Ovidiu Eftimie

Cartierul General

Menu Close

Câte ceva despre poluare fonică

Spre seară, să tot fie oara 9.30, mă despart de amicii mei Dorin și Roxana și mă duc spre casă, cale de un parc, în liniștitul cartier Răcădău din Brașov. Și-mi pun căștile în urechi, să-mi ascult ceva podcast, și-mi bubuie totul.

Că eu eram obișnuit pe volumul de București, unde trebuie să am la maxim să aud ceva. Pentru că totul în jur este extrem de zgomotos. Lăsând la o parte maimuțele, care dau la claxon ca la carnaval, parcă iau puncte în plus, restul cimpanzeilor ambalează mașina, urlă, dau muzica tare, trec cu girofare din 10 în 10 secunde (serios, în București orice firmă de prins șobolani are mașină cu sirenă și girofar) și fac zgomot.

Zgomotul de București e infernal, nu știu de cum nu l-au auzit vaginele bețive care vor să meargă cu copilul în cârciumă și nu pot pentru că se fumează și s-au coalizat să interzică fumatul pe planetă. Probabil că sunt surde și proaste.

Sau doar proaste.

Cert e că e un zgomot imens în București și nu am la cine să mă plâng, vorba aia, n-are cine să mă audă. Serios, ați auzit muzică românească? Nu e vina lor, pur și simplu în capitală nu se pune problema de ureche muzicală când lipsesc urechile de tot.

E fain la Brașov, e liniște. Pentru asta au muncit 50.000 de putori care au cerut bani de la stat să stea în uzine, să nu producă nimic, să falimenteze totul pe-acolo, definitiv, atât de mult cât să fie un oraș turistic, liniștit. Aș vrea să trăiesc acolo, din păcate am avut părinți cinstiți care n-au lucrat în uzinele alea, n-au furat, și-acum trebuie să stau într-un oraș de surzi să pot să primesc un salariu care să fie măcar dublu cât ajutorul de șomaj.

Share links: | | Din aceeași serie au mai apărut: |

© 2020 Ovidiu Eftimie. All rights reserved.

Theme by Anders Norén.