Ovidiu Eftimie

Cartierul General

Menu Close

În casa omului leneș mișună gândacii

Toată povestea cu baciul din Miorița sună deranjant de mai mulți ani și majoritatea adulților din România s-au prins de treabă. E simplu, omul e confruntat cu o problemă, i se prezintă și-o soluție și ăla preferă să o ardă poetic și să se tragă pe cur. E o exprimare simplă a radăcinii răului de pe meleagurile ăstea, hai bă, fă ceva că mori, lasă-mă, fă, am chef de poezie, luna și stelele mă preocupă acum. Mori bă, înțelegi, mori!

Este o poveste despre o puturoșenie ce transcende timpul și spațiul, un continuum de lâncezeală. Când nu faci nimic vin alții și fac. Când nu faci economie, vine firma din afară și-ți face ea economie. Când nu-ți vezi de treabă și mimezi politica, vin alții și-ți fac politica. Am intrat în UE că au tras ăia de noi, noi între noi nici măcar n-am făcut un sondaj să ne întrebăm, băi, chiar vrem asta? Acum avem prin Constituție obligația de a respecta legile lor înaintea legilor noastre, că ne-a fost prea lene să facem unele calumea. Statul ăsta s-a făcut cu forța, au trebuit să tragă câțiva de noi. Eram ok cu fanarioții, a trebuit să intervină oculta mondială / masoneria să ne forțeze să mișcăm ceva, să facem ceva. Să aducem aici un rege să facă niște străzi că altfel eram ok pentru noi să dormim și în noroi.

De-aia ne-a fost bun Ceaușescul, că ne-a pus în cutii de chibrituri și ne-a dat loc unde să mimăm munca și de restul are partidul grijă. Și puteam să dormim în continuare, să visăm la stele. Să nu învățăm nimic, să nu tragem nimic. Au picat comuniștii, au venit comuniștii, dă-i dracului, mi-e somn bă, am altceva de făcut, nu mă interesează. Nu mă pune să gândesc acum, mă doare capul, am băut aseară, lasă că-i bun și ăsta, ce o să facă altul? Ce știe ăla, nimic, nu se schimbă nimic, hai lasă-mă să dorm, diseară tre’ să merg din nou la băut cu băieții.

Și gardul? Și buruienile? Păi să le facă primăria, gardul când să-l fac, nu vezi că n-am bani, nu sunt bani, sunt sărac. Băi, ne omoară ăștia, ce e moartea în definitiv boss? Are Dumnezeu grijă de mine pe lumea aialaltă, că n-am făcut nimic rău, am fost om bun. E greu să faci ceva rău când nu faci nimic. Să te uiți la toate serialele din lume nu e un păcat. Să fii inert e un ideal în religii din Răsărit.

Și-n casa omului care nu face nimic mișună gândacii și șobolanii. Că nu-i deranjează nimeni, că n-ai făcut curat, n-ai astupat gaura, n-ai dat cu otravă. Și-acum gândacii sunt miniștri și parlamentari, că nu i-a oprit nimeni, că nu ne deranjează gândacii. Ăștia sunt Pleșoienii, Nicolicii și Iordachii și liderii lor, niște gândaci care macină căcat toată ziua, că nu se uită nimeni nici măcar urât la ei. Da, știu, orăcăie unul altul pe internet, ia vezi dacă poți să scapi de gândaci de bucătărie cu vorba bună. Nici măcar cu otravă nu e sigur. Trebuie astupate găurile, dat cu var nou, dat cu otravă, ascuns mâncarea, spălat după fiecare masă, de-astea simple, de organizare a casei.

Nu te deranjează că gândacul Pesedică are doctoratul plagiat la o școală inventată că și tu știi că școala pe care ai făcut-o e comică, și-ai făcut-o doar ca să fie, că oricum nu contează. Și gândacii mișună și nu ne pasă și uite unde suntem acum.

Premierul Tudose își dă demisia că nu mai e susținut de un partid care n-are opoziție, care și-a mazilit și celălalt premier, ritualic, ca apoi să-i găsească un căcat de mâncat în altă bucătărie, că gândacii nu se omoară între ei când sunt atâtea firmituri pe jos. E comic și gândacii fac prostie după prostie tocmai pentru că sunt gândaci și nu-i duce capul la mai mult. Macină încet mobila, și de ce n-ar măcina-o, oricum e murdară și te uiți la ea din an în Paști.

Născut în zodia baciului care filozofează cu stelele în loc să se mobilizeze un pic, rezoluția mea pentru 2018 a fost una mai simplă decât ălea cu „lăsat fumat”, „citit mai mult”, „băut mai puțin”, „concedii mai interesant”. Rezoluția mea este să muncesc mai mult. Să fac mai mult curat, să ascund mâncarea, să astup găurile, să fac lună, să dau cu otravă ca să-mi dispară gândacii din viață. Să am un câine, doi, o haită pentru când vin ăilalți doi baci să mă omoare. Este irelevant ce cuvântează gândacii, să-mi îndrept atenția asupra lor e pierdere de timp. Să învăț de la ăla care are mai mulți câini și să fac și eu ca el.

Ce fac ăștia acum nu contează, n-o să vină nimeni să mă salveze nici pe mine nici pe alții și poate nici nu au vreo obligație să ne salveze, că nu suntem atât de importanți. Nici pentru ei, nici pentru nimeni. O să fie iar carnaval aici câteva zile, poate săptămâni, și stând la pândă după ăștia n-o să schimbe nimic. Muncitul pentru mine și pentru curățenia din jurul meu, da.

Share links: | | Nou! De la Mizil la Lună, epub sau pdf, gratis.

© 2019 Ovidiu Eftimie. All rights reserved.

Theme by Anders Norén.