Ovidiu Eftimie

Cartierul General

Capătul celălalt al fericirii

Chogyam Trungpa, un fel de sensei al Buddhismului, spune că adevărații care vor să meargă pe calea aurită trebuie să ajungă, la un moment dat, la un fel de plictiseală. Chiar atrage atenția că occidentalii nu înțeleg ce înseamnă meditația cu adevărat: am fost la mânăstire, am băut ceai, am mers pe jos, am făcut zazen, 6 luni am fost rupt de lume. Cam ca o militărie, ceva stoic. Pe când inițiații știu secretul: să faci lucruri atât de banale încât să te plictisești.

Abia dup-aia, când conștientizezi adevărata plăcere a plictiselii, vei putea merge mai departe spre transformarea într-un mega-înțelept, unul care va fi atât de deștept încât nu se va contrazice cu nimeni pe Facebook.

Acum, există felurite feluri de plictiseală: una dintre ele e să ieși în club și să încerci să agăți ceva, apoi să vezi că nu prea sunt șanse și să te apuci să te holbezi în telefon până ți se albăstrește fața. Alta e să citești texte ca ăsta sau ăsta, din care înțelegi un singur lucru: cine bine ar fi fost să fiu analfabet, atunci n-aș fi citit acest text și astfel mi-aș fi putut folosi creierul la ceva mult mai util, cum ar fi să-mi bat un cui în rotulă.

Dar eu am găsit ceva și mai plicticos, respectiv acest videoclip cu Ricky Dandel, cunoscut cântăreț român printre fanii farmaciilor Catena, un tip despre care tatăl meu mi-a spus, prima oara când am auzit că va prezenta Cerbul de Aur, că e un „căcat”. Om simplu, jumătate militar, jumătate proletar, tatăl meu nu avea cum să înțeleagă cât de suprem poate să fie Ricky Dandel. Dar să punem videoclipul.

Nimeni, absolut nimeni, niciunul din cei prezenți acolo nu a fost fericit. În acele momente, când Ricky a început să cânte și să anime lucrurile, oamenii au fost ca nicicând mai aproape de spiritualitate: au înțeles instant futilitatea vieții, a tuturor eforturilor depuse în orice, a lipsei de sens a universului. În acel moment cei prezenți au trăit ceva magic, nu știu dacă toți au sesizat. Au trăit plictiseala supremă: niciodată nu se va mai întâmpla ceva atât de puțin interesant ca asta. Unii, cum e tânărul țigan Connect-R care dansează acolo în speranța că se va salva, au făcut ceva cu viața lor. Alții, cum sunt plantele dansatoare de acolo au dispărut.

Acest videoclip e minunat și extrem de util. Când vei simți vreodată că lucrurile sunt nasoale, că viața e grea, că nu ești fericit, atenție, că nu ești fericit!, vei putea oricând să te întorci la acest video și să vezi că oricât de grea ar fi viața, tot există ceva mai bun ca atât. Cum ar fi leucemia.

2 Comments

  1. blablabla

    hmmm, nenea papa-lapte cu conservator terminat cu master nu si-a slobozit parerea despre calitatile vocale ale domnului cantaret. acu’ cine ne mai lumineaza in domeniu? 🙂

  2. m3

    M-ai câștigat de cititor cu postul ăsta!

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Theme by Anders Norén