Ședința de bun-venit

Cei mai bogați oameni din lume se întâlnesc în fiecare an pe insula Capului de Mort din Pacific, ce nu apare pe nici o hartă pentru că doar ei sunt cei care fac hărțile. Nu se adună să stabilească în ce direcție vor conduce lumea, sau ce războaie să facă, ce nenorociri să mai comită, nu, doar să se cunoască între ei și să aibă câteva zile de respiro. E ca un tărâm sfânt acolo pe insula Capului de Mort ei, apostolii banilor, sunt în siguranță acolo.

În fiecare an sunt fețe noi, oricând mai apare un programator super-bogat sau un șeic arab. Aceștia vin în fața foculul de bun venit, făcut pe plajă, și spun cum au făcut banii, iar ceilalți îi ascultă aprobator. Uite-l pe moștenitorul lanțului de magazine Q., pe tânărul programator care a făcut o soluție de securitate cibernetică sau un guru al modei care are acum mai mulți bani decât Cresus.

Iată și figura misterioasă de anul acesta. „Bine ai venit, frate”, îl salută membrii grupului. „Spune-ne de unde vii și cum ai făcut averea care ți-a permis să cumperi un bilet pentru insula asta”, spune maestrul de ceremonii, un american atât de bătrân și de alb încât încă mai deține două galeoane cu sclavi. „Eu am furat o țară întreagă”, răspunde misteriosul om și rumoare se așterne peste grup. Să fie acesta legendarul „El Diablo”, autorul jafului secolului, omul care aduce teroarea în orice bancă sau grup financiar din lume? Să fie el, legenda, cel care a jefuit o țară întreagă plină de oameni până la ultimul, orice copil, bătrân, femeie sau neajutorat. „Da, eu sunt, eu i-am jefuit pe ăia până la unul, le-am luat toți banii care existau pe hârtie sau doar virtual. Le-am furat taxele, bugetul, fondul de pensii, alocațiile, economiile, tot”.

Grupul a cunoscut de-a lungul timpului dictatori africani, est-europeni care furaseră câte ceva dintr-o țară. Unul rezerva de petrol, altul vânduse toate minele de diamante, dar niciunul care să fi făcut jaful complet. Și, oricum, dictatorii sfârșeau de obicei rău, împușcați de cei de la care furaseră. Dar „El Diablo” era neatins și neurmărit.

„Te urmărește vreo pedeapsă undeva?”

„Nimic, asta este și frumusețea lucrului. Am furat tot în țara aia și am primit o condamnare la mișto, cu suspendare, că am mânărit niște alegeri. M-am uitat la ei și mi-am dat seama, băi, ăștia nu vor să mă prindă. Ăștia mă imploră să-i jefuiesc. Nu e că am vrut eu neapărat, mă mulțumeam și cu câteva miliarde de dolari. Dar am văzut în ochii lor că vor să fie tâlhăriți, cum vezi în ochii unei femei dorința viscerală de a fi posedată de un neanderthalian. Pofta mi-a devenit destin, n-am mai furat doar de plăcere, am furat din datorie. Am împlinit voia unei națiuni, i-am jefuit până la unul, până i-am lăsat cei mai rupți în cur de pe toată planeta”

Maestrul de ceremonii inițiază o rundă de aplauze. Așteaptă ca admirația să se domolească și anunță restul programului. „Supa se servește la 5, diseară avem meci și bal mascat. Ținuta obligatorie”.

Vrei să citești mai mult despre surprinzătoarea Românie? Cartea mea, Arhanghelul Raul, este acum în librării. Detalii aici.

One thought on “Ședința de bun-venit

  1. cartus

    Era un banc : Pe cine sa eliberez ? Pe Barabas hotul, sau pe … Si toata multimea a strigat imediat “Barabas” … de atunci numai de hoti avem parte.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *