Cartierul General

Cafeaua nu este suficient de scumpă

Preafrumoasa cârciumă de imediat de lângă tabela din Gara de Nord a fost închisă și transformată într-un local elegant, șic, unde se vinde cafea scumpă. Cafeaua, la pahar de poliuretan, e cam 9 lei și asta nu e totul. Mai trebuie să aștepți și un sfert de oră să o iei, repet, e cafea la pahar. Și aștepți ceva doar dacă ești primul la coadă. Dacă nu, nici întârzierile CFR nu te vor salva. Ai zice că e extraordinară, dar nu, e o cafea normală.

Singura chestie care mă nedumirește la treaba asta este de ce e atât de ieftin. În mod normal, având în vedere ce elegantă e chestia și cât aștepți pentru cafea, ar trebui să fie 15 lei. Sunt convins că ar găsi clienți mai ales dacă vor combina această mărire de preț cu o prelungire considerabilă a timpului de stat la coadă.

Ca băutor de cafea semi-profesionist, pot să-mi dau seama când o cafea e bună și când e de la expresorul industrial. De-aia sunt printre puținii care știu că cafelele de hotel au gust de ciorapi fierți, că sunt făcute la mașina aia veche de cafea. Între timp, unele hoteluri s-au modernizat și au luat alt model de expresor industrial, care face cafeaua să nu aibă gust deloc, pe model italienesc. Italienii sunt cele mai mari canalii de pe piața cafelei, nu degeaba au fost naziști. Gustul e pe ultimul loc la cafele, cele mai importante detalii sunt cantitatea (o cană sănătoasă) și aroma (ce se poate obține dacă o faci la ibric, măcar). Fasciștii ăștia au descoperit metoda prin care să elimine primele chestii mișto cu expresso. Apoi au zis că nu e suficient și au făcut ristretto, care e și mai meschină. S-a lucrat intens și la eliminarea gustului. Prespun că acum în laboratoarele de cafea italienești se caută o metodă prin care să nu-ți mai servească deloc cafea ci o palmă, taxa de față de masă și un prego.

În imagine o „cafea mare” la Hof Cafe din Brașov.

În imagine o „cafea mare” la Hof Cafe din Brașov.

Eram fan al mincinosului de Florescu, ăla cu „Confesiunile unui cafegiu” până când m-am dus la un târg de carte și l-am văzut cum le face tot la expresor. A mai murit un mit.

În România cafeaua ți se dă cu zahăr și lapte chiar dacă spui că nu vrei zahăr și lapte. Nu poți comanda o cafea, nu se mai face cafea aproape nicăieri. Expreso, expreso lung sau ceva similar. Este foarte dificil să comanzi o cafea, pentru că o cafea nu se comandă așa, ca o pâine, trebuie să răspunzi la un chestionar cu privire la preferințele tale în materie de cafea care, câteodată, e mai lung decât examenul de sală la școala de șoferi.

Cu toate astea, idolatria pentru cafea este la apogeu. Deschid Facebook-ul dimineața și văd doar oameni care se roagă la cafea, o ridică în slăvi, se identifică cu cafeaua și susțin că omul nou este compus din omul vechi+cafea (asta dacă nu se interpune printre ei câte unul care e cretin și are ceva cu vechile tuneluri dacice, aia e cafeaua prostului). Oamenii își pun nenumărate desene sau gif-uri în care se bea cafea dacă se poate prin gavaj.

De-aia, zic, mi se pare straniu că nu este cafeaua mai scumpă. La cât de mulți fani ai „cafelei” sunt în țara asta, sunt convins că ar plăti mult mai mult pentru acest banal produs, ar fi dispuși la mai multe sacrificii. Nu de altceva, dar trebuie umplut și wall-ul ăla de Facebook cu ceva.