Ovidiu Eftimie

Cartierul General

Menu Close

Adevăratele limite ale libertății de expresie

Știți cum orice fleț se dă viteaz după ce a înjurat pe cineva pe internet și apoi a fost blocat/suspendat/dat în judecată și începe să discute despre libertatea de expresie? Oameni ca mine, de exemplu, sau ca tine, dacă ai pățit asta.

Băi și trăncănim încontinuu despre libertatea de expresie, de principii și curaj și alte prostii, dar ignorăm elefantul din încăpere. Băbăieți, dacă am trecut peste o anumită vârstă avem mai multe șanse să vedem copii urâți în feed decât femei mișto. Și nu doar în feed, oriunde pe internet. Că asta fac femeile, fac copii și ni-i arată, „uite ce-am făcut. Nu-i așa că-i frumos?” Nu, nu e. Cât sunt nou născuți sunt nașpa. Durează cel puțin 10 de ani să arate cât de cât acceptabil.

Iar dacă am avea curaj și am crede cu adevărat în libertatea de expresie, am spune asta. Am spune-o constant. „Vai, doamnă, ce copil urât! Pe unde l-ați scos, pe cur? L-ați scăpat pe jos, de ce naiba arată așa?”. Sigur, e super-simplu să râzi de coafura prim-ministrului, mare chestie. „Mvai, ce sarmale, ce bucle aiurea”. Sau de fața de ciuhap a lui Tudorel. Da are cineva curaj să zică unei prietene pe Facebook „haoleu, ce urât e copilul ăla!”. „Cu cine credeți că seamănă, cu mama sau cu tata?” – „Cu Dracula cu sindrom down, cu ăla seamănă”.

Și e ciudat dacă o gândești la rece. Dacă-i spui uneia că e copilul ei urât, mare chestie, se supără pe tine. Prim-ministru e ceva infinit mai puternic, poate să pună ciudă pe tine, să pună ministrul de interne, să pună potera, procurorii, SRI-ul, armata să te ardă. Poate să ceară să fii asasinat sau sau arestat să mori în pușcării. Băi, sunt mai mulți oameni care i-au spus lui Ceaușescu că-i nașpa decâți i-au spus unei foste colege de liceu că a făcut un copil urât.

Bine, dar de copii nu te iei. E-adevărat, n-au nicio vină. Dar să spui că e urât nu e o acuzație, e un adevăr. Statistic 90% din copii sunt urâți, uită-te un pic ce adulți urâți avem în România. Ăia frumoși sunt rari. Și știu că gândesc ca un bărbat, sunt convins că femeile au alt fel de creier care le permite să vadă ceva frumusețe acolo, poate de-aia se alintă constant cu „oaaai, ce frumos e, frumos foc”. Slavă Domnului că nu dăm atenție la ce spun femeile, că dacă am face-o am ajunge terminați acasă. Îți arată câțiva ciumeți extrem de urâți și-ți spune ce faini sunt, începi să te întrebi dacă nu cumva femeia nu are simț estetic. Și dup-aia îți aduci aminte că și de tine a zis că arăți bine.

Poți să te uiți, dacă vrei, cum e reprezentat Iisus copil în iconografia creștină, în special cea ortodoxă. În cel mai fericit caz arată bizar și pare să aibă o problemă cu gâtul. De obicei e un copil extrem de urât și pare retardat. Că ăia care pictau icoane erau bărbați, 99,99% din cazuri, și trebuiau să deseneze o mamă cu un copil. Mama ieșea mișto, decent, puține icoane în care i se vede decolteul fecioarei Maria, extrem de puține în care are țâțe mari. Decent, zic. Dar fi-su este prezentat, aproape de fiecare dată, ca un plod extrem de urât. Este efectiv în fața noastră, am făcut-o de mii de ani, trebuia să pictăm o mamă cu fiul ei și nu ne ieșea decât urât. Că un copil frumos e mai rar decât un gram de astatin.

Deci cam pe-aici se termină libertatea de expresie. Suntem dispuși să murim în stradă, să ne batem cu jandarmii, să ieșim cu piepturile goale în fața gloanțelor, să ne suim într-o cutie de tablă și să plecăm în Cosmos, să ucidem cel mai periculos dragon din lume, dar prea puțin să zicem „doamnă, felicitări că ați născut și v-a ieșit copilul sănătos, Doamne-Ajută, dar e foarte urât. Eu zic să-l aruncați. Sau să-i puneți o pungă de hârtie pe cap o perioadă când vă afișați cu el în public, măcar până când face vreo 10 ani”.

Share links: |

© 2019 Ovidiu Eftimie. All rights reserved.

Theme by Anders Norén.