Ovidiu Eftimie

Cartierul General

Capătul birocrației

Mi-a trecut pe lângă ureche expresia „declarația 801”, în legătură cu ceva la fisc. Și m-am întrebat dacă există cumva toate declarațiile, de la 1 la 801 cel puțin, și dacă fiecare este pentru ceva anume. Și ce crezi, există o grămadă, și sunt extrem de specifice. Iată, de exemplu, declarația 282:

282 Decizie de anulare a deciziei privind stabilirea impozitelor și taxelor datorate în România de către membrii Comandamentelor Forțelor Aliate sau dependenții acestora, pentru articolele care urmează să fie înstrăinate și care au fost achiziționate fără plata impozitelor și taxelor datorate (OPANAF 2883/2017)

Aparent sistemul fiscal se bazează pe sute de declarații ale contribuabililor, care apoi nu sunt luate în seamă, că oricum și ăia fac un calcul paralel, după care urmează o impunere, contestare, proces, ordin de ministru, completare declarație suplimentară pentru obținerea sumelor luate de stat prin impunerea nelegală și tot așa.

Ministerul finanțelor publice funcționează ca o soacră extrem de curioasă care te întreabă constant ce faci cu banii, ce-ai făcut cu ei, de unde îi ai, ce planuri ai cu ei, ai plătit pe ăla?, ai plătit taxa aia, stai că aveam să-ți dăm niște bani, dă-i pe ăia încoace și ți-i dau eu peste trei săptămâni, declarația cinsutepaișpe, o completezi și dup-aia mergi la trezorerie, dai și acolo o declarație etc.

Și este posibil ca asta să nu fie tot. Undeva, în Ministerul Finanțelor Altora există o declarație supremă, declarația cu numărul 9999. Exact ca Oscar sau la Coca-Cola, sunt doar doi contabili în țara asta care știu cum trebuie completată acea declarație, și fiecare știe să completeze doar jumătate din ea, trebuie să-i prinzi pe amândoi într-o cameră s-o poți completa.

Dar după ce o faci și o depui, e magic, statul nu e mai întreabă niciodată ce-ai făcut cu banii, mai treci tu pe la trezorerie și lași cât te lasă inima, ca la biserică.

1 Comment

  1. DanC

    România e de un conțopism înfiorător. Exact asta m-am întrebat acu’ vreo 7 ani în urmă, a trebuit să fac niște acte pt-un amărât de apt. și cică: “Vă trebe și Anexa 24!”. Ai de pla mea, deci există 23 de alte ’anexe’? fiecare din ele cu alte liste de acte de atașat?!? Și nu era vorba de un NYC apt lângă Central Park de câteva zeci de mil $, nu. “Hai dom’le că nu-i așa greu: atașați copii notarizate după x/y + adeverințe ștampilate după aia + cealaltă etc și gata! Ce, la dvs cum e?” Ce să-i mai spun că ’la mine’ rezolvi totul online sau dacă trebe să te duci la un ghișeu, în 2 min max e gata tot.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Theme by Anders Norén