Șendințe la care nu am participat

Observ din când în când că oamenii din jurul meu au stabilit niște chestii, probabil într-o ședință comună, și au decis să se comporte într-un anume fel iar eu nu am fost anunțat.

O să vorbesc doar de un caz particular, televizorul/televiziunea. În comunismul în care am crescut eu oamenii știau că ăla ce apare la televizor minte. El mânca căcat, noi nu mâncam nimic, că nu se găsea nimic. Omul se numea Nicolae Ceaușescu și era un tiran delirant. Cumva, cineva, a presupus că ăla nu minte că atât îl duce capul, ci că există cumva o distorsiune în semnalul TV.

Acum apar frecvent oameni la televizor de teapa ăluia care spun chestii. Cumva, între timp, lumea a început să creadă că ce spun oamenii ăia ar fi adevărat. Și când se dovedește că nu a spus adevărul, aceiași oameni sunt surprinși și revoltați. Băi, stai așa, când s-a stabilit că ce spun politicienii la televizor este real? A fost o ședință națională și eu eram plecat în Cehia să beau o bere și voi ați stabilit că acum credem ce spun ăia până la a 78-a dovadă contrarie?

Eu presupun, automat, că orice spune un politician la televizor e o minciună. Asta nu este, însă, și părerea restului colegilor de țară ce au participat la ședința aia, că tot văd oameni surprinși pe domeniu și discutând minciuna ăluia. Păi a promis că face, a zis la televizor, alea alea. Băi, ești nebun? Nivelul de credulitate la televizor este la cote maxime, oamenii nici măcar nu se mai chinuie să facă minciunile mișto. Trăiesc cu impresia că, în curând, Liviu Dragnea o să pretindă că este negru și toate chestiile ăstea i se trag de la rasism. Și, în loc să închidem șandramaua și să ne vedem de treabă discutăm dacă e sau nu negru, dacă a avut o bunică din Gabon, de-astea.

A doua treabă legată de televizor e aia cu „a scăzut nivelul”. În urmă cu 50 de ani se știa exact ce este televiziunea, entertainment pur. Nimeni nu credea că are rol cultural, de educație, de influență. Oamenii știau că la televizor sunt doar niște comicării la care să te uiți seara înainte de culcare. Acum, iar, într-o ședință la care nu am fost invitat, s-a decis că televiziunea trebuie să fie ceva serios, care să educe oamenii, să-i informeze, să-i mângâie pe frunte, de-astea. Televiziunea n-a fost niciodată așa ceva, mai ales în România. E ca și cum ai cumpăra o Dacie 1300 și ai decide, brusc, pentru că ai mai văzut mașini la viața ta, că trebuie să aibă 250 de cai putere. Și ai fi dezamăgit zilnic că nu are 250 de cai și geamuri electrice.

Zilele astea s-a promovat intens un fals de presă. Începând cu liderul anchetatorilor media, Tolontan, și terminând cu ultimul om, adică Ion Cristoiu, toată lumea era preocupată că Agerpres intra sub controlul parlamentului, cam ca TVR-ul și Radio România. Cică se pune pumnul în gura presei. Iar e o ședință la care nu am participat deși am lucrat vreo 15 presa aia, serioasă. Niciodată n-am crezut că Agerpres este o sursă serioasă de informații. La Brașov, corespondentul din vremea mea dădea constant informații false sau trunchiate. Nu intenționat, atâta putea. Directorul agenției e un tip care a fost la biroul de presă al PSD, acum e supărat că PSD-ul vrea să-l controleze mai mult? Tot ce a făcut Agerpres până acum a fost să afecteze concurența pe piața agențiilor de media, chestie ce în alte țări ar fi ilegală, și să dea informații false, cel mai recent exemplu fiind faza cu „Balena Albastră”, și ei urcându-se în căruța asta. Dar e ok, l-am văzut pe Striblea de la Digi plângând soarta Agerpres, că între creatorii de fake-news de-ăsta toxic trebuie să existe solidaritate.

Probabil au și ei o ședință între ei, săptămânal, în care discută „ce am putea pretinde că este real deși restul țării știe că nu e”. Asta după ședința în care se plâng că nu mai citește lumea presă și cum nu există nicio legătură între cele două.

Salut, cea de-a doua carte a mea, Bacalaureat, a apărut deja prin librării. O găsești online la Emag, Nemira, Cărturești sau Libris.

3 thoughts on “Șendințe la care nu am participat

  1. camo

    foarte just maestre, si eu la randul meu sunt mereu stupefiata cand mai aud pe cat un prost ca se desteapta si e surprins ca “nu e asa cum zic aia”; nu stiu cum unii (majoritatea) pot fi asa dobitoci, nu concep si nu pot sa inteleg

    Reply
  2. mac gregor

    “În urmă cu 50 de ani se știa exact ce este televiziunea, entertainment pur. Nimeni nu credea că are rol cultural, de educație, de influență. ”

    valabil si la filmele cu supereroi. Toata lumea se da peste cap, face analize si are pareri. Breaking News: is niste papusi cu care se joaca copiii, si se fac filme sa se vanda mai multe.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *