doar dacă te-ai comportat calumea, nu că nu ai rest. De-aia ies taximetriștii în stradă, pentru a proteja una din cele mai ușoare meserii din România. Și când zic „meserie” mă refer la felul cum o fac ei, că se poate face și bine. Ca dovadă niciunul de-ăsta care face fițe la curse și e mega-putoare n-a ajuns bogat. Doar să fii cerșetor sau redactor la România Literară este mai ușor.

Share links: | | Nou! De la Mizil la Lună, epub sau pdf, gratis.

© 2019 Ovidiu Eftimie. All rights reserved.

Theme by Anders Norén.