Ovidiu Eftimie

Cartierul General

Care-i planul?

Vorbeam aseară cu Dorin la podcast despre româneală și momentul 1 decembrie și de ce suntem așa de apatici de Centenar. Și teoria mea, alimentată și de faptul că în ultima vreme m-am documentat pentru o broșurică de câteva pagini despre Marea Unire (pe care vreau s-o dau patreonilor zilele astea) e că statul român de azi nu are ambiția statului român din 1918.

Lăsați teoriile cu norocul și trăznăile cu marile puteri, ce deosebește România de acum față de aia de acu 100 de ani este ambiția. Ăia, pe-atunci, aveau niște planuri extrem de mărețe. Dau exemplu pe Eugeniu Carada, poate ați auzit de el, a fondat Banca Națională și a fost primul ei director. Ei bine ăsta avea ambiția ca Dunărea să fie un râu intern al României, cam ca Rinul în Germania. În viziunea lui Bulgaria începea de la Sofia în jos. A, și a și finanțat o grămadă de bani ideile astea. Că nu i-a ieșit, altă discuție, ce e important de înțeles este ce ambiții nebune avea ăsta. Și nu e singurul, cam toți din perioada aia aveau ambiții de oameni mari, voiau Basarabia de la ruși, Transilvania, Bucovina și Banatul de la austro-ungari, în fine, chestii majore, nu mărirea pensiilor.

Per ansamblu, poporul stă acum și se uită la liderii lui și ăia sunt niște blazați. Au ambiții generale, să fie bine să nu fie rău. Uită-te la prim-ministru și întreabă-l, „tu, când avea 25 de ani voiai să fii șeful la țara asta?”. Nimeni n-a întrabat-o pe Dăncilă așa ceva, că nu poate spune asta. Când ea tânără ambiția ei era să fie profesoară de liceu. Râdem de ăia care visează să fie șefi, dar măcar vor ceva. Uită-te la Ionannis, bă, care-i planul tău? Care-i ambiția ta? Cu ce vrei să rămâi în istorie? Și pe ăsta îl putem întreba ce visa la 25 de ani, garantez că nu plănuia să fie șeful țării.

Ok, am făcut 100 de ani, mișto, care-i planul? Ce vrem să facem în continuare, ce vom face în 5 ani, în 10 ani, în 25 de ani? Tot așa, vedem ce iese? Pe ce loc vrem să fim în Europa în 2030? 7? Ok. 5? Why not? Nu înseamnă că vom ajunge pe 5, dar măcar ne ambalăm suficient să ajungem pe 10. E mai bine decât ultimul loc? Eu zic că da. Nu este nimic din asta în politica generală a statului. Asta este, de fapt, și ceea ce li se reproșează partidelor noi, nu atât de concret dar, iată, vă concretizez eu acum: Ok, Ciolo & USR, am înțeles, voi nu furați. Care-i planul de bătaie? Știm, onestitate, profesionalism, dedicare, ăstea-s procedee. Care este planul? Vrem ca până în 2025 să nu mai fie mai mult de 10% din forța de muncă din România angajată la stat, că ne mâncăm coada degeaba. Bun, ăsta ar fi un plan. Vrem să intrăm în Schengen până în 2021. Vrem să fim șefii UE până în 2040. Ceva?

Nu ne plac bisericile, ok, am înțeles asta. Hai să stabilim ceva, un target, ca corporatiștii. Băi, gata, am stabilit, nu construim mai mult de 20.000 de biserici, suntem 20 de milioane, ajung. Gata, ăla e punctul final. Vrem să ne facem sateliți până în 2025. Bun, iată o ambiție, dup-aia stabilim un plan și ne ținem de el. Facem și noi ca etiopienii, ăia au ambiții și au și un plan. Să nu ne ia olandezii portul Constanța, ok, să nu-l ia dă-i dracului de bogați că au destule. Dar care e planul nostru cu el? Îl facem cel mai mare „hub” din zonă? Și dacă da, până când? Care e deadline-ul? Turcii, lângă noi, fac cel mai mare aeroport din zona asta de planetă, noi n-am făcut un tren de la Otopeni la gară. Măcar Daniel a avut un target, a zis că face mega-biserica aia și a făcut-o. „Priviți, ciumecilor, ambiția mea a fost să fac o catedrală și să-mi pun fața pe cel mai mare clopot din zonă. Uitați-vă la ea cât de bengoasă e, cât de aurie, o s-o fac și mai aurie, să moară de ciudă toți ortodocșii din Balcani”.

Când ai ambiție și când ai un plan, lumea se raliază în jurul tău. Nu garantează succesul, dar tot e ceva. Ne uităm la Mihai Viteazu și-l tot pomenim, dar nu insistăm pe ceea ce contează. Ăla avea o ambiție, „băi, eu vreau să fiu șefu la toți ăștia de pe aici. Cum? Am un plan, îi bat pe ăia, îi trag în piept pe ăia, îi jefuiesc pe ăia, hai că știu ce să facem. Băi, dar ești sigur că merge? Cum să nu meargă mă, n-auzi, eu sunt Mihai Viteazu, n-ai văzut, le am cu bătaia, am șmecherie și normal, cum să nu meargă?”. Tipul a fost tăiat la câteva luni după ce i-a ieșit figura, dar ideea, vorba teroristului V, ideea e „buletproof” și a rămas. Când ai un target și un plan, măcar știi în ce direcție te îndrepți. Te poți opri din când în când pentru o evaluare, băi, e bine, nu e bine, ce putem schimba, ce nu, hai să vedem cum facem să iasă treaba. Morala chestiei de la 1918 nu este că am luat bătaie, că eram cam nepregătiți sau că am avut noroc. Învățătura din aia e că am avut o ambiție, un scop și chiar și un plan. Pe parcurs, am dat de vreo câteva ori cu piciorul în perete, a trebuit să mai ajustăm planul pe ici pe colo. Dar tot am ieșit pe plus la final.

Reacția liderilor români de acum la Centenar a fost de parcă i-au venit niște musafiri surpriză. „Băi, vezi că facem 100 de ani? Da? Shit, trebuie să facem ceva, hai să facem niște prăjituri, luați țoalele alea mișto de mers la bal și puneți fața aia de masă fără găuri de la țigări. Pune și niște afișe prin oraș să nu pară că suntem chiar săraci, să știe fraierii”. Da, mă, ok, aia puteam să facem și noi. Și să ne mărim salariile din banii altora, credit la bancă știu să iau și eu să mă cred mai bogat câteva luni. Alfel, ceva serios, ceva măreț, măcar la nivelul bărboșilor de-acu 100 de ani, aveți?

12 Comments

  1. Rilache

    Sper că nu te superi pe mine dacă îmi recopiez comentariul.

    ——————

    Eu am ajuns, destul de rezonabil și rațional, „la rece” cum se spune, la concluziile următoare:

    România este și va fi, până la apocalipsă sau A Doua Venire a Mântuitorului, o colonie. A durat multă vreme până să accept acest lucru fiindcă nu e deloc ușor să vezi realitatea pentru ceea ce e ea, dincolo de strâmbete și clipociri, despre propria-ți țară și mulți dintre așa-zișii conaționali (oricare ar fi ei… oricare). Orice ar conține, face, țara și românii, at the end of the day este complet inutil.

    Fiind o colonie, am ajuns la a doua concluzie că nu se merită să devii familist, „om cu familia ta”. Până la urmă, de ce să le faci jocul mecanismelor, forțelor oculte(sic!), să te comporți ca un sclav (în jocul lor cretin) care continuă iobăgia prin propriile tale progenituri? Este ceva criminal, să perpetuezi asta pentru tine – darămite potențialii copii. Mai bine pui stop înainte să se întâmple un cataclism, mai mult că de ce să perpetuezi statutul de sclav obedient, cu datorii personale și la bănci prin care țara a fost făcută datornică.

    Fiind o colonie, obiceiurile de vânzare-cumpărare cresc pe măsură. Foarte mulți se cârcotesc, încearcă să fraierească, să aiureze și așa mai departe. Condiția noastră este, cred eu, constrânsă în așa fel încât să ne mulțumim cu firimituri. Se folosește expresia: „Dar, nu se vrea, dom’ne, că altfel am fi…”. Eu chiar sunt convins de vorba aceasta: „De ce ne merge rău? Fiindcă nu se vrea.

    Nu se știe cine nu vrea dar e lăsat la interpretare. Ori toți nu vrem, ori niște inși, care nu vorbesc limba română și aparțin altor elite din alte țări, nu vor. E o variantă plauzibilă dar deloc ridicolă.

    Până și regimurile totalitare, atât fascismul cât și comunismul din istoria noastră, a fost cu: „Da, să trăiți, stăpânie, cum ziceți dumneavoastră, așa vom executa/sări la comandă!”.
    Antonescu și legionarii au fost subordonați nemților, comuniștii au fost subordonați rușilor.
    Nici interbelicul sau perioadele înaintea Primului Război Mondial nu sunt deloc bune, la câte abuzuri s-au comis împotriva noastră.

    Acum despre partide poltice și despre viitor….
    Fiindcă PSD-ul are, statistic, cel mai mare „capital politic”, pe măsură are o prezență gigantică încă de la concepția social-democrației și, implicit, social-comunismul în țară. Este cel mai mare partid politic al României, până la urmă.
    Drept urmare, mi-am pus o întrebare cu alte întrebări care, cumva, zguduie percepția realității oricărui om, anti-PSDist sau pro-PSDist.

    Eu m-am gândit și m-am întrebat: „Dacă PSD-ul dispare mâine, a doua zi, cu ce ar aduce toate celelalte partide politice pe masă pentru presupusa dezvoltare a țării coloniei? Ce pot să facă celelalte partide politice ceea ce PSD face și a făcut sau n-a făcut?”

    Este o prostie, dacă nu deziluzie utopică, să cred că se mai poate face orice altceva ceea ce „cel mai mare partid al României” nu a luat în considerare să facă. Un alt fapt realistic pe care mi-a fost greu să-l accept.

    Nu este la mintea cocoșului să afirmăm că, până la urmă, implicit și explicit, fără echivoc, noi și acum trăim într-un comunism/securism simbiotic, alterat, suprapus & amestecat cu un capitalism bizar, nenatural, din poziția de colonie.

    Ceea ce rezultă că sutele, dacă nu miile, de neo-nomenclaturiști contemporani, îmbuibați împreună prin căsătorii sau relații familiale extinse, au încleștat în multe nivele țara asta: economic, administrativ, social, politic, militar și servicii secrete.
    Dacă tot suntem colonie, ei se complac pe ideea că vor fi aserviți de noi, în loc să servească pentru cauze (sau ambiție, plan și așa mai departe).

    Lucifer a declarat clar: „Mai bine domnești în Iad, decât să servești în Rai.” (Paradise Lost, Milton John)

    Același lucru este aplicat de toți neo-nomenclaturiștii noștri: decât să servească în România Colonia ca un sclav sperând la o viață mai bună (cum facem noi și ne întrebăm care-i planul, de ce lipsesc ambițiile), mai bine o conduc ca niște portari de coteț și-și declară loialitatea oarbă față de „prietenii externi” – oricare ar fi aceștia, nu contează care.

    Istoria coloniei este compromisă, alături de prezent. Este compromisă deoarece oricare(!) aspect cultural și academic este pătat de raționamentul, judecământul și manifestarea de slugă obendientă 100%. Această mentalitate (ca un tot ce cuprinde) dictează că e mai bine să-i urmezi pe alții pe care-i consideri superiori și avansați, să le joci jocul & schemele, în loc să-i surclasezi și ca tu să-i domini pe aceștia. Noi am ales să fim slugi.

    Strămoșii tăi au fost slugi pentru străini, bunicii tăi și-au rupt spatele pentru străini, părinții tăi lucrează pe plantația străinilor (afară sau pe interiorul cumpărat la bucată), tu lucrezi undeva pe firimituri sau într-o firmă deținută de străini, copiii tăi vor fi încurajați să lucreze pentru copiii străinilor, nepoții la fel, și descendenții tăi tot ca niște slugi vor fi pentru alții care vorbesc o altă limbă exact cum au fost strămoșii tăi…
    De ce? „Fiindcă sunt avansați & superiori”… Iar asta a fost îndeajuns încât să ne fie mai confortabil să fim slugi decât dominatori.

    Istoria ne-o zice, prezentul ne repetă, viitorul e prescris.

    Suntem o colonie. Atitudinea, gândirea și manifestația xenomană dovedește asta.
    Neo-nomenclaturiștii se mulțumesc să fie niște portari de coteț, la ordinul altora de alt nărav. Orice schimbare care s-a făcut sau se face, întotdeauna va trece pragul doar dacă este agreeat de alții – mai puțin de noi. De ce? „Fiindcă sunt avansați & superiori…”

    Istoria și prezentul nu au fost de „Hai să facem asta”, ci de „Cu cine ne aliniăm și să-i urmăm?”; complăcută cu crezul că orice sfadă între noi e doar o competiție nimicnicită pentru care să le facem divertisment gratis altora și, poate-poate, pe portarii vechi de coteț îi va da stăpânul la o parte și să-i facă pe alții următorul portar de coteț.
    Să aibă mare grijă portarii, fiindcă cei din coteț vor și ei să devină portari – niciunul nu se gândește să-i dea în cap stăpânilor care i-au făcut portari.

    Noapte bună România Colonia – ești un purgatoriu pentru xenomani, trădători, umili, șovăielnici, iloți autorasiști care, la rândul lor, vor să devină următorii portari de coteț cu aprobarea ălora mari.

    • Dragos

      Si care e problema daca suntem o colonie? Nu au existat atatea colonii care au facut ce au vrut, fara aprobarea “alora mari”? Asta e doar fatalismul romanesc…

    • pawemperor

      Eu as spune ca suntem intr-o sfera de influenta… Transilvania a ungurilor din timpuri imemoriale, Muntenia pe sfarsitul domniei lui Mircea cel Batran, Moldova pe sfarsitul domniei lui Stefan cel Mare… si de atunci s-au tot suprapus una, doua sau chiar trei sfere de influenta asupra tarii… in prezent suntem 1/3 UE, 1/3 SUA si 1/3 Rusia… conducatorii nostri raman perfizi si pe interes evident dar este la fel de evident ca nu ar putea sa faca prea multe, boierimea de rand este la fel de vanduta si abia ar astepta sa pupe condurul conducatorilor daca liderul s-ar rascula… deci, ideea ar fi sa asteptam o noua circumstanta istorica in care sa putem face lucruri, cum a fost momentul 1918 de exemplu

  2. Gabriel Iacob

    A citit Dăncilă niște ‘ambiții’, pe puncte, cu termene limită acum câteva luni. Se încadrează în definiția de ‘ambiție’? Dar pentru că sunau foarte ceaușiste se descalifică?

    Când este o ambiție corporatistă și când este ceaușistă?

  3. Sabotor

    România este și va fi, până la apocalipsă sau A Doua Venire a Mântuitorului, o colonie.

    Colonia cui? Nu de alta, da’ sa stiu si eu cui sa ma inchin.

    De asemenea, cand vine apocalipsa? Nu de alta, da’ nu vreau sa ma prinda apocalipsa cu chilotii murdari.

  4. Perkele

    Pai nu avea Tariceanu (singur sau cu ALDE, nu mai retin) campanie electorala ca vrea sa ne faca a 7a putere economica a Europei?

  5. Radu

    Postul asta mi-a adus aminte de un episod din two and a half men unde Walden are urmatorul dialog cu Jake, citez din memorie:
    Walden: what’s your deal
    Jake: what do you mean, i have no deal
    Walden: so your deal is that you have no deal
    Cam asa si la noi, planul consta in faptul ca nu exista niciun plan. :)))

    P.S. se pare ca exista si pe youtube dialogul cu pricina
    https://www.youtube.com/watch?v=-Ibt5a3VfOU

  6. McStronțiu

    Eu cred că planul e ca planul lui Scipio Africanul cu Cartagina. Noi suntem Cartagina.

  7. Shoric

    Păi și cum facem , Eftimie președinte și Dorin prim ministru ?
    Hmm, parcă sună bine ca slogan … Mu-ie Efti-mi-e, Mu-ie Efti-mi-e. Da cu Dorin… pff, nu prea merge.

  8. septimiu

    Noi nu suntem colonie. Nu am fost niciodată. Zic noi si ma refer la Muntenia și Moldova. Noi suntem aia care la venirea dușmanilor parjolim motoarele si otrăvit fântânilor. Atât ne duce capul. Unde e planul? Ce draui facem după ce pleacă aia daca nu mai avem nici ogoare nici fântâni. Acum vreo 20 de ani am auzit un lider din asta de cârciumă declarând. ” în cacat pana peste cap, dar Mândru!”. Ăștia suntem.

  9. Adi

    Ambitie, scop si plan.Am avut o revelatie!.Vorba lui Cosbuc,,Viata e o lupta, deci te lupta!”.Sa nu uitam ca suntem rezultatul luptei a 1 milion de spermatozoizi, caz in care sa se dea o lege a primului sosit sa fecundeze ovulul cu start-finish si eventual VAR, ca la fotbal.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Theme by Anders Norén