Ovidiu Eftimie

Cartierul General

Menu Close

Bright 2017 (Netflix)

Pe hârtie, filmul ăsta ar fi o idee excelentă. Într-un univers paralel, în care există orci, elfi, „fairies” și mexicani, doi polițiști, unul Will Smith și altul orc au de rezolvat câteva probleme. Una ar fi că lumea nu are încredere în polițistul orc, primul care s-a băgat în branșa asta, alta ar fi că o baghetă magică, „o armă nucleară care-ți îndeplinește dorințele” ar putea fi folosită de elfii răi pentru a-l aduce pe Satana pe pământ. Cei doi polițiști întâlnesc o elfă care are bagheta și fug printr-un LA plin de dușmani de elfii răi, mexicani și orci. În paralel, FBI-ul magic încearcă să dea de ei ca să recupereze bagheta și să oprească venirea Satanei.

După o jumătate de oră a început să mi se facă milă de Will Smith. Omul ăsta încearcă de câțiva ani să joace în ceva calumea și are parte tot de belele. N-aș zice de „After Earth”, ăla a fost un proiect personal și acolo poartă toată vina. Dar în Suicide Squad a fost chiar simpatic, dar filmul ăla a fost marketat prost, ca și cum ar fi fost Joker ceva important , când de fapt era vorba de Jared Leto meta-cocalar. Aici însă e personaj principal și filmul nu-l ajută deloc deși omul se străduie din răsputeri să facă ceva. Are glumele la el, are carismă, e bun, dar absolut totul în jurul lui e varză.

Orice punct cheie din film este explicat de vreo două-trei ori, ca la proști. Editarea e varză, parcă e făcut din bucăți din perioade diferite. Dialogurile, cu excepția celor purtate de Smith și nici chiar ălea toate, sunt atroce. Personajele jonglează între comic și penibil. Tranzițiile sunt ciudate, motivațiile celor implicați sunt ori bizare ori atât de simple și de „pe față” că te doare bila. N-am reușit să-mi dau seama dacă orcul principal este retardat sau așa sunt orcii de obicei, dacă este puternic, dacă știe să tragă cu arma sau nu. Totul este ori confuz ori super-explicat.

Deci Will Smith e polițist, dar vecinii lui sunt niște băieți de cartier și cumva nu reușește să-și impună respectul în fața lor. Vine orcul să-l ia de-acasă, ăia îl iau la mișto. Dar, pe drum, în mașină, se comportă ca și cum ar fi mare sculă de polițist. La secție lumea îl respectă că a fost împușcat în misiune și pare că-l iubesc colegii pentru ca două scene mai târziu să-i fie total ostili pentru că e partener cu orcul pe care, oricum, nu-l alesese el. Câteodată e foarte deștept și rapid, trei scene mai târziu e complet imbecil.

Scenariul e scris de Max Landis care a făcut „Chronicle” și dup-aia a dat câteva șuturi în perete cu „American Ultra” și „Victor Frankestein”, apoi a nimerit-o cu Dirk Gentley’s, apoi iar a virat în perete. Regizorul de David Ayer, ăsta e omul care într-un an a scris scenariul la „Traing Day” și „The fast and the Furious”, pentru ca apoi, câțiva ani mai târziu, să facă scenariu și regie la Suicide Squad. E o combinație de bizari care au din când în când momente ori de geniu, ori de prostie, pare că nu pot merge pe mijloc, doar extreme. Ăștia ori fac filme bune, ori foarte proaste.

Am citit câteva recenzii pe net, au fost oameni care l-au numit cel mai prost film al anului. Și review-uri stranii, prin The Guardian sau Variety, în care aflam că e un film minunat și fascinant. Măcar m-am prins cine servește review-uri plătite, aici a fost mai vizibil decât în alte cazuri (Star Wars). Nu există vreun univers paralel în care filmul ăsta să fie bun, pare să fie făcut de niște amatori care s-au apucat să facă un „passion project”, doar că au băgat 90 de milioane de dolari în el. Dacă ar fi fost făcut de doi băieți din Milwakee cu banii din alocație, aș fi înțeles. Dacă ar fi fost făcut de un studio mare, care să-și fi băgat coada peste, aș fi înțeles. Dar n-avem niciuna din coordonatele astea, așa că nu pot să cred decât că e vorba de un caz de epilepsie colectivă, unul rar, deocamdată. Că se face și sequel.

Share links: | | Nou! De la Mizil la Lună, epub sau pdf, gratis.

© 2019 Ovidiu Eftimie. All rights reserved.

Theme by Anders Norén.