Ovidiu Eftimie

Cartierul General

Menu Close

Alocuțiunea domnului Rareș Bogdan la Televiziunea Realitatea

Luați de valul declarațiilor înlăcrimate ale domnului Marian Vanghelie de ieri seară, puțini au observat un caz mult mai mișto de urmărit: cel al delirului analisto-politic. Fără nici un fel de mișto, după un intro de 8 minute, cum nu s-a mai făcut în televiziune de pe vremea când președinte era Octavian Paler, pe ecran a apărut fața de vampir clasic a domnului Rareș Bogdan. Acesta a avut și el o introducere interminabilă, din care spicuiesc:

Bună seara doamnelor și domnilor.

Bună seara.

Frică, fricăăăă, multă frică.

L-ați văzut pe Victoraș? Din ce în ce mai mic. E încă Premierul României. Pentru puțin timp.

Frica este cel mai puternic sentiment de pe pământ. Nu există un sentiment mai puternic decât frica. Nici iubirea, nimic nu e, nici durerea nu este atât de puternică. Frica. O simt până și tigrii, darămite maimuțele. Dacă tigrilor le e frică, vă dați seama maimuțelor cât de frică le este?

Când încrucișezi un cazacioc, deci un cazacioc, cun un dans din buric adus din Dubai și din Abu Dabi iese o manea politica pura, manea politica pura. Tovarasul victor Ponta i-a executat pe 3 dintre cei de care se temea.

A urmat o comparație între răsturnarea lui Năstase și noaptea de cristal a lui Hitler – dl. Rareș Bogdan este, totuși, un erudit – după care năvălit ca un raid al hunilor lui Attila, direct în wikipedia:

Revoluția Culturala a domnnului Victor Viorel Ponta a fost lansată inițial de Mao Tse Dung pe 16 mai 1966, adică înainte de a se naște Victor Ponta.

Aici mi s-a întrerupt filmul, dar înregistrarea cu delirul lui Rareș Bogdan poate fi găsită pe site-ul Realitatea TV. Nimic nu este inventat, Rareș pur și simplu are acces la niște ciuperci la care noi, muritorii de rând, nu vom ajunge niciodată.

Într-un fel mi se pare logic că tot este propus președinte la TVR. Avem nevoie de un nou Paul Everac.

Share links: | | Din aceeași serie au mai apărut: |

© 2019 Ovidiu Eftimie. All rights reserved.

Theme by Anders Norén.