Ovidiu Eftimie

Cartierul General

Menu Close

Aia cu „să dăm prezervative la săraci”

Să zicem că într-o clasă, la ședința cu părinții, se adună toți și zic să pună bani mână de la mână să ia bani pentru elevii mai săraci. Intervine un părinte mai cu bani, zice că el dă oricât, doar să luăm și niște prezervative pentru săracii ăia, ca să nu mai facă copii dacă nu-s în stare să-i crească. Pare cunoscut acest refren, de ce naiba dacă sunt săraci mai fac încă niște săraci mici care se chinuie, fiind săraci, umplând lumea de săraci. Nu știu dacă sunteți la curent cu ultimele trenduri în materie de evoluție umană, dar în zilele noastre nu e ok să fii sărac.

Prima chestie, aia cu sexul. Și eu, dar și alții, trăim cu impresia că săracii o duc prea bine. E drept că e plin de facilități pentru ei, pe lângă Venitul Minim Garantat (VMG), ăla pe care îl scot în față toți mincinoșii când se poartă astfel de discuții. Dar, pe de altă parte, de banii ăia nu prea pot să-și asigure multe distracții. Știi că cam beau, dar nu beau whiskey de vechi de 15 ani, beau cocârț, vechi de un sfert de oră, gata tras din spirtieră prin pâine. De fumat nu bagă trabuce, nici măcar Pall Mall ci niște țigări probabil contrafăcute, unele prin spatele curții, altele luate de la frații noștri de peste Prut. Excursii în străinătate mai rar, chiar și ălea prin România sunt destul de greu de obținut. De-aia e și plin de pelerinaje bisericești la prețuri modice, nu că nu mai pot ăia de creștinism, dar la bani puțini cam asta poți găsi, o mânăstire, o plimbare cu autocarul, Voronețul e Thailanda săracilor. Alte posibilități de distracție, televizorul, și dacă te uiți un pic la ce e la televizor, neironic, îți dai seama că e jeg la lopată. Se caută în draci seriale și filme „subtitrate” pe net că mulți nu știu engleza. În bula noastră abia 50% știu engleza, în restul României sub 10% cunosc noua lingua franca.

Și-ajungem la ultima și singura distracție reală, sexulețul. După mâncare, cică sexul e cea mai plăcută chestie pe care o poți face, poate la egalitate, zburdă dopamina în tine. Alternativa la sexuleț, laba, a fost îndelung studiată de cel puțin 3 miliarde de oameni de știință din toată lumea și concluzia unanimă a fost „e ok, dar e doar o soluție pe termen scurt”. Sexul cu prezervativ e nasol, poate s-o v-o spună orice bărbat dacă e sincer, reclamele mint. Deci singura bucurie cât de cât OK a săracului e sexul fără prezervativ și, cumva, noi vrem să le-o luăm și pe aia. Nu e ca și cum ar avea parte de ceva excepțional, nu e ca și cum ar face sex cu cele mai frumoase bagaboante din lume. Când ești sărac, o urâtă e maximul la care poți spera. În general e urâtă și grasă. Vrea și omul o bucurie, ce facem, i-o luăm și pe-asta?

A doua chestie, înfrânarea. Vrăjeala asta cu înfrânarea, sau „delayed gratification”, cum spun psihologii, ține exact de „școala vieții”, singura școală care nu are cursuri în România. De înfrânare ar putea să-ți povestească Biserica, e foarte dificil având în vedere că șeful ei este, practic, un Tutankhamon viu. Știu, explicația ar fi că e ceva sfânt și spiritual, dar aia e o minciună. Cât despre psihologi, știm deja că nu e plin de psihologi prin zonele de săraci, n-avem psihologi nici printre bogați, d-apăi la Cuca Măcăii. La școala oficială nu te învață nimic, decât să repeți ce informații au învățat pe de rost niște oameni care sunt obligați să spună asta de niște birocrați etc etc.

A treia chestie ar fi cu „avem nevoie de săraci”. Ca oameni care-o duc bine, relativ cu restul țării, ignorăm că mai toată economia e dusă-n spate de săraci. Șoferii de taxi nu-s milionari niciunul, ăia care fac Glovo sau ce aplicație de servitori mai e, nu, nici UBER-ul nu-i pentru bogați, nici curieratul, nici șofatul autobuzului RATB, nici tanti care-ți pune cârnați în galantar și tot așa. Dacă n-am avea săraci n-am avea oameni care să ocupe acele joburi, deja importăm săraci din alte țări pentru construcții. Nu e ca și cum noi, ăștilalți, am fi obișnuiți cu munca nasoală, sincer vorbind, majoritatea am avut noroc, am crescut în familii cu oameni care beau rezonabil, care aveau grijă de ușa de la casă, mai dădeau cu un mop, o mătură, mai insistau să nu fim ultimii fraieri din școală, de-astea.

A patra chestie e, fratele meu, dacă te-ai umplut de bani, te face pe tine câțiva lei pentru rechizite? Serios, nu-i dai părinților, e clar că ăia nu-s recuperabili, dar poate-l salvezi pe ăsta micu’. Sigur, nu-i copilul tău, dar e cumva copilul nostru, că nu-l putem omorî și ăla o să intre în societate peste câțiva ani. Ce vrei să fie, golan sau unul pasionat de, zic la întâmplare, sisteme hidraulice?

Share links: |

© 2019 Ovidiu Eftimie. All rights reserved.

Theme by Anders Norén.