Star Trek: Discovery, cu bune și cu rele

M-am uitat la primele două episoade din noul serial Star Trek. Nu pot spune că m-a dat pe spate, dar nici nu m-a dezamăgit, așa că probabil mă voi uita și la restul. Și-acum, pe bucăți, ce mi s-a părut ok, ce nu.

1. Klingonienii

Pentru prima oară îi văd pe ăștia fiind o rasă separată, nu niște oameni costumați cu bube-n frunte ce au niște obiceiuri de trib războinic. Nu mă deranjează deloc că arată altfel față de variantele TOS, TNG sau rebootul lui Gigi Abrams. Par să fie foarte bine construiți, par să aibă ideile lor destul de bine conturate, în cele câteva minute cât stăm cu ei și-i auzim vorbind în klingoniană aflăm mai multe despre cultura lor decât în 200 de episoade Star Trek. De pe la DS9, când cardasienii au fost prezentați ca o rasă formată din mai mulți indivizi, cu agende politice diverse, cu idei diferite, în război între ei ca și cu ceilalți, n-am mai văzut ceva cât de cât conturat. Par să fie și mai pricepuți cu bătaia, că din ce am învățat de la Worf, nu există specie în galaxie mai incompetentă la bătaie decât klingonienii. Puteți verifica, Worf a fost bătut constat de toată lumea, de femei, copii, androizi, plante.

2. Ceilalți

Mai apare un extraterestru „science officer” sau ceva pe navă, un tip destul de precaut și timid, ce pot zice despre el e că machiajul arată bine. Mai este și un fel de robot care, în mod straniu, stă și el la o consolă și butonează deși, din ce am învățat din Robocop e suficient să ai o țepușă să te conectezi la computer. Un robot umanoid este inutil pe o navă spațială. Și mai e și tac-su lui Spock care, în această variantă, a crescut o femeie umană de mică în stil vulcanian, ceea ce o face cumva logică și rațională în flashback-uri și relativ retardată în prezent.

3. Starfleet!

Academia spațială continuă să angajeze oameni idioți și să-i lase să se desfășoare. Căpitanul navei din primele două episoade e o doamnă pe nume Philippa Georgiou, care pare să fi ajuns acolo prin affirmative action, pentru că pare să spună chestii inteligente, dar nu ia nicio măsură inteligentă tot filmul. Tipa e ceva asiatică, chestia asta cu numele a uimit alți oameni care s-au uitat, gen Radu. Asta ar fi o problemă dacă e primul serial Star Trek la care te uiți, presupun că dacă ai văzut The Next Generation știi că acolo e un tip chel, căpitanul navei Enteprise, care are un nume super-francez (Jean Luc Picard) și este cel mai british british man din televiune ever. Omul bea „Earl Grey” în Cosmos, atât de englezoi este. E tot pe Netflix. Tot pe Netflix e și Deep Space Nine, unde căpitanul e un negru din Louisiana care are un nume finlandez (Sisko). Secundul doamnei căpitan este femeia crescută de vulcanieni, are nume de bărbat (și asta s-a mai întâmplat în ST) uniformele sunt făcute în așa fel să pară că merg la defilare, nu în spațiu. Dar arată bine, poate pentru prima oară pe TV oamenii din Star Trek nu sunt îmbrăcați în pijamale (Excepție face Enterprise, unde oamenii sunt îmbrăcați ca niște mecanici auto).

4. Probleme

Scenariul scârțâie, dar asta nu e o problemă în serialele de tip Star Trek unde e aproape o regulă. În mod constant în cele mai periculoase misiuni sunt trimiși șefii, căpitanul și secundul, fără să existe o explicație de bun simț pentru asta, în afară de faptul că ăia sunt personajele principale și trebuie să-i vedem pe ei, nu pe alții mai competenți. E și aici o fază în care căpităneasa Georgiou care, oricât s-ar ține de bine asiaticele, tot arată ca de 55 de anișori, se duce să răpească un klingonian, alături de secundul său, femeia Michael, în loc să trimită pe cineva mai pregătit în lupte corp la corp și tras cu arma. Poate pe robotul inutil de pe punte, un comando de oameni antrenați, nu o tanti și cu o puștoaică antrenată să gândească logic, nu să karate. Dar asta am mai văzut, e clasic Star Trek, până și Picard umbla la un moment dat în maieu și se credea John McClane.

Ce m-a deranjat real a fost montajul, efectiv într-o scenă s-a schimbat lumina de la un cadru la altul. Plus niște lens-flare, dar doar o dată, nu e ca și cum ar fi fost o decizie asumată ci ceva care s-a încercat apoi a venit unul cu altă idee și a schimbat pe parcurs. Bătăliile în spațiu sunt, încă o dată, incredibil de simpluțe, par să fie gândite de un om care poate vedea doar 2D. Prin comparație în The Orville, un fel de pastișă Star Trek făcută de Seth MacFarlane poți vedea, poate pentru prima oară în istoria televiziunii, o bătălie în cosmos între două nave în care chiar se folosește spațiul tridimensional. Nu e cazul în STD, unde bătălia arată spectaculos, dar e plată.

Și-ar mai fi o chestie: nu e nimic amuzant în noul Star Trek. Deloc. Nimeni nu încearcă măcar să facă o glumă. Toți sunt super-serioși și triști. Sigur, n-aș vrea să se ajungă la momente infantile ca-n Star Trek Generations (ăla cu Kirk și Picard) dar, așa, un pic de relaxare n-ar strica. Sunt mai multe încruntături în Discovery decât ciorbe în cinematografia românească. Iar rata de ciorbă în cinema-ul românesc este de cel puțin 4 porții la fiecare premiu câștigat.

DAR, per ansamblu, m-aș uita și la celelalte episoade. Toate începuturile de seriale Star Trek sunt slabe, încă nu mă pot hotărî cine are Palme d’Or-ul la capitolul ăsta, primul episod din TNG (care e extrem de cretin, cu superdumnezeul Q și o meduză spațială înviată cu fazerele de pe navă) sau Enterprise, în care căpitanul Archer se dă jumătate de oră cu nava și apoi ia ce găsește prin șantier drept echipaj și pleacă într-o expediție de 5 ani. Discovery e mult mai bun decât asta.

Se difuzează pe Netflix.ro, un episod pe săptămână, la o zi după premiera din US. În ce lume minunată trăim!


Am mai scris despre Star Trek:
Star Trek: Beyond dezamăgește cu sclipici – despre ultimul film Star Trek, care mie mi s-a părut stupizel
Căpitănia în secolele XXII-XXIV – despre căpitanii din Star Trek și cum Kirk 2 (Chris Pine) pare total nepotrivit în rolul ăla.
Cel mai trist spin-off de Star-Trek – despre cum folosim tehnologia viitorului nu ca să explorăm cosmosul ci ca să fim triști și tâmpiți.

Salut, cea de-a doua carte a mea, Bacalaureat, a apărut deja prin librării. O găsești online la Emag, Nemira, Cărturești sau Libris.

8 thoughts on “Star Trek: Discovery, cu bune și cu rele

  1. Vasile

    Ca impresie generală cred că a reușit să obțină acel “shock and awe” pe care l-am simțit când eram puști și am văzut TNG pe TVR, cu tot cu Mironov.

    Ce n-am văzut însă în cele doua episoade (sau n-am reținut) sunt cadre din “Engineering”, sper ca nu mai arată ca o fabrică de bere cum au fost în Star Trek-urile lui Abrams.

    În rest da, de văzut. Mai ales că de la episodul 3 încolo pare să fie alt serial (altă navă, alt căpitan, Michael e la pârnaie etc.)

    Reply
  2. Necrovietnamezu

    Episoadele de inceput: Emissary > The Vulcan Hello > The Man Trap > Caretaker>Encounter at Fairpoint >Nu m-am uitat la Enterprise ca lel, cine a trecut peste melodia aia de la inceput e ori erou ori foarte prost.

    Reply
  3. Gogu

    Star Trek e ca de obicei vocea anilor. Capitan şi first officer ambele femei, de notat că nu albe. De fapt nu vezi trei bărbaţi albi în toate cele 90 de minute. Rasa rea e aia plină de masculi alpha care vor să îşi păstreze identitatea şi să nu se “amestece cu alte rase”. Klingonienii sunt un lucru bun, da. De acord cu tine. Cea mai bună reprezentare a lor din întreaga franciză. Dar cam atât. În rest doar propagandă neomarxistă.

    Reply
  4. nwradu

    Sunt curios dacă robotul de pe punte trecuse prin Academie sau nu. Bănuiesc că nu. În acest caz se naște întrebare de ce nu foloseau roboți pentru jumătate din navă. Dacă unui putea face treabă pe puntea de comandă, sigur putea înlocui și alți oameni.

    Reply
    1. Ionut

      Daca te referi la cel care arata ca Daft Punk, s-ar putea sa nu fie robot, ar putea fi Xelatian, o specie de cefalopode care erau in Federatie. Xelatienii foloseau printre altele si telepatia sa comunice unii cu altii, iar casca pe care o vezi ar putea fi un aparat de traducere din telepateza in “fino-ugrica” 🙂 Ar putea fi…

      Reply
    2. Ionut

      Am mai sapat, de fapt e Lt. Jira Narwani, ofiter tactic, care poarta o casca de tip VR pentru operatiuni tactice (ca de aia e ofiter tactic).

      Reply
  5. Shoric

    … capitaneasa Gorghiu, care pare să fi ajuns acolo prin affirmative action, pentru că pare să spună chestii inteligente, dar nu ia nicio măsură inteligentă tot filmul. 🙂

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *