Cum ni s-a scris Constituția

Media este plină de imagini de la semnarea Constituției americane, de fapt, de la semnarea Declarației de Independență care ține loc de Constituție. Cum suntem o țară de agarici, noi avem nevoie de acest act suprem în stat: o lege care să ne spună să respectăm legile, să nu ne scobim în nas când suntem invitați să servim masa la Bruxelles și să nu ne ștergem pe mâini de draperii după ce ne pișăm la palatul Elysee.

Și cum este fundamental pentru noi, cum naiba de nu avem niște tablouri în ulei, trei romane de succes și un film de acțiune despre cum s-a semnat și făcut Constituția? În care să joace Florin Piersic sau, măcar, Grig Chiroiu de la Trăzniți? Să îndreptăm acest rău, să știe și copii noștri cum s-a scris istoria.

Atmosfera, în anii aceia, era plină de fum de țigară. Se fuma peste tot: la TV, pe stradă, în spital și în biroul lui Antonie Iorgovan, omul care scria Constituția. Luna se ridicase trei stânjeni de la pământ și arunca o lumină palidă în încăpere. De fapt, aproape că nu arunca lumină deloc, pentru că era lumina deschisă în birou și Antonie, alături de încă trei juriști, scria cu o cariocă neagră principiile de bază ale Constituției, pe niște foaie de împachetat. Scrumierele sunt pline. Un jurist dă la o parte un morman de dosare și cărți, întinde încă o foaie pe care pune slăninuță, ceapă, un sălămior de Sibiu și o pâine. „Luați cu pâine, e de casă, cu cartofi”, își imbie acesta colegii. „Bună, bună”, confirmă aceștia cu gurile pline. „Ce căcat să mai cumperi șuncă de Praga, când ai asemenea bunătățuri exact aici mă, în România”, spune un jurist. Cu gura plină, uns de slăninuță pe bărbie, Iorgovan dă din cap aprobator.

Tocmai când își înnăbușea un râgâit un coleg socate din birou un recipient de un litru. „Țuică”, spuse acesta simplu, confirmând bănuielile tuturora. Paharele apărură pe masă instantaneu. „E de la Vlașca, de la mine de-acasă, trasă de două ori prin cazan”. Nările tuturora fremătară ca un cal dimineața când păhărelul le trecu pe sub nas. „Brrrr, bună”, decretă Iorgovan. „Mai toarnă unul. Americanii nu știu nimic cu uischiul lor, un căcat! Asta e adevărata apă de foc!”.

Un jurist se duse până la veceu. Se auzi în depărtare cum trage apa și se spală pe mâini. O pată de pipi îi râmâne pe pantaloni, la egală distanță de brâu cu pata de salam de pe cămașă. Un altul ascunde pe furiș niște slăninuță. Televizorul anunță cum Ion Iliescu s-a întâlnit cu ambasadorii țărilor străine. Unul dintre scriitori îl dă pe mute și pornește radio-ul. E muzică populară, duioasă și veselă deopotrivă. Sticla umple din nou paharele. Se scrie, se mănâncă, se râgâie. „Cum să nu iubeșți țara asta, bă!”, izbucnește din când în când Iorgovan.

Spre dimineață, când a venit și Popa Tiberiu, de la Argeș, cu încă două sticle de țuică și un cocoș fript, Constituția era deja aproape toată scrisă. Secretara veni să le facă niște cafele, rașchetând cu greu zațul de pe birou. Pe masă, între resturi de mâncare, cărți de joc și păhărele de țuică, se vedea articolul 30, alineatul 7:

Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.

Cineva bătut timid la ușă. Era un tânăr pletos, un profesor din Tulcea, numit Crin Antonescu.

– Domnu Iorgovan, e gata?
– E gata băiete, frumoasă ca soarele sfânt de pe cer, frumoasă ca țara asta, bă pulică. Să nu uiți asta.
– Nu uit domnule.
– Puștiule, într-o zi poate o să ai și tu ocazia să fii în locul meu, să scrii o Constituție întreagă.
– Să sperăm, domnule, mulțumesc.
– Dar, până atunci, du-te și la niște țigări. Kent, cu filtru.

Ușa se închise și Iorgovan se uită înapoi spre birou. Râgâi, se scărpină la inghinali, făcu o cruce și se apucă de ultimele finisaje.


PS Inspirat oarecum de textul ăsta.

Salut, cea de-a doua carte a mea, Bacalaureat, este disponibilă la precomandă pe nemira.ro Detalii aici.

0 thoughts on “Cum ni s-a scris Constituția

    1. eftimie Post author

      Ba, atunci au venit primele televizoare color. Bunicii mei aveau un Philips, luat de la consignație, care avea mute.

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *