Nu mai pot să iau în serios filmele americane cu jafuri

A existat o perioadă când credeam că ăia care jefuiesc o bancă sunt oamenii răi și, cumva, super-eroii trebuie să oprească chestia asta. Acum, serios, mi-e aproape imposibil să empatizez cu banca jefuită, nici o bancă nu cred că are atâția bani în seif astfel încât dacă o prăduiești să conteze. În cel mai rău caz facem ca în 2008, dăm bani de la guvern pentru ele.

Dar asta nu e neapărat cea mai mare problemă, ci sumele. Vezi oameni încercând scheme complicate, cu magicieni, experți în seifuri, super-creiere ca să fure niște amărâte de 150 de milioane de dolari, ca-n Ocean’s 11. Fostul primar de la sectorul 1, Chiliman, spărgea banii ăștia la fiecare două luni. Necolaiciuc de la CFR și complicii lui au făcut o gaură de 57 de milioane de euro. În dosarul Microsoft prejudiciul este de 67 de milioane de euro.

Bani făcuți așa, pocnind din degete, fără să faci ca prietenii lui Danny Ocean, cu EMP-uri sau cu frezele alea pentru metrou. În The Town (film recent) ăia fură 3,5 milioane de dolari, ca milogii. Păi atâta fură un primar de comună la noi dacă este leneș. Știu de un primar care avea aproape 10 milioane de dolari într-un hotel când au venit perchezițiile și nimeni n-a vrut să spună ai cui sunt banii ăia. Adică și-a permis să piardă 10 milioane de dolari, pac pac. E primar și acum, chit că e cercetat în vreo 5 dosare.

La noi nu se jefuiește seiful băncii, se fură banca cu totul, la grămadă, nu degeaba avem același guvernator al băncii naționale de câteva decenii. Se fură combinatul. Furatul și jaful e atât de natural încât pare bizar să vezi un român care nu fură și el ceva, pentru suflețelul lui. Știu că românii nu fură, de-aia e plin de uși de fier în țara asta, de cât de cinstiți suntem. Te uiți la filmele alea americane și nu vezi personaje care să fi furat constant din uzina la care lucrează și apoi să fie cumva deranjat că și alții fură. Într-un Ocean’s 11 românesc ai vedea pe ăia cum, în timp ce plănuiesc jaful cel mare, fură și televizoare, băutură de prin baruri, portofele din autobuze și mai fac și un dosar de pensionare anticipată pe caz de boală cu o șpagă bine plasată, plănuind totul pe un laptop cumpărat de la hoți cu un Windows instalat de un băiat „care știe”.

Nici măcar filmele cu un nebun care vrea să conducă lumea și să facă sclavi din toată populația planetei pentru viziunea lui dementă nu prea mai reușesc să mă miște. Har har, diabolicul zeu asgardian Loki vrea ca toți oamenii de pe pământ să i se supună. Ok, eu sunt pentru, măcar nu-i mai văd mutra lui Șerban Nicolae.

Foto-document: Grup de #milogi americani care fură mai puțin decât un primar de sector, fotografiați în sufrageria soților Firea-Pandele din comuna Voluntari, județul Ilfov.

Salut, cea de-a doua carte a mea, Bacalaureat, a apărut deja prin librării. O găsești online la Emag, Nemira, Cărturești sau Libris.

3 thoughts on “Nu mai pot să iau în serios filmele americane cu jafuri

  1. Ionuț

    Copiii noștri, dacă îi creștem cum trebuie, vor reuși poate să scape de mentalitatea înrădăcinată zdravăn de zeci de ani de comunism in mentalul colectiv că “cine fură de la stat e descurcăreț nu hoț” și “lasă că nu fură de la mine, fură de la stat”. De prea multe ori am auzit vorbindu-se, chiar la mine in casă, copil fiind, de furturi din întreprinderi și fabrici ca un lucru normal, chiar de lăudat. Generația părinților noștri și generația noastră are, din păcate, etica erodata zdravăn de ani lungi de “descurcăreală” pe vremea comunismului. Nu cred că de mai poate face ceva pentru aceste două generații. Doar pentru cele ce urmează, dacă le explicăm ce înseamnă de fapt să fii descurcăreț fără să încalce legea.

    Reply
  2. Dobrică

    Io mi-am pus uşă din fier ca să ies mai greu din casă când mă duc la furat. Poate-poate m-o descuraja de tot într-un final.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *