Caracterizarea personajului Ilie Moromete

Ilie Moromete este cea mai rea specie de țăran de pe pământurile astea, căcănar, leneș și mic țepar, genul de om care a „construit” țara asta, omul care trolează istorie pentru că nu vrea, sub nici o formă, să pună osul la muncă, măcar un picuț.

Context

Autorul romanului Moromeții, Marin Preda, era considerat de către contemporani un tip destul de deștept, un pic chiar peste medie. Atâta doar că a avut ghinionul să scrie într-o perioadă în care erau țăranii la putere, și nu orice fel de țărani, țăranii violenți. Șeful țării era un tip cu 4 clase, șefii mai mici abia de aveau 8 și niciun fel de educație. Reprezentau prima generație ce mâncase ciorba cu lingura și aveau încălțări la ambele picioare. Dar trebuiau și ei cumva glorificați, ei erau talpa țării, erau „oamenii care au muncit de s-au spart și au ținut burghezia în spate”. Și s-a muncit mult pe propaganda asta, s-au investit resurse ample și a avut efect.

În București, capitala țării, e un muzeu al țăranului fix lângă Guvern. Și un muzeu al satului, tot central. Încearcă să faci ceva deosebit prin zonele alea și o să ai parte de niște reacții destul de brutale. Ieși în public și zi că țăranii sunt putori și lichele și o să vină copiii și nepoții lor să-ți rupă fâșul. Dacă zice cineva „buei, orășenii sunt căcănari, brutali, gargaragii și țepari” nu se supără nimeni. La țărani e sensibilă treaba pentru că mulți dintre conaționalii noștri au fost făcuți ca Iisus, dintr-o femeie virgină și Sfântul Duh care, în cazul de față, reprezenta propaganda PCR.

Și Marin Preda trebuia să scrie despre ăștia, că era la modă, dădea bine la partid. Și omul a înțeles și a scris o poveste pentru cretini, în care se vorbește de destrămarea satului și țăranul filosof și complexitatea personajului, și bogata viață interioară, de-astea, să aplaude băieții de la cenzură și criticii literari și, în acea carte, scrie de Moromete că este un țăran de-ăla de nu poți pune bază pe el și totul de duce dracului din cauza lui.

Tehnică de caracterizare

Caracterizarea unui personaj se face direct (autor, alte personaje, personajul însuși) și indirect (limbaj, fapte, comportament, gesturi, relația cu alte personaje etc). Caracterizarea lui Ilie Moromete în literatura română e făcută bizar, deși Preda arată din aia indirectă ce specie de om e, în „referate” el apare ca un țăran filosof, om complex, tot felul de trăznăi, ca și cum ar fi servit cineva un comunicat de presă național și toată lumea și l-a asumat automat.

Dar dacă e să luăm toate elementele de caracterizare indirectă, iese altceva. Să pornim de la „ce face” de fapt Moromete. De fapt, ce nu face. Pentru început, nu e surprins aproape niciodată muncind. Tot timpul bea tutun, discută politică, dă sfaturi altora și organizează chestii. O singură dată e prins la seceriș, dar își îdreaptă rapid spatele și începe să se caute de-o țigară și să se deplaseze foarte lent spre un vecin care muncea în timp ce familia îi strigă să pună și el mâna la muncă. Ilie e patriah, el nu se mânjește cu munca, se trebuie să fumeze, să admire natura și să enerveze constat pe cei din jurul lui.

Un bun exemplu este scena în care vine percepetorul să-i ia taxele pe terenul primit gratis pe care ar trebui să-l muncească. Omul e plin de mișto-uri în el, zice că n-are bani, ăla încearcă să-i ia ce are prin casă (sechestru pe bunuri, să zicem) nu găsește nimic, vrea să-i ia căruța, n-o poate căra ajutorul lui, vrea să-i ia caii, ce crezi, avea caii pe numele lu fi-su. După o serie de tergiversări, Moromete îi dă, totuși, o parte din bani. Perceptorul îi spune, clar, în față chestii de genul:

“Rasă de om ca dumneata n-am mai pomenit (…) Sărac nu eşti! Copii mici n-ai! Bolnav nu eşti! Atunci cum? Toată lumea plăteşte loturile, numai dumneata o întinzi ca gaia-maţu de mai bine de cincisprezece ani! (…) De şaptesprezece ani de zile o tot lungeşti ba cu plata titlurilor, ba cu foncierea… Vine conversiunea şi te scuteşte, se împrumută pe urmă domnul Moromete la bancă ca un ghimpaşă cumpără oi şi cai… Ai paisprezece pogoane de pământ şi din paisprezece pogoane, auziţi! nu e în stare să plătească loturile pe care i le-a dat statul, pleaşcă. (…) Face politică! E abonat la ziar! Şi impozitele nu vrea să le plătească”.

Pleacă perceptorul și Moromete e mândru de el. Se întâlnește cu vecinul, Bălosu, și-i povestește cum i-a tras țeapă ăluia.

“L-am păcălit! spuse el.
Bălosu nu înţelese. Moromete vârî mâna în buzunarul dinăuntru al flanelei şi scoase de acolo nişte hârtii la care se uită încântat.
— Cât mi-ai dat tu pe salcâm?
— O mie două sute! răspunse Bălosu.
— L-am păcălit cu două sute de lei, repetă Moromete. ”

Iar Bălosu, genul de om normal la cap, e un pic blocat de situație, începe să prespună că Moromete își cam bate joc de el dar încearcă totuși să discute afaceri, să ia un teren, să facă ceva. Nimic, Moromete e pus pe trolat, îl întreabă de un flăcău de pe uliță, al cui e, ce face, vecinul se enervează și-l dă dracului. Vine nevastă-sa și-i atrage atenția că „toată ziua stai și bei tutun”, el profită de ocazie s-o facă și pe ea proastă și chiar încearcă să-i facă o piedică.

În timp ce Moromete se ridică dintr-un loc de odihnă să stea într-altul, îl cheamă pe fi-su, Praschiv, iar ăsta pleacă de lângă el, că i s-a făcut deja silă. „Sigur, acum ai vrea să ai banii lui Bălosu, parcă îi spunea el tatălui său, dar când eu am vrut să-i fac, ţi-ai bătut joc de mine. Acuma descurcă-te!”

Într-un final familia lui se cam satură de el, ăia care au cât de cât inițiativă se cară iar el continuă s-o frece și să refuze sub orice formă să fie, măcar pentru câteva momente, un om pe care te poți baza.

Scamatoria

În fapt asta face Marin Preda, nici măcar subtil, cu Moromeții. Arată țării „uitați, bă, țăranii ăia pe care-i glorificați. Uite cum sunt priviți cu ură ăia care încearcă să facă ceva. Uite cum zic „e proști” tuturor celor care vor să aibă vreo inițiativă”. Se zice Preda și-a numit personajul după un Ilya Muromets, un erou popular rus care trebuie să fie fost tare la modă în perioada în care s-a scris romanul, că propaganda comunistă era dublată de una sovietică. Probabil a vrut să-l ia la mișto pe ăla. Nu există o complexitate a personajului, complexitatea și amploarea este dată doar din multiplele feluri în care autorul spune despre ăla că e o putoare și un țepar ordinar. Arată cum e nasol să fii leneș în capitalism și că nu are răbdare lumea cu tine. În volumul 2 Moromete e mai ok, nu mai e sărac pentru scurt timp, dar familia îi este varză, că s-au săturat toți de el. Cea mai mare durere este durerea în cur pe care o are Moromete față de familie și comunitate.

A, și la final o bombonică. Știți gluma aia cu „bună dimineața/ziua/seara mai puțin ălora care …” E din filmul Moromeții, unde vine Cocoșilă în vizită la Moromete, care se odihnea după o zi întreagă de odihnă și zice „Bună seara Catrina. La ăilalți nu le dau bună seara că nu merită, e proști”.

Nu folosiți acest material ca referat, vă dă 3 profesoara în teză sau la Bac.

Salut, cea de-a doua carte a mea, Bacalaureat, a apărut deja prin librării. O găsești online la Emag, Nemira, Cărturești sau Libris.

6 thoughts on “Caracterizarea personajului Ilie Moromete

  1. Ruxandra

    Punem pariu ca, daca prin cine stie ce minune, pica asta la Bac, anul asta, or sa apara “plagiatorii” tai? Si, dupa ce or sa pice Bac-ul, or sa-ti umple frigiderul de carne.

    Reply
  2. Lup

    crunt e ca generatii intregi de profesori au promovat mizeria de caracterizare, si vor mai continua.

    Reply
  3. Ender

    in pagina de wiki a lui Ilya Muromets zice ca l-a belit pe unul “Nightingale the robber” adica “Solovey-Razboynik”.
    cu alte cuvinete, razboynik inseamna de fapt hot. dragnea e un mare razboinic.

    Reply
  4. Kulcsy

    Cand am inceput sa citesc, am zis ca ar merge ca unsa la bac, dar apoi mi-am dat seama exista riscul sa pici …

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *